Tag Archive | "Martin Roos"

Tőkés – legitimația de revoluționar de dinainte de nr. 1


Știm deja că europarlamentarului Tőkés László, pastor reformat, i se va lua distincția Steaua României. Pentru că președintele Klaus Iohannis a fost de acord cu asta. Ce nu știu toți este de ce a primit Tőkés această distincție, cum s-a ajuns la decernarea ei și pentru ce s-a dorit să i se ia. Se știe, însă, altceva, la noi, la Timișoara, pe lângă retragerea menționată: că, cine se atinge de ce a făcut Tőkés la Revoluție, ne lezează pe noi, timișorenii. Fie că e președinte, papă sau Mahomed. Și nu vom uita.

Există tomuri despre cum s-a întâmplat Revoluția, la Timișoara. Read the full story

Posted in Opinie/Pamflet, PoliticăComments (2)

Am cunoscut un sfânt!


Atunci când oamenii iau ca pe o jignire proprie, din partea sorții, dispariția ta, ai fost iubit. Nespus de iubit. Totul a început în iulie 2007. Privesc în spate și mi se pare așa de demult… Și totuși, când număr anii, sunt doar șapte. Și pare puțin. Dar au fost ani plini, ani umpluți de evenimente, ani în care lumea aceasta, a credinței, cu care nu am personal vreo legătură, a devenit viața mea, locul unde am încercat să ajut să se limpezească lumea.

Totul a pornit de la o prietenă a mea, Dana, cu care și făceam limba engleză, acasă. Avea o problemă medicală și ajunsese în spital Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (1)

Biserica celor fără număr, din Arad


Toate par să curgă cam ca de obicei: sună ceasul (dar degeaba sună, că n-am prea dormit, de teamă să nu fiu lăsată în Timişoara). Taxiul vine exact în câte minute s-a anunţat (dar ce folos, că a scăpat coţofana casei şi zboară în două minute cât pentru un Paris – Dakar).  Sun din taxi în momentul în care intrăm pe Calea Aradului, mai sunt două minute să ajungem dar e deja opt fără un sfert, nu vreau să rămân aici, de-abia acum încep să respir: autobuzul cu corul greco-catolic din Lugoj e mai în spate, mai au câteva minute bune până vor ajunge la locul întâlnirii, râd cu şoferul care mă ştie dea din alte „fugi pe muchie”, după trenuri, după autobuze, îmi şlefuiesc în glumă replica de întâmpinare: „păi de când v-aştept!”. Este ziua cu sfinţirea bisericii noi, din Micălaca, Arad, a greco-catolicilor, este una din aşa de puţinele dăţi când plec şi vin cu cineva, simţind apartenenţa la un grup.

Ajunge autobuzul în dreptul Agronomiei, urc Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (1)

A curs „unitatea” pe apa Crișului?…


Acum trei ani, de Bobotează, episcopii Sofronie Drincec și Virgil Bercea, primul ortodox și al doilea greco-catolic, ambii din Oradea, au sfințit împreună Crișul Repede. Era un gest care nu a putut decât să bucure pe toți cei ce, în mai 1999, au strigat ”unitate” atunci cand Papa Ioan Paul al II-lea a vizitat România. Dar ortodocșii care au făcut gesturile de apropiere între cele două culte, ortodox și catolic (iar aici intra și mitropolitul ortodox Nicolae Corneanu al Banatului) au avut de plătit. Au fost judecați de către Sinodul Bisericii Ortodoxe Române (B.O.R.), au fost la un pas de caterisire. B.O.R. a dat o regulă potrivit căreia preoții ortodocși nu pot concelebra cu nimeni altcineva, cu nici un preot al altui cult.

De curând un preot din Banatul Montan, Daniel Crecan, a fost caterisit, considerându-se că a încălcat Read the full story

Posted in ReportajComments (4)

Radna slovacilor şi semnul sub care se învinge


Cred că n-am să învăţ niciodată dacă e Maria Mică, acum în august, sau cea Mare… E Maria, e Radna, e pelerinajul. Ajunge. Azi va fi slujbă pentru slovaci. În toată lumea care aleargă spre tren, la ora asta, bănuieşti un aliat, un coleg. E târziu, sun la gară să întreb care e prima staţie de tren după Timişoara, spre Radna, să ştiu unde îi spun şoferului de taxi că mergem: la prostituatele de la ieşirea din oraş, unde s-ar putea face stopul spre Lipova, sau la vreo gară. E foarte târziu. Cei de la gară mă descurajează: „Timişoara Est, nu îl mai prindeţi”. Try me. Dreapta – strig şoferului, care rula deja,  şi pornim spre o pasarelă ce trece liniile de tren spre gara Timişoara Est. Zeul pasarelelor – nu l-aş fi felicitat azi, de l-aş fi întâlnit. Ocolesc mult, din cauza pasarelei, finalmente ajung, chiar mai stau un minut până apare şerpuitorul tren gri, dintr-o curbă. Urc fără bilet – lasă că are naşul. Important e să fiu sus, să plecăm. Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (0)

Jurnal de pe frontul neputinței

Indivizi lunecoși, cu cefe late, la costume, aleși pentru a-i reprezenta pe cei mulți și a duce cetatea spre bunăstare, sunt preocupați doar de propriul lor bine, caută modalități pentru a fura fără să fie prinși, iar dacă sunt prinși, să scape cât mai ieftin. Toate acestea în timp ce marea masă de manevră este ținută din bici, cât mai needucată cu putință pentru a nu cere socoteală, a nu se revolta, a nu deschide ochii.
Avari și inculți, incapabili să lege două vorbe, mint prostimea că România este o mașină de lux când, de fapt, e un hârb gata-gata să se dezmembreze la cea mai mică curbă. Cum să ai creștere economică de peste 5%, cea mai mare inflație din UE și să te împrumuți ca pe timpul crizei economice?
Ziua de mâine a celor, din ce în ce mai puțini, care țin în spate tot scheletul hidos al hienei numită stat, este amanetată de bișnițarii de moravuri ușoare puși în fruntea țării. Naționalizarea pensiilor private înseamnă de fapt confiscarea unui viitor ceva mai bun. Distrugerea și otrăvirea prezentului nu este suficientă, trebuie eradicată și șansa unui viitor mai bun.
Grupuri de oameni needucați dar cu influență, cu idei demne de evul mediu, vor să impună tuturor, ceea ce ei cred că este normalitate. Preocupați nu de rata mare de șomaj, de situația economică dezastruoasă, de mortalitatea infantilă, nu de familiile care au probleme sau de cauzele care îi fac pe tineri să nu mai întemieze familii, nu de copilele care devin mame în clasele primare, nu de copiii morți din fașă pentru că nu au fost vaccinați, ci de cine cu cine împarte cearceaful.
Rezultatul? Plecăm și nici nu mai vrem să știm unde e țara asta pe hartă. România este a doua țară, după Siria, ca număr de emigranți în Europa. Iar la noi nu este război.

Citește mai mult