Tag Archive | "Nicolae Corneanu"

Despre intrarea împreună pe ușa evreilor timișoreni


Îmi aduc aminte de pâinea primită în vecini, în copilărie, cu Rosh Hashanah acesta. Nu de la a avea și a nu avea, ci de la cât de bună era bucățica de pâine „de la alții”, pe care o ronțăiam nu de foame ci de poftă, alături de ceilalți copii, pentru că nimic nu era mai bun decât lucrul primit, în care celălalt se punea întrucâtva, ca să trăiască prin tine, și tu prin el, încă puțin.

Așa e și acum, aceeași senzație – Noul An evreiesc, la care am ajuns, Read the full story

Posted in ReportajComments (0)

Manual despre trădare – din capătul celălalt


Nu știu câți drepți trebuie să fie într-o cetate, ca ea să nu fie distrusă. Dar cred cu tărie că dacă 100 de tineri istorici, 10 sau măcar doi – trei vor găsi o sursă potrivită de informare în volumul doctorului în istorie Sergiu Soica, „Cardinalul Alexandru Todea în dosarele Securitîții”, toată zdroaba lui a avut un rost.

Chiar dacă volumul nu a fost menit a pune pe masă concluzii gata mestecate Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (0)

Va fi caterisit mitropolitul actual al Banatului, sau nu?


Nu e un titlu de acum nouă ani, chiar de pare. Dar vine ca urmare a ce s-a întâmplat acum nouă ani, când șobolănia din Biserica Ortodoxă Română era să ducă la caterisirea celui mai vrednic dintre ierarhii acelei instituții, mitropolitul Nicolae Corneanu. Acum, acela care încearcă să-i țină locul întru vrednicie, se află într-o situație similară. Ce va face BOR, în cazul acesta?

În 22 ianuarie, finala Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor a strâns Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (0)

O urare de departe, din lumea greco-catolică


PSS Alexandru Mesian, episcopul greco-catolic al Lugojului, împlinește 80 de ani, în acest weekend. Un prilej de sărbătoare, cum ierarhul a lăsat multe fapte bune în jurul său, și de bucurie, cum timpul i-a îngăduit să rămână pe scaunul său, lucid, alert și eficient.  Un prilej de strângere laolaltă, a celor vrednici și a celor mai puțin vrednici, a prietenilor și a Iudelor. De urări și de cadorisiri.

Un dar frumos, Prea Sfinției Sale, după puterile noastre de oameni de presă, Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (0)

Tőkés – legitimația de revoluționar de dinainte de nr. 1


Știm deja că europarlamentarului Tőkés László, pastor reformat, i se va lua distincția Steaua României. Pentru că președintele Klaus Iohannis a fost de acord cu asta. Ce nu știu toți este de ce a primit Tőkés această distincție, cum s-a ajuns la decernarea ei și pentru ce s-a dorit să i se ia. Se știe, însă, altceva, la noi, la Timișoara, pe lângă retragerea menționată: că, cine se atinge de ce a făcut Tőkés la Revoluție, ne lezează pe noi, timișorenii. Fie că e președinte, papă sau Mahomed. Și nu vom uita.

Există tomuri despre cum s-a întâmplat Revoluția, la Timișoara. Read the full story

Posted in Opinie/Pamflet, PoliticăComments (2)

Măcinare între generații, în Sinodul Bisericii Greco Catolice din România


Acum opt ani, când ÎPSS Nicolae Corneanu, mitropolitul ortodox al Banatului, urma să fie judecat în Sinodul BOR pentru că se împărtășise într-o biserică greco-catolică, m-am străduit după puterile și mintea mea să contribui la a nu fi caterisit. Un prieten, preot ortodox influent, m-a întrebat atunci: de ce te zbați pentru el, că va cădea oricum. I-am răspuns că poate va cădea, poate nu dar, dacă va cădea, aș vrea ca istoria să nu consemneze că a căzut fără să fi încercat cineva să facă să nu fie așa. Asta fac și acum. Nu este datoria mea să fac ca BRU (Biserica Română Unită cu Roma Greco Catolică) să nu ajungă în derizoriu. Doar că mi-ar părea rău să se întâmple așa. Și, din respect pentru Școala Ardeleană, pentru episcopii martiri ai închisorilor și pentru câțiva oameni de bună credință pe care îi cunosc aici, mi-am făcut datoria de a pune în cuvinte felul în care văd eu impasul în care se află această instituție, acum.

