Tag Archive | "Italia"

Poveste despre felul în care îți bea îngerul din vin


O vreme tac. Ca să ascult cum se stratifică-n mine ideea asta frumoasă, cu îngerul care bea din vin. N-am apreciat niciodată lucrurile care cresc din sămânță drept în sus. Am căutat, în toate, efortul, transformarea, ieșirea din piele și continuarea drumului în pantofi noi. Îmi plac granițele. Mă fascinează granițele. Și trecerea lor – uneori nu în cel mai canonic mod.

Râdeam, zilele trecute, amintindu-mi, cu cineva, o vorbă Read the full story

Posted in ReportajComments (0)

„Una voce con anima” – Roxana Constantinescu


În fond, totul a început cu o mică grevă a mea, în La Fenice. Sunt jurnalist român, de ce ar fi trebuit să recurg la o grevă în celebra operă venețiană? Păi nu vorbeam de o grevă ci de o „mică grevă” – pentru că unele idei frumoase merită o grevă mică, aproape de neobservat, pentru a rămâne, măcar în vibrația intimă a pereților încărcați de marea istorie, că cineva a apărat un gând, pe făgașul a ce e drept. Lângă ușa pe care, în seara aceea scria „Roxana Constantinescu – Adalgisa”. Aproape de care ne grupaserăm, ca o ambasadă mică „a altceva”, eu și doi dintre cei mai aparte bărbați ai serii.

Am mai vorbit de multe ori despre „cum se face”, chiar și în operă. Despre cum apare un spectacol Read the full story

Posted in CulturăComments (1)

Spațiul dintre două inimi de doctori de păsări


Mai întâi au fost prietenul meu, Olimpiu, care știe că scriu despre inimi, și ideea că putem ajuta pe cineva să trăiască mai bine. Să trăiască, adică. Apoi, a venit căutarea – medici, date, explicații, fire, oameni, locuri care se întrețeseau pe hărți. Apoi a fost OK-ul. Apoi a venit ziua operației. Apoi, pe patul de spital, Bianca mi-a spus ceva ce, dintr-un miliard de replici pe care ar fi putut să le spună, m-a atins personal, adânc și concret, și mi-am spus, iar, că toată zdroaba are sens. Că nu trăim decât prin ce dăm înspre alții. Că așa se sădesc copacii pentru viitorime. Și că nu murim niciodată, trăind așa.

De fiecare dată cînd cineva îmi spune de biserici, că, mânca-le-ar lupii, nu fac nimic pentru semeni, decât jecmănesc Read the full story

Posted in SocialComments (0)

Provocări pentru statul de drept în România. La Bruxelles lucrurile se văd altfel decât pe Dâmboviţa!


Reacţie care ar trebui să le dea de gândit parlamentarilor care l-au scăpat de urmărire penală pe premierul Victor Ponta. Conform unui comunicat al Partidului Popular European (PPE) din Parlamentul European (PE) preluat de Mediafax, europarlamentarul Monika Hohlmeier propune ca dezbaterile privind statul de drept să nu se mai concentreze doar în jurul Ungariei, dând ca exemplu şi problemele din România.

PE votează miercuri, 10 iunie, o rezoluţie privind Ungaria Read the full story

Posted in NaţionalComments (0)

Visele unei inimi italiene de la început


În toate lucrurile ce cresc drept spre soare stă o inimă. (Chiar și-n cele strâmbe stă, dar ele nu fac obiectul nostru, aci). Și-n toate creșterile inimilor se ascund umbre. Vedem cum se pune cărămidă peste cărămidă în alcătuiri ce zidesc temeliile societății noastre moderne. Doar că, uneori, uităm umbrele amestecate în mâzga ce face ca totul să se lege și să existe, azi. Așa este și cu transplantul de inimă, la noi, la alții, peste tot. Ni se pare ceva firesc, acum. Nu nouă, ca români, pentru că noi – noi și vietnamezii, ca să fim mai preciși – suntem ceva mai bătuți de Dumnezeu,  și povestea s-a oprit (chiar dacă nume mari vă vor spune altceva, numele mari mai și mint). Așadar, nu nouă ni se pare, acum, firesc, ci oamenilor celorlalți, din ”lumea bună”, care serbează deja zeci de ani de transplant necontenit, fără sincope – nu ca noi… Dar peste tot a existat cândva… o primă inimă. Și, pentru că lucrurile s-au potrivit frumos, aș vrea să facem parte din mințile și inimile noastre, cu ajutorul acestui material, acelei umbre din mortarul medicinei italiene ce a însemnat, acum aproape 30 de ani, primul cord transplantat în Italia.

