Tag Archive | "patriarh"

Țara în care se ard cărțile celor propuși pentru Nobel


pataratAșadar, Taxi bagă un clip fain, în care se spun lucruri de enorm bun simț, după mine. Apar niște oameni, susțin proiectul, adăugând imaginea și spusa lor ideii de bază: că nu ai nevoie de acareturi înzorzonate pentru credință. Unul dintre ei e Mircea Cărtărescu. Un cretin dă un google pe „răzbunare” și vine cu o soluție măreață pentru a-și arăta atașamentul pentru ortodoxie: se chinuie până aprinde o carte a lui Cărtărescu. Unde suntem și cum am ajuns aici?

Suntem într-un stat în care oamenii se declară ortodocși pentru că așa e frumos față de vecinii de bloc (a se vedea aici). Read the full story

Posted in Opinie/PamfletComments (0)

Domnule patriarh, „locurile unde s-a suferit au creat catedrale”!


Încerc să nu mă lungesc, promit. Drama Colectiv. Morți, răniți. Solidaritate. Sânge. Bun, și ce a mai urmat? Industria lumânărilor, cea a declarațiilor, a căutării țapului ispășitor. Jos toți. Creștini ce l-au dat afară pe Cristos din creștinism. E timpul când se plămădește un aluat incert. Luați aminte cum arată sângele românului, acum. Pentru că, mie, toată povestea asta îmi aduce aminte de securiștii care spărgeau geamuri în Timișoara, când se cocea schimbarea, în 89. Și de cei care au profitat, după.

După o dramă se plânge. Apoi se tace. Personal îi prefer pe cei ce încearcă să ajute – celor ce aprind lumânări. Read the full story

Posted in Opinie/PamfletComments (0)

Până la Dumnezeu te mănâncă sfinții. Dar nici cu înalt prea sfințiții nu mi-i rușine…


Mă gândesc la Papa Ioan Paul al II-lea, sfântul inimilor noastre… Când un băiat e hirotonit preot, se spune că e sfințit – deci ar primi un dram de sfințenie de la episcop. Acela e, potrivit rangului său, „prea sfințit”. Vin arhiepiscopul și mitropolitul, care sunt „înalt prea sfințiți” – așa li se adresează lumea. Galoane se-adună, într-ale sfințeniei, lăsându-l pe bietul nostru papă, de lângă care s-a strigat, la vizita lui în România, „Unitate, unitate”!, un amărât de sfânt, care se uită de jos la engolpionații noștri, ce se întrec în sfințiri și măriri.

Am, totuși, o problemă cu felul în care aceștia-și momesc mântuirea Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (3)

PĂSTORUL Țurcaș, la 75 de ani


Isus Cristos a fost un fraier, după unii. Putea să-și țină gura, să facă minuni pe șest, să fie discret, să ia un ou, o capră, la troc, și să prindă, poate, trei ture de câte 33, fără să afle gustul crucii. Dar istoria (măcar a religiilor) s-ar fi scris altfel. Și preotul greco-catolic Gheorghe Țurcaș putea să tacă, să ia găina, să dea jumatea de porc episcopului, din când în când, și să trăiască bine, la ortodocși. Dar n-a tăcut, atunci când se putea face dreptatea celor năpăstuiți – greco-catolicii. Azi face 75 de ani. Și are-un fel aparte de-a se uita și-n sus, și-n jos, de la care ar putea învăța mulți.

Am scris despre părintele Țurcaș aici, cum a fost cu legăturile cu greco-catolicii Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (0)

Un patriarh depășit, ahtiat după titluri și bani, vrea să facă legea în Banat. Ghinion.


Numărăm nu pe calendar ci deja pe ceas timpul care a mai rămas până când se va vota cine să fie mitropolitul ortodox nou al Banatului. Așa că și dracu-și bagă coada mai abitir ca oricând. Ciudat – albul devine negru și negrul devine alb într-un vârtej amețitor, când e vorba de cozi băgate. Iar straiele albe ale patriarhului nu garantează prin nimic aceeași culoare a cozii pe care și-o bagă el în treburile Banatului ortodox – dimpotrivă. Atâta doar că i se mai și înfundă.

În 16 decembrie 2014 ierarhii din Sinodul Bisericii Ortodoxe Române se vor strange în București și vor vota viitorul Banatului Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (0)

  • Victime colaterale, ce facem?

    PSD a promis românilor facilități de Mercedes deși știa că are în curte o Dacie veche și ruginită, iar oamenii, mulți și needucați (sunt și excepții, dar campaniile sunt făcute pe majorități), au căzut în capcană. După această manipulare, Dragnea avea două variante: să mintă cu nesimțire cum au făcut și ceilalți înaintea lui sau să „vândă țara la bucată”, să compromită iremediabil din punct de vedere economic și politic România pentru a-și ține, măcar în parte, promisiunile. Lupta s-a dus pe două fronturi. Atacul constant împotriva justiției, pentru a scăpa camarila din fruntea partidului de dosare penale și căutarea mijloacelor de a fura bani. Nu doar pentru propriile buzunare ci și pentru a achita nota campaniei electorale.
    În mediul acesta toxic unde oamenii sunt mințiți zilnic și sunt atât de naivi încât cred aceste minciuni, nu poate crește, nu se poate dezvolta nimic trainic. De 25 de ani România a evoluat (cât a evoluat) în ciuda acestor maimuțe în costum, nu ajutată de ele. Țara s-a golit de toți cei care au vrut să facă ceva aici pentru că nu au fost lăsați, pentru că nu au avut stomac să dea șpăgi sau să se scufunde în butoiul cu dejecții politice. Ceilalți au continuat să urle în pustiu, ignorați de masa needucată și de sforarii politruci, redundanți pentru occidentali pentru care legile, normele și regulile nu au nevoie de avocați, sunt de la sine înțelese și respectate.
    Democrația a devenit o otravă devreme ce nimeni nu s-a îngrijit ca tinerii, ajunși la maturitate astăzi, să fie capabili să gândească, preferând să fie păstrați la nivelul unor analfabeți ca implicare, cunoaștere și conștiință civică, potriviți pentru a pune ștampila unde trebuie. Conducerea poporului nu prea își are sensul aici unde votul oricărui profesor universitar este anulat de sute de mii de analfabeți păcăliți cu promisiuni deșarte și manipulanți cu vidanje televizate. Așadar, victime colaterale, ce facem?Citește mai mult