Tag Archive | "papa"

Manual despre trădare – din capătul celălalt


Nu știu câți drepți trebuie să fie într-o cetate, ca ea să nu fie distrusă. Dar cred cu tărie că dacă 100 de tineri istorici, 10 sau măcar doi – trei vor găsi o sursă potrivită de informare în volumul doctorului în istorie Sergiu Soica, „Cardinalul Alexandru Todea în dosarele Securitîții”, toată zdroaba lui a avut un rost.

Chiar dacă volumul nu a fost menit a pune pe masă concluzii gata mestecate Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (0)

Până la Dumnezeu te mănâncă sfinții. Dar nici cu înalt prea sfințiții nu mi-i rușine…


Mă gândesc la Papa Ioan Paul al II-lea, sfântul inimilor noastre… Când un băiat e hirotonit preot, se spune că e sfințit – deci ar primi un dram de sfințenie de la episcop. Acela e, potrivit rangului său, „prea sfințit”. Vin arhiepiscopul și mitropolitul, care sunt „înalt prea sfințiți” – așa li se adresează lumea. Galoane se-adună, într-ale sfințeniei, lăsându-l pe bietul nostru papă, de lângă care s-a strigat, la vizita lui în România, „Unitate, unitate”!, un amărât de sfânt, care se uită de jos la engolpionații noștri, ce se întrec în sfințiri și măriri.

Am, totuși, o problemă cu felul în care aceștia-și momesc mântuirea Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (3)

Despre cum și-a dus o mamă copilul peste deal, la botez


-Nu merge la mama! – a strigat, cu oarecare disperare în voce. Sau exasperare – nu mai știu. Probabil mă credea în stare de orice și nu voia să-și supună mama unui șir de întrebări care s-o obosească așa cum îl oboseam eu uneori pe el. Dar era totul destul de nou pentru mine, visam materiale – articole – cu volute interesante între prezent și trecut, cu subtitrări dinspre rădăcini, cu istorie vie, cu… din astea. Însă, dacă mi-a spus să nu mă duc, nu m-am dus. Uneori chiar îl ascultam.

Au trecut ani, și mama și tata erau duși deja, era iarnă, iarna aceasta Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (0)

Un deux pieces de Blaj: despre timpurile trecute, despre episcopii vechi și despre bunătate


Pe lângă hărțile acelea ce prezentau regiuni punctate cu sfere compuse din feliuțe de de culori diferite, pentru industrie, apoi, alte feliuțe, pentru bogățiile naturale, și, în cazurile bune, adăugau și niște semne ”casteloide” pentru, ați ghicit, castele, biserici, minarete, peșteri și alte obiective de vizitat, mă gândesc că ar mai avea rost încă o sferă, aparte, care să vorbească, tot așa, pe feliuțe, despre sufletul bun și vechi al unei regiuni, al unui oraș. Și, fără îndoială, atunci când este vorba de Blaj, mărimea feliuței de căutat ar ține și de surorile Moldovan, ce mi-au povestit, la început de toamnă, despre lucruri bune și frumoase din Blajul de demult.

Elena Moldovan are 92 de ani iar casa ei de pe Hula Blajului pare o ambasadă a bunului simț. Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (0)

PF Lucian Mureșan, cardinal. Când periferia devine centru. Din stânga Papei.


Un lucru care bucură nu doar catolicii din România (greco-catolici și romano-catolici) ci și pe toți cei care cred că suferința și credința într-o idee, ale unui om, trebuie răsplătite, a avut loc acum câteva zile la Roma sau, ca să fim mai exacți, în Bazilica Sf Petru din Vatican: întâistătătorul Bisericii Greco-Catolice din România, Prea Fericitul Lucian Mureșan, arhiepiscop major de Făgăraș și Alba Iulia, a fost creat cardinal de către Papa Benedict al XVI-lea. Dar ce înseamnă numirea unui cardinal, în macrocosmos, ce înseamnă în microcosmos? Și cum a curs acest moment acolo, în inima Vaticanului, în imediata apropiere a Papei Benedict al XVI-lea?

