Visele sunt locuri importante. Locuri unde îți poți crește pădurea ta, în care nu intră nimeni cu drujba. În care poți ține capul ridicat, de unde, poate, în viața de toate zilele te-ai obișnuit cu el plecat. În care ai iar organele pierdute, și vezi iar, sau alergi iar, sau înoți. În care te simți pe tine însuți aproape de fericire, și te auzi cântând. Într-o limbă care aproape a murit. În cazul ăsta, germana.
O privesc, în biserica aceea de sat bogat și tihnit, cât o catedrală mai mică. Penultima/ultima din specia lor. Read the full story
Comentarii recente