Tag Archive | "ortodocşi"

Măcinare între generații, în Sinodul Bisericii Greco Catolice din România


Acum opt ani, când ÎPSS Nicolae Corneanu, mitropolitul ortodox al Banatului, urma să fie judecat în Sinodul BOR pentru că se împărtășise într-o biserică greco-catolică, m-am străduit după puterile și mintea mea să contribui la a nu fi caterisit. Un prieten, preot ortodox influent, m-a întrebat atunci: de ce te zbați pentru el, că va cădea oricum. I-am răspuns că poate va cădea, poate nu dar, dacă va cădea, aș vrea ca istoria să nu consemneze că a căzut fără să fi încercat cineva să facă să nu fie așa. Asta fac și acum. Nu este datoria mea să fac ca BRU (Biserica Română Unită cu Roma Greco Catolică) să nu ajungă în derizoriu. Doar că mi-ar părea rău să se întâmple așa. Și, din respect pentru Școala Ardeleană, pentru episcopii martiri ai închisorilor și pentru câțiva oameni de bună credință pe care îi cunosc aici, mi-am făcut datoria de a pune în cuvinte felul în care văd eu impasul în care se află această instituție, acum.

O aniversare de la Lugoj, a ierarhului greco-catolic Alexandru Mesian, a fost un bun prilej de rememorări. Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (0)

Despre importanţa familiei în societatea de astăzi, din perspectivă religioasă


Duminică, 20 septembrie, la biserica mănăstirii franciscane din Oradea, Antoine Renard, președintele Federației Asociațiilor Familiilor Catolice din Europa, a prezentat o invitație la a reflecta asupra situației familiei de azi. Ideea nu a fost de a da drept exemplu un model de familie ideală, ci de a vedea realitatea așa cum o trăiește familia și de a vedea în familie, nu o sursă de probleme și divergențe, ci calea pe care, și prin care, societatea va depăși situația de criză în care se află.

Expunerea, din cauza traducerii, a durat un pic peste o oră. Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (0)

Până la Dumnezeu te mănâncă sfinții. Dar nici cu înalt prea sfințiții nu mi-i rușine…


Mă gândesc la Papa Ioan Paul al II-lea, sfântul inimilor noastre… Când un băiat e hirotonit preot, se spune că e sfințit – deci ar primi un dram de sfințenie de la episcop. Acela e, potrivit rangului său, „prea sfințit”. Vin arhiepiscopul și mitropolitul, care sunt „înalt prea sfințiți” – așa li se adresează lumea. Galoane se-adună, într-ale sfințeniei, lăsându-l pe bietul nostru papă, de lângă care s-a strigat, la vizita lui în România, „Unitate, unitate”!, un amărât de sfânt, care se uită de jos la engolpionații noștri, ce se întrec în sfințiri și măriri.

Am, totuși, o problemă cu felul în care aceștia-și momesc mântuirea Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (3)

Despre cum și-a dus o mamă copilul peste deal, la botez


-Nu merge la mama! – a strigat, cu oarecare disperare în voce. Sau exasperare – nu mai știu. Probabil mă credea în stare de orice și nu voia să-și supună mama unui șir de întrebări care s-o obosească așa cum îl oboseam eu uneori pe el. Dar era totul destul de nou pentru mine, visam materiale – articole – cu volute interesante între prezent și trecut, cu subtitrări dinspre rădăcini, cu istorie vie, cu… din astea. Însă, dacă mi-a spus să nu mă duc, nu m-am dus. Uneori chiar îl ascultam.

Au trecut ani, și mama și tata erau duși deja, era iarnă, iarna aceasta Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (0)

PĂSTORUL Țurcaș, la 75 de ani


Isus Cristos a fost un fraier, după unii. Putea să-și țină gura, să facă minuni pe șest, să fie discret, să ia un ou, o capră, la troc, și să prindă, poate, trei ture de câte 33, fără să afle gustul crucii. Dar istoria (măcar a religiilor) s-ar fi scris altfel. Și preotul greco-catolic Gheorghe Țurcaș putea să tacă, să ia găina, să dea jumatea de porc episcopului, din când în când, și să trăiască bine, la ortodocși. Dar n-a tăcut, atunci când se putea face dreptatea celor năpăstuiți – greco-catolicii. Azi face 75 de ani. Și are-un fel aparte de-a se uita și-n sus, și-n jos, de la care ar putea învăța mulți.

Am scris despre părintele Țurcaș aici, cum a fost cu legăturile cu greco-catolicii Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (0)

La Lugoj nu a fost de sărbătorit, ieri, nimic deosebit. Doar 25 de ani de normalitate ecumenică.


Trist că normalul ajunge senzaţional, iar furtul, normă. În 1948, greco-catolicii din România erau scoşi în afara legii de către comunişti. Tot ce era al lor le-a fost luat, ierarhii lor au ajuns în puşcării. Au urmat zeci de ani de teroare şi nedreptate, de rezistenţă în catacombe. Apoi Revoluţia. Apoi. Apoi doar Nicolae Corneanu, mitropolitul drag al Banatului, a făcut ce era normal să se facă – a oferit bisericile furate de comunişti, şi încredinţate ortodocşilor, stăpânilor lor de drept. Catedrala din Lugoj a ajuns iar greco-catolică acum 25 de ani, în 21 ianuarie 1990.

