Tag Archive | "Oradea"

10 ani de la o mult-prea-celebră împărtășanie


„Este o întâmplare a ființei mele”. Este o întâmplare a ființei altor câtorva persoane, care mai sunt sau nu mai sunt. Este o întâmplare care a schimbat reguli. Și vieți. Și lucrări ale sufletului. Au trecut 10 ani de atunci. Un gest simplu, ca o respirație, a primit nimb de furtună. Sunt 10 ani de când un preot ducea un potir la buze. Și se împărtășea cu Isus al lui. Pentru că, la scurt timp după, s-a arătat că există mai mulți Isuși…

Credincioasă nu m-a făcut. M-a învățat, doar, să privesc credința altora. Și să văd lumina sau fariseismul lor. Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (0)

Două piese de văzut, despre cel de lângă noi


M-am săturat de aberații și de ipocrizie. De marșurile Coaliției pentru Familie. De talibani ai credinței. Și de situația  în care familii trebuie să se jure pe cravata lor că-s familii, chiar de nu au numărul standard de membri. Teatrul trebuie să fie turnesolul acestei societăți nenorocite. Iar piesa celor de la Teatrul 3G din Târgu Mureș a fost.

Așa a fost filmul, că nu știam la ce piesă o să asist, Read the full story

Posted in CulturăComments (0)

Despre dreptul de a nu sărbători Unirea, și despre istoria roz. Cu Lucian Boia


Suntem într-un an în care mai toată lumea vorbește despre Unirea românilor, aflată la 100 de ani. A devenit o obligație să-ți duci mâna la piept când auzi imnul, și să ai și un rând despre pomenitul centenar, în speech, atunci când faci ceva, orice – academic, instituțional – oricum. Dar, de prea puține ori românii își pun întrebări, deși tema merită. Oare așa trebuia să se facă unirea asta? Oare mai e uzual statul național? Oare autonomia regiunilor distruge o țară? Am discutat despre aceste lucruri, și nu numai, cu istoricul Lucian Boia.

La sfârșitul lui martie, istoricul a ținut o conferință, „100 de ani de la Unirea românilor din 1918. Read the full story

Posted in Reportaj, NaţionalComments (0)

Aniversăm. Comemorăm. Constatăm. Doomsday Clock-ul ecumenismului.


Lăsați, nu mai dați goagăl, vă spun eu ce e Doomsday Clock-ul ăla. E ceasul simbolic al unor minți luminate de la Universitatea Chicago, care, din 1947, ne arată cât de aproape suntem, ca umanitate, de a sări de tot în aer. El e setat, de anul trecut, la două minute și jumătate de miezul nopții. De negrul absolut. Ar trebui să existe și un ceas al ecumenismului din România. Pentru că, acum, în ianuarie 2018, avem niște discuții de bifat, legat de minutele de dinainte de negru, care au mai rămas, și de ticăitul firav din ultimii 10 ani.

Ah, și ecumenismul e idea aia faină, și de cele mai multe ori doar teoretică, unde Bisericile creștine se respectă între ele Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (0)

Își mai poate gestiona Oradea cazurile psihiatrice?


Eu nu doresc să scriu aici că Bako Gabriel jr. este „nebun”. Pentru că nu este etic, pentru că nu s-au parcurs încă testele necesare pentru a se vorbi de un diagnostic clar, și pentru că, până la urmă, cuvântul acoperă precar o gamă largă de afecțiuni psihiatrice, unele grave. Dar știți ce pot, totuși, să fac? Pot să întreb Oradea cum e de găsit o cale de apărare față de valul de violență în care a ajuns. Iar Bako jr. e din acest film.

Eticul își cere, uneori, gradele sale de comparație. Nu este etic să vorbești despre boala, din zona psihiatrică, a cuiva. Read the full story

Posted in Anchetă/PoliţieComments (0)

Manual despre trădare – din capătul celălalt


Nu știu câți drepți trebuie să fie într-o cetate, ca ea să nu fie distrusă. Dar cred cu tărie că dacă 100 de tineri istorici, 10 sau măcar doi – trei vor găsi o sursă potrivită de informare în volumul doctorului în istorie Sergiu Soica, „Cardinalul Alexandru Todea în dosarele Securitîții”, toată zdroaba lui a avut un rost.

