Tag Archive | "Revoluţia din Decembrie 1989"

O analiză sinceră și lucidă a trecutului


Filosoful Mihai Maci a ținut miercuri, de la ora 18.00, la Primăria Oradea, conferința „Lecțiile amare ale democrație”. Deși nu a fost foarte multă lume, atmosfera a fost destinsă iar discuțiile s-au întins pe parcursul a mai mult de o oră, după finalizarea prelegerii.

Mihai Maci a pornit în prelegerea lui, așa cum obișnuiesc filosofii, Read the full story

Posted in CulturăComments (0)

Comemorare a eroilor orădeni căzuți la Revoluția din 1989


Luna aceasta s-au împlinit 23 de ani de la Revoluția din 1989, zi în care România și-a luat destinul în propriile mâini, desprinzându-se de blocul sovietic și alegând calea Europei. Pe străzile din Oradea nu a curs sânge dar în București și Arad au murit militari din Oradea. În amintirea lor, sâmbătă, 22.12.2012, în Cimitirul Rulikowski, s-a oficiat o slujbă, s-au depus jerbe și coroane și s-a intonat imnul național.

Ritmurile rapide ale tocurilor pe dalele de betron ale cimitirului Rulikowski și murmurul grupurilor de vârstnici din ale căror guri ieșeau aburi au fost, sâmbătă, ușor acoperite de Read the full story

Posted in SocialComments (0)

Cum am trăit eu Revoluţia din 1989


Ţin minte că eram încă în clasele primare. Purtam uniforma aceea aproape neagră şi cămaşă cu pătreţele, plus o cravată roşie, jerpelită pe care o simţeam ca pe un ştreang în jurul gâtului. Nu, nu pentru că la zece ani eram anticomunist, ci pur şi simplu pentru că era incomodă, prea incomodă pentru un copilaş mărunţel cum eram eu. Şi mai rămăsesm şi cu traume de pe urma ei. Când m-au făcut pionier al patriei, m-au dus într-un fel de excursie la Ţebea. Eu mi-am pierdut în acea excursie ambele inele de cravată, aşa că, atunci când a sosit momentul să îmi pună cravata, mi-a împrumut unul învăţătoarea. Evident, după ce, aşa cum se obişnuia în acele situaţii, mi-a troznit un dos de palmă. Read the full story

Posted in EditorialComments (2)

advert

Jurnal de pe frontul neputinței

Indivizi lunecoși, cu cefe late, la costume, aleși pentru a-i reprezenta pe cei mulți și a duce cetatea spre bunăstare, sunt preocupați doar de propriul lor bine, caută modalități pentru a fura fără să fie prinși, iar dacă sunt prinși, să scape cât mai ieftin. Toate acestea în timp ce marea masă de manevră este ținută din bici, cât mai needucată cu putință pentru a nu cere socoteală, a nu se revolta, a nu deschide ochii.
Avari și inculți, incapabili să lege două vorbe, mint prostimea că România este o mașină de lux când, de fapt, e un hârb gata-gata să se dezmembreze la cea mai mică curbă. Cum să ai creștere economică de peste 5%, cea mai mare inflație din UE și să te împrumuți ca pe timpul crizei economice?
Ziua de mâine a celor, din ce în ce mai puțini, care țin în spate tot scheletul hidos al hienei numită stat, este amanetată de bișnițarii de moravuri ușoare puși în fruntea țării. Naționalizarea pensiilor private înseamnă de fapt confiscarea unui viitor ceva mai bun. Distrugerea și otrăvirea prezentului nu este suficientă, trebuie eradicată și șansa unui viitor mai bun.
Grupuri de oameni needucați dar cu influență, cu idei demne de evul mediu, vor să impună tuturor, ceea ce ei cred că este normalitate. Preocupați nu de rata mare de șomaj, de situația economică dezastruoasă, de mortalitatea infantilă, nu de familiile care au probleme sau de cauzele care îi fac pe tineri să nu mai întemieze familii, nu de copilele care devin mame în clasele primare, nu de copiii morți din fașă pentru că nu au fost vaccinați, ci de cine cu cine împarte cearceaful.
Rezultatul? Plecăm și nici nu mai vrem să știm unde e țara asta pe hartă. România este a doua țară, după Siria, ca număr de emigranți în Europa. Iar la noi nu este război.

Citește mai mult