Volumul „Ecumenismul – Drumul spre unitatea creştină”, scris de Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (0)

Iarnă a credinţei. Orădeană. Acasă.


Toată povestea pleacă de la o replică a cuiva, pe Facebook, acolo unde postasem câteva fotografii de la Liturghia de Crăciun din Catedrala greco catolică Sf. Nicolae din Oradea. Spunea acea persoană că ce frumoasă este biserica. Şi m-am uitat la poză ca şi când aş fi văzut locul prima dată. Pentru că, în ani, devenise „acasă” – ca şi Oradea – de altfel, fără să realizez. Iar „acasă” e pur şi simplu „acasă”, şi intri acolo cu plăcere şi cu drag, şi nu mai gândeşti în termeni de „frumos” sau „util”, ci de „firesc”. Dar, la replica aceea, m-am tras un pas în spate, am privit iar, şi mi-am spus că aici e de scris.

Pentru că m-am întrebat şi zilele acestea, când cu Crăciunul, ce este firesc şi ce nu în viaţa noastră. Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (1)

Am cunoscut un sfânt!


Atunci când oamenii iau ca pe o jignire proprie, din partea sorții, dispariția ta, ai fost iubit. Nespus de iubit. Totul a început în iulie 2007. Privesc în spate și mi se pare așa de demult… Și totuși, când număr anii, sunt doar șapte. Și pare puțin. Dar au fost ani plini, ani umpluți de evenimente, ani în care lumea aceasta, a credinței, cu care nu am personal vreo legătură, a devenit viața mea, locul unde am încercat să ajut să se limpezească lumea.

Totul a pornit de la o prietenă a mea, Dana, cu care și făceam limba engleză, acasă. Avea o problemă medicală și ajunsese în spital Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (1)

Vicarul foraneu greco-catolic Ţurcaş arată cum a fost pârât la Securitate de protopopul ortodox al Oradiei, Dorel Rusu, şi de fostul protopop Victor Tăut. Protopopul Rusu neagă.


E primul dosar de Securitate pe care îl voi vedea altfel decât în poze. E ceva ciudat ce simt despre asta, de parcă ar scoate cineva dintr-un laborator ultra-secret (din cele două care au aşa ceva) o fiolă cu variolă păstrată pentru viitorime. Îl cunosc de trei ani pe părintele Gheorghe Ţurcaş din Şimleu, am avut câteva întâlniri în zona sa, am discutat ore bune la telefon. Dar acum este un prilej aparte: vom vorbi faţă către faţă despre trecerea sa de la ortodocşi la greco-catolici şi de preoţii ortodocşi despre care îmi spune că îl pârau la Securitate.

O fiolă cu variolă e un lucru ciudat: dicţionarul îţi spune că e o boală eradicată. Dar enciclopedia Wikipedia în română vorbeşte de ea la prezent. Am prins 4 ani de variolă, după Wikipedia în română, şi aproape 17 de Securitate. Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (3)

  • Victime colaterale, ce facem?

    PSD a promis românilor facilități de Mercedes deși știa că are în curte o Dacie veche și ruginită, iar oamenii, mulți și needucați (sunt și excepții, dar campaniile sunt făcute pe majorități), au căzut în capcană. După această manipulare, Dragnea avea două variante: să mintă cu nesimțire cum au făcut și ceilalți înaintea lui sau să „vândă țara la bucată”, să compromită iremediabil din punct de vedere economic și politic România pentru a-și ține, măcar în parte, promisiunile. Lupta s-a dus pe două fronturi. Atacul constant împotriva justiției, pentru a scăpa camarila din fruntea partidului de dosare penale și căutarea mijloacelor de a fura bani. Nu doar pentru propriile buzunare ci și pentru a achita nota campaniei electorale.
    În mediul acesta toxic unde oamenii sunt mințiți zilnic și sunt atât de naivi încât cred aceste minciuni, nu poate crește, nu se poate dezvolta nimic trainic. De 25 de ani România a evoluat (cât a evoluat) în ciuda acestor maimuțe în costum, nu ajutată de ele. Țara s-a golit de toți cei care au vrut să facă ceva aici pentru că nu au fost lăsați, pentru că nu au avut stomac să dea șpăgi sau să se scufunde în butoiul cu dejecții politice. Ceilalți au continuat să urle în pustiu, ignorați de masa needucată și de sforarii politruci, redundanți pentru occidentali pentru care legile, normele și regulile nu au nevoie de avocați, sunt de la sine înțelese și respectate.
    Democrația a devenit o otravă devreme ce nimeni nu s-a îngrijit ca tinerii, ajunși la maturitate astăzi, să fie capabili să gândească, preferând să fie păstrați la nivelul unor analfabeți ca implicare, cunoaștere și conștiință civică, potriviți pentru a pune ștampila unde trebuie. Conducerea poporului nu prea își are sensul aici unde votul oricărui profesor universitar este anulat de sute de mii de analfabeți păcăliți cu promisiuni deșarte și manipulanți cu vidanje televizate. Așadar, victime colaterale, ce facem?Citește mai mult