Chiar dacă volumul nu a fost menit a pune pe masă concluzii gata mestecate Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (0)

Cea mai buna pizza din Oradea. Astăzi despre Why Not


Oradea este un oraș care oferă foarte multe opțiuni atunci când vine vorba despre o masă în oraș. În capul listei celor mai comandate mâncăruri se află în mod sigur pizza, tocmai de aceea, numărul pizzeriilor este destul de mare. Dacă nu aveți încă un local favorit în care să mâncați pizza sau pur și simplu vreți să încercați și alte restaurante, aruncați un ochi peste acest articol.

Nu avem pretenția de experți culinari și nici nu ne considerăm criterii Read the full story

Posted in Opinie/PamfletComments (0)

Despre regii de la început și despre puterea gențianei lui Ladislau


Ce se întâmplă atunci când două bucăți ale aceluiași întreg se reîntâlnesc? Depinde – în funcție de întreg, ajungem la Mitul Androginului, de Platon, la mama ce-și ține copilul în brațe întâia oară sau la frumosul nas al Fecioarei Maria, din Pieta de Michelangelo. Sau, ca în cazul Oradiei, în 14 mai, la un prilej de a rememora istoria locului, într-un alt mod de ani-lumină: ani de la canonizarea unui rege al începuturilor. Ladislau. La 825 de ani de când e sfânt.

Acuma, sigur, o groază de lucruri le gândim altfel, în zilele noastre, Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (2)

Copiii din casa unde concediile paternale se leagă ca țigara de la țigară


Drumul la Ineu (Bihor), nu a fost un safari pentru studierea, de sub clopotul de sticlă, a „altora”, ci o vizită pentru a cunoaște o altă variantă de „noi”. Aici, în grădinița și în casele romilor, e de văzut că nu suntem diferiți. Și de gândit împreună ce e de făcut să ne fie tuturor bine.

Câteva grădinițe din Bihor și Sălaj au ajuns să ofere o soluție pentru acest „bine”, apucându-l de jos, de la rădăcină. Read the full story

Posted in Social, ReportajComments (0)

advert

Jurnal de pe frontul neputinței

Indivizi lunecoși, cu cefe late, la costume, aleși pentru a-i reprezenta pe cei mulți și a duce cetatea spre bunăstare, sunt preocupați doar de propriul lor bine, caută modalități pentru a fura fără să fie prinși, iar dacă sunt prinși, să scape cât mai ieftin. Toate acestea în timp ce marea masă de manevră este ținută din bici, cât mai needucată cu putință pentru a nu cere socoteală, a nu se revolta, a nu deschide ochii.
Avari și inculți, incapabili să lege două vorbe, mint prostimea că România este o mașină de lux când, de fapt, e un hârb gata-gata să se dezmembreze la cea mai mică curbă. Cum să ai creștere economică de peste 5%, cea mai mare inflație din UE și să te împrumuți ca pe timpul crizei economice?
Ziua de mâine a celor, din ce în ce mai puțini, care țin în spate tot scheletul hidos al hienei numită stat, este amanetată de bișnițarii de moravuri ușoare puși în fruntea țării. Naționalizarea pensiilor private înseamnă de fapt confiscarea unui viitor ceva mai bun. Distrugerea și otrăvirea prezentului nu este suficientă, trebuie eradicată și șansa unui viitor mai bun.
Grupuri de oameni needucați dar cu influență, cu idei demne de evul mediu, vor să impună tuturor, ceea ce ei cred că este normalitate. Preocupați nu de rata mare de șomaj, de situația economică dezastruoasă, de mortalitatea infantilă, nu de familiile care au probleme sau de cauzele care îi fac pe tineri să nu mai întemieze familii, nu de copilele care devin mame în clasele primare, nu de copiii morți din fașă pentru că nu au fost vaccinați, ci de cine cu cine împarte cearceaful.
Rezultatul? Plecăm și nici nu mai vrem să știm unde e țara asta pe hartă. România este a doua țară, după Siria, ca număr de emigranți în Europa. Iar la noi nu este război.

Citește mai mult