Tag Archive | "pacient"

Cum se vede viața, dintr-un Spital al Morții, din Timișoara? Cu minciuni și cu cinism.


Nu știu cât costă viața unui om, în România, atunci când nu e vorba de o lovitură de imagine. Nu știu cine stabilește paritățile, în Sănătate – câte vieți „neinteresante” contrabalansează „un greu”. Nu știu cum decide un manager de spital, pe bănuții pe care îi primește, cu ce să se doteze sau nu. E greu cu banii. Totuși, cine își va asuma rolul de a ne spune, nouă, ăstora din afara sistemului, cum se rezolvă cu adevărat problemele și cum se decide cinicul drum al banilor, al vieții și al morții?

A mai murit un copil, la Timișoara. Vorbim de Spitalul Clinic de Boli Infecțioase și Pneumoftiziologie „Dr. Victor Babeș” Read the full story

Posted in SanatateComments (0)

Despre sex și problemele sale, la nivel academic, în Timișoara


Cursul Internațional de Medicină a Sexualității a ajuns, la Timișoara, la ediția a doua. Organizat de către Clinica Urologică din Timișoara, condusă de către prof. Viorel Bucuraș, acest curs a adus în vestul României, de curând, specialiști ai domeniului din mai multe țări precum și numeroși medici, cu diferite specializări, care au dorit să fie racordați la noutățile internaționale are sexologiei.

Cele două zile de curs, care i-au reunit pe participanți la Hotelul Lido din Timișoara, au fost dense Read the full story

Posted in SanatateComments (0)

Doctorul de la capătul fricii


patrataEl e omul de care mi-e cel mai frică atunci când intru în Institutul de Boli Cardiovasculare din Timișoara. Pentru că strigă la mine să nu pun mâna pe nimic, în sala de operație. În rest nu avea de ce să-mi fie frică, nici măcar când știam că ura începe de la poartă, printre oamenii vechi de aici. Când portarul avea consemn să sune repede, când apăream, și să spună „a venit Balaurul”. S-au schimbat lucruri, s-au schimbat oameni, au plecat, au venit, nu mai sunt balaurul, sunt prieten, în fond și prof. dr. Petru Deutsch, de care vorbesc acum, mi-e prieten, pentru lucruri care se vor vedea mai jos, dar de aia tot mi-e frică de el.

N-o luați literalmente: e o frică bună. El își face treaba și mă ajută și pe mine s-o fac. Read the full story

Posted in ReportajComments (0)

„Femeie, dă-ne inima copilului tău!” – și foarfeca lui Atropos, ce remaiază vieți


…Ea crede că moartea are felii și compartimente – dar nu e așa, nu e niciodată așa. Ea crede că există moarte și mai puțin moarte. Dar e doar speranța ei, himera ei, născută din nimic. Ar minți cu orice, cu mâini, cu picioare, cu cuvinte, ar spune de vise cu părinți și bunici, de marțieni, de orice, și nici n-o condamn, și o înțeleg, și mă doare cu ea.

Și doare tare: fiul ei pleacă, a plecat deja, doar ea nu știe, nu vrea să știe, ea spune că el e aici Read the full story

Posted in ReportajComments (1)

Jurnal de pe frontul neputinței

Indivizi lunecoși, cu cefe late, la costume, aleși pentru a-i reprezenta pe cei mulți și a duce cetatea spre bunăstare, sunt preocupați doar de propriul lor bine, caută modalități pentru a fura fără să fie prinși, iar dacă sunt prinși, să scape cât mai ieftin. Toate acestea în timp ce marea masă de manevră este ținută din bici, cât mai needucată cu putință pentru a nu cere socoteală, a nu se revolta, a nu deschide ochii.
Avari și inculți, incapabili să lege două vorbe, mint prostimea că România este o mașină de lux când, de fapt, e un hârb gata-gata să se dezmembreze la cea mai mică curbă. Cum să ai creștere economică de peste 5%, cea mai mare inflație din UE și să te împrumuți ca pe timpul crizei economice?
Ziua de mâine a celor, din ce în ce mai puțini, care țin în spate tot scheletul hidos al hienei numită stat, este amanetată de bișnițarii de moravuri ușoare puși în fruntea țării. Naționalizarea pensiilor private înseamnă de fapt confiscarea unui viitor ceva mai bun. Distrugerea și otrăvirea prezentului nu este suficientă, trebuie eradicată și șansa unui viitor mai bun.
Grupuri de oameni needucați dar cu influență, cu idei demne de evul mediu, vor să impună tuturor, ceea ce ei cred că este normalitate. Preocupați nu de rata mare de șomaj, de situația economică dezastruoasă, de mortalitatea infantilă, nu de familiile care au probleme sau de cauzele care îi fac pe tineri să nu mai întemieze familii, nu de copilele care devin mame în clasele primare, nu de copiii morți din fașă pentru că nu au fost vaccinați, ci de cine cu cine împarte cearceaful.
Rezultatul? Plecăm și nici nu mai vrem să știm unde e țara asta pe hartă. România este a doua țară, după Siria, ca număr de emigranți în Europa. Iar la noi nu este război.

Citește mai mult