O aniversare de la Lugoj, a ierarhului greco-catolic Alexandru Mesian, a fost un bun prilej de rememorări. Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (0)

Mitropolitul Ioan a dus un strop de lumină cucilor din Gătaia


Aș fi putut da un titlu bombastic, gen „Mitropolit la psihiatrie”, care să vă facă un moment să credeți că părintele Banatului s-a dilit, sau ceva de genul acesta. N-are rost – oricum, pentru unii, a ajuta, a renunța la confortul palatului tău pentru niște morminte din iarba udă și pentru niște necăjiți jumate vii, la ceas aniversar, e o formă de dileală. Dar materialul acesta este pentru oameni, nu pentru hahalere. Și cum judecă hahalerele nu e treaba noastră. Oamenii, însă, se vor bucura să afle ce a făcut UN OM în ziua când împlinea un an de când a ajuns mitropolit.

Îl văd cum se desprinde din ceață, pe un drum lateral, așteptându-mă. Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (0)

Până la Dumnezeu te mănâncă sfinții. Dar nici cu înalt prea sfințiții nu mi-i rușine…


Mă gândesc la Papa Ioan Paul al II-lea, sfântul inimilor noastre… Când un băiat e hirotonit preot, se spune că e sfințit – deci ar primi un dram de sfințenie de la episcop. Acela e, potrivit rangului său, „prea sfințit”. Vin arhiepiscopul și mitropolitul, care sunt „înalt prea sfințiți” – așa li se adresează lumea. Galoane se-adună, într-ale sfințeniei, lăsându-l pe bietul nostru papă, de lângă care s-a strigat, la vizita lui în România, „Unitate, unitate”!, un amărât de sfânt, care se uită de jos la engolpionații noștri, ce se întrec în sfințiri și măriri.

Am, totuși, o problemă cu felul în care aceștia-și momesc mântuirea Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (3)

Legenda fariseilor, despre Corneanu, se oprește aici


300567. Este un cod pentru o bucată de stradă din Timișoara. Strada Surorile Martir Caceu. Margareta și Silvia-Mariana Caceu. Am găsit din multele scrise până acum că ele sunt dintre cei omorâți lângă Catedrala Ortodoxă, în 17 decembrie 1989. Mă întreb de se mai sinchisește cineva de vinovați. N-o să ajut prea mult, acum, legat de cei vinovați. Mă interesează, însă, a arăta iar nevinovăția unuia dintre cei care au fost acuzați. E vorba despre mitropolitul Nicolae Corneanu. S-a creat legenda că el ar fi ordonat închiderea ușilor Catedralei și, astfel, cei ce n-au putut să se refugieze au fost împușcați. El a spus mereu, de a fost întrebat, că nu era atunci în țară. Doar că puțini l-au crezut. Revin cu o dovadă clară, azi.

Mulți timișoreni au mârâit, după Revoluție, când au fost nevoiți să-și schimbe buletinele Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (1)

  • Victime colaterale, ce facem?

    PSD a promis românilor facilități de Mercedes deși știa că are în curte o Dacie veche și ruginită, iar oamenii, mulți și needucați (sunt și excepții, dar campaniile sunt făcute pe majorități), au căzut în capcană. După această manipulare, Dragnea avea două variante: să mintă cu nesimțire cum au făcut și ceilalți înaintea lui sau să „vândă țara la bucată”, să compromită iremediabil din punct de vedere economic și politic România pentru a-și ține, măcar în parte, promisiunile. Lupta s-a dus pe două fronturi. Atacul constant împotriva justiției, pentru a scăpa camarila din fruntea partidului de dosare penale și căutarea mijloacelor de a fura bani. Nu doar pentru propriile buzunare ci și pentru a achita nota campaniei electorale.
    În mediul acesta toxic unde oamenii sunt mințiți zilnic și sunt atât de naivi încât cred aceste minciuni, nu poate crește, nu se poate dezvolta nimic trainic. De 25 de ani România a evoluat (cât a evoluat) în ciuda acestor maimuțe în costum, nu ajutată de ele. Țara s-a golit de toți cei care au vrut să facă ceva aici pentru că nu au fost lăsați, pentru că nu au avut stomac să dea șpăgi sau să se scufunde în butoiul cu dejecții politice. Ceilalți au continuat să urle în pustiu, ignorați de masa needucată și de sforarii politruci, redundanți pentru occidentali pentru care legile, normele și regulile nu au nevoie de avocați, sunt de la sine înțelese și respectate.
    Democrația a devenit o otravă devreme ce nimeni nu s-a îngrijit ca tinerii, ajunși la maturitate astăzi, să fie capabili să gândească, preferând să fie păstrați la nivelul unor analfabeți ca implicare, cunoaștere și conștiință civică, potriviți pentru a pune ștampila unde trebuie. Conducerea poporului nu prea își are sensul aici unde votul oricărui profesor universitar este anulat de sute de mii de analfabeți păcăliți cu promisiuni deșarte și manipulanți cu vidanje televizate. Așadar, victime colaterale, ce facem?Citește mai mult