Trecem de Barnard și ne oprim la Shumway, rapid. Între 1968 și 1980 se lucrează la a se înțelege mai bine rejetul Read the full story

Posted in ReportajComments (0)

Cum am invitat Festivalul de Film din Veneția să treacă de film, spre viață


Uneori o poveste are mai multe planuri, are personaje care nu vin niciodată în contact sau care ai crede că nu vor avea niciodată vreo legătură – doar că viața dovedește, finalmente altceva. Așa e și cu filmul despre care vom vorbi, care se cheamă „E la vita continua” și care a fost produs anul acesta în Italia pentru a sensibiliza italienii în legătură cu donarea de organe pentru transplant, astfel încât viețile altora să poată continua. Și pe care l-am adus și pentru români.

Cred că nimeni din organizarea Bienalei de la Veneția, de anul acesta, care are în componență și „Mostra Internazionale d’Arte Cinematografica” Read the full story

Posted in ReportajComments (1)

„Femeie, dă-ne inima copilului tău!” – și foarfeca lui Atropos, ce remaiază vieți


…Ea crede că moartea are felii și compartimente – dar nu e așa, nu e niciodată așa. Ea crede că există moarte și mai puțin moarte. Dar e doar speranța ei, himera ei, născută din nimic. Ar minți cu orice, cu mâini, cu picioare, cu cuvinte, ar spune de vise cu părinți și bunici, de marțieni, de orice, și nici n-o condamn, și o înțeleg, și mă doare cu ea.

Și doare tare: fiul ei pleacă, a plecat deja, doar ea nu știe, nu vrea să știe, ea spune că el e aici Read the full story

Posted in ReportajComments (1)

Stai cu noi, cu tot cu inima ta!


Mai stai, Adi. Știi de ce? Pentru că se pleacă ușor. Și un bilet se găsește ușor. Și un perforator… Chiar și în tramvaiele avariate. Poți urca fără bilet. Dar… mai stai… Pentru că încă sunt lucruri de făcut aici. Pentru că ele chiar se întâmplă, acum, în sălile de operații – poate chiar tu vei fi într-o zi unul din cei în halat, într-o sală de operații, și voi scrie și despre tine…

Sunt doar un străin care se bagă ca nesimțitul în viața ta. Și totuși, cred – îmi place să cred – că mereu se vor găsi Read the full story

Posted in ReportajComments (21)

Protest al tinerilor medici, la Roma


CORESPONDENȚĂ DIN ROMA. Câteva mii de medici au demonstrat, azi, în capitala Italiei, pentru a cere condiţii de muncă în care să se simtă mai respectaţi. Principalele lor revendicări vizează modul în care sunt plătiţi. Cei care vorbesc despre criza economică ce pare să fi trecut deja peste Europa, lăsând loc de mai bine, în mod cert nu au avut drum astăzi, înainte de prânz, prin piaţa din faţa Parlamentului italian.

O mulţime de medici tineri au blocat intrările spre clădirea Parlamentului Read the full story

Posted in SocialComments (0)

Mai crezi și acum că votul tău nu contează?

Acum, când niște „oameni în alb” au venit la tine în curte și ți-au omorât porcul promițându-ți bani la sfântu’ așteaptă, când ai văzut cu ochii tăi, oameni nevinovați, loviți cu bestialitate și gazați de jandarmi aflați în subordinea oamenilor din PSD, acum, mai crezi că votul tău nu contează?
Cum s-a ajuns la asta, cu un guvern care a mărit salarii și pensii (este drept, înghițite într-o bună parte de creșterea prețurilor, de mărirea ratelor la bancă) care are o creștere economică istorică, etc? Să fi ajuns românii la un nivel la care nu mai pot fi cumpărați atât de simplu și nu acceptă marea mită națională. „Vă dăm niște bani în plus, dar lăsați-ne și pe noi să ne scoatem hoții din pușcării, să furăm în continuare”. Toate astea s-ar mai fi întâmplat dacă ați fi ieșit la vot? Iar cei care ați votat PSD, ați votat pentru ca vouă sau celorlalți, oameni simpli și cinstiți, să li se ia porcul din curte sau copiii, părinții, nepoții, plecați în pribegie pentru o bucată de pâine mai bună, să fie bătuți cu bestialitate pentru simplul fapt că vor să aibă unde se întoarce, când tot exilul ăsta economic se va trermina? Ați votat pentru asta? Dacă da, înseamnă că meritați tot ce vi se întâmplă!

Citește mai mult