Noaptea de 5 spre 6 ianuarie a fost una de emoții pentru mulți. A doua zi urma ca Papa Benedict al XVI-lea să anunțe crearea unui nou cardinal pentru România. O zi istorică. Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (8)

Papa Ioan Paul al II-lea, un sfânt al inimilor, ce își îngăduie să fie doar fericit, pentru o vreme


O veste a înconjurat toată lumea vineri, 14 ianuarie: s-a hotărât, Papa Ioan Paul al II-lea va fi beatificat în data de 1 mai 2011. Un text apărut imediat pe o reţea de socializare arăta: ”Dacă asta e calea pentru ca faptele unui om bun să rămână ca exemple pentru viitorime, sau pentru a i se mulțumi pentru ce a făcut pentru noi toți, atunci ura! din toată inima pentru beatificarea lui JPII! Ne vedem in Roma în 1 mai!” Ce înseamnă această beatificare pentru lume și pentru noi, românii, vom vedea mai jos, cu ajutorul unor preluări de pe portalul catholica.ro și prin contribuția câtorva ierarhi catolici din România.

În aceeași zi în care a fost anunțată așteptata dată a beatificării unui a dintre cei mai iubiți lideri religioși Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (0)

A curs „unitatea” pe apa Crișului?…


Acum trei ani, de Bobotează, episcopii Sofronie Drincec și Virgil Bercea, primul ortodox și al doilea greco-catolic, ambii din Oradea, au sfințit împreună Crișul Repede. Era un gest care nu a putut decât să bucure pe toți cei ce, în mai 1999, au strigat ”unitate” atunci cand Papa Ioan Paul al II-lea a vizitat România. Dar ortodocșii care au făcut gesturile de apropiere între cele două culte, ortodox și catolic (iar aici intra și mitropolitul ortodox Nicolae Corneanu al Banatului) au avut de plătit. Au fost judecați de către Sinodul Bisericii Ortodoxe Române (B.O.R.), au fost la un pas de caterisire. B.O.R. a dat o regulă potrivit căreia preoții ortodocși nu pot concelebra cu nimeni altcineva, cu nici un preot al altui cult.

De curând un preot din Banatul Montan, Daniel Crecan, a fost caterisit, considerându-se că a încălcat Read the full story

Posted in ReportajComments (4)

  • Victime colaterale, ce facem?

    PSD a promis românilor facilități de Mercedes deși știa că are în curte o Dacie veche și ruginită, iar oamenii, mulți și needucați (sunt și excepții, dar campaniile sunt făcute pe majorități), au căzut în capcană. După această manipulare, Dragnea avea două variante: să mintă cu nesimțire cum au făcut și ceilalți înaintea lui sau să „vândă țara la bucată”, să compromită iremediabil din punct de vedere economic și politic România pentru a-și ține, măcar în parte, promisiunile. Lupta s-a dus pe două fronturi. Atacul constant împotriva justiției, pentru a scăpa camarila din fruntea partidului de dosare penale și căutarea mijloacelor de a fura bani. Nu doar pentru propriile buzunare ci și pentru a achita nota campaniei electorale.
    În mediul acesta toxic unde oamenii sunt mințiți zilnic și sunt atât de naivi încât cred aceste minciuni, nu poate crește, nu se poate dezvolta nimic trainic. De 25 de ani România a evoluat (cât a evoluat) în ciuda acestor maimuțe în costum, nu ajutată de ele. Țara s-a golit de toți cei care au vrut să facă ceva aici pentru că nu au fost lăsați, pentru că nu au avut stomac să dea șpăgi sau să se scufunde în butoiul cu dejecții politice. Ceilalți au continuat să urle în pustiu, ignorați de masa needucată și de sforarii politruci, redundanți pentru occidentali pentru care legile, normele și regulile nu au nevoie de avocați, sunt de la sine înțelese și respectate.
    Democrația a devenit o otravă devreme ce nimeni nu s-a îngrijit ca tinerii, ajunși la maturitate astăzi, să fie capabili să gândească, preferând să fie păstrați la nivelul unor analfabeți ca implicare, cunoaștere și conștiință civică, potriviți pentru a pune ștampila unde trebuie. Conducerea poporului nu prea își are sensul aici unde votul oricărui profesor universitar este anulat de sute de mii de analfabeți păcăliți cu promisiuni deșarte și manipulanți cu vidanje televizate. Așadar, victime colaterale, ce facem?Citește mai mult