Tag Archive | "operaţie"

Cum n-am murit a doua oară, în 4 martie 1977


Astăzi este ziua mea. Am atâtea zile de naștere, că aproape le-am pierdut șirul. E firesc, când ai o meserie în care mai există și risc. Au mai venit, în timp, Revoluție, războaie, boli. Dar azi e una din zilele mele de demult. Pentru că în 4 martie 1977 trebuia să mor a doua oară.

Nu, nu eram în București în ziua cutremurului, și nici nu am ajuns sub dărâmături. Eram în Arad Read the full story

Posted in ReportajComments (0)

Păianjenul cu brațe de metal, îmblânzit de chirurgii timișoreni


E întrucâtva ca un păianjen puțin înghețat, pe care îl scoți cu o pungă de struguri, de la frigider, și începe să își miște încet picioarele. Cam asta este impresia robotului Da Vinci, care nu e robot ci puțin mai mult, un sistem. Este prezența de dincolo de chirurgi din sala de operație, una din ele, de la Spitalul Județean din Timișoara. Un colţ, un paing, niște fire și victima care așteaptă fără putere să se mai miște.

Doar că, acum, scenariul e puțin altfel. „Paingul” nostru sporește cu încă puțin faima clinicilor de aici, de chirurgie și urologie. Read the full story

Posted in SanatateComments (0)

Se adună premierele la chirurgia cardiovasculară timişoreană


Institutul de Cardiologie din Timişoara continuă evoluţia într-o zodie bună şi a strâns pentru această lună noi premiere naţionale. De data aceasta este vorba de şcolire şi practică în ceea ce priveşte abordarea minim invazivă a defectelor de valvă mitrală. Adică o problemă ce are o mare incidenţă printre cei care ajung să-şi arate inima (de pe masa de operaţie chirurgilor) va fi tratată cu avarii mai mici pentru pacient (deşi e mai solicitantă pentru medici). Şi să o repetăm: timişorenii vor fi primii care vor oferi acest tip de intervenţie în România!

În 21 martie a avut loc o transmisie live a unei investigaţii şi a unei intervenţii chirugicale din Italia Read the full story

Posted in ReportajComments (0)

Needucați, indolenți sau complici? Cum ar trebui să ne raportăm la PSD-iști?

Nu toți sunt condamnați pentru fraudă electorală, nu toți merg la vânătoare cu Țiriac, nu toți înjură ziariști sau debiteză obscenități în fața femeilor. Nu toți se laudă că au mitraliere acasă, nu toți vin la muncă cu mașini de zeci de mii de euro, nu toți truchează licitații. Alături de ei, într-o țesătură fină, sunt vârstnici vulnerabili și copii neștiutori, tineri plini de elan și medici cu halate rupte în coate pe băncile universităților. Exact cum militanții Statului Islamic își făceau „cuiburi” în școli și grădinițe ca să nu îi poată găsi rachetele inamice fără a face victime nevinovate. Cum poți tu, univeresitar cu lucrări științifice de valoare să nu vezi că Daea sau Dăncilă sunt, după toate defenițiile, analfabeți funcționali? Asta este meritocrația în care îți dorești să trăiască copiii tăi? Cum poți să nu vezi clar că legile justiției sunt modificate ca să servească unui om sau unui grup de oameni? Și nu o lege, ci mai multe legi, cu același target? Cum poți să te mulțumești cu 60 de km de autostradă pe an? Și dacă continui să faci parte din așa ceva, cum ar trebui eu și ceilalți care vrem să trăim într-o țară condusă de oameni competenți, cu legi care să îi bage pe cei care fură în pușcărie și în fața cărora să fim toți egali și cu drumuri decente pe care să putem circula, cum ar trebui să ne raportăm la tine?

Citește mai mult