Tag Archive | "scena"

Calcule, la final de stagiune, la Timișoara


Unul din teatrele cele mai mari din țară, Teatrul Național Timișoara, a ajuns la final de stagiune, la mijlocul acestei luni, precum și la un moment de analiză a activității ultimului an.

Cum se prezintă, acum, această instituție? Read the full story

Posted in CulturăComments (0)

„Prin vis” – impactul, ca amintire, și rit


Mă gândesc la niște căni din casa tatălui meu. Și la alte căni din trecut. Pe unde or fi? Ce se întâmplă cu aceste căni dintr-o casă, în ani, în decenii sau după ce moare cineva? Un gând simplu, care nu râcâie sau arde. Doar există. Pentru că mașina de pe scenă, din spectacolul „Prin vis”, al Teatrului Național Mihai Eminescu din Timișoara (scenariul – Matyas Varga, regia – Pal Frenak), e dătătoare de gânduri. E ca acel spațiu-timp aparte, de după un impact covârșitor, când se spune că revezi ceva din viața ta. Sau din moartea ta. Din morțile mărunte care te compun, din zguduiri, din nereușite.

Este bine să existe aduceri aminte ale morților mici. Read the full story

Posted in CulturăComments (0)

„Una voce con anima” – Roxana Constantinescu


În fond, totul a început cu o mică grevă a mea, în La Fenice. Sunt jurnalist român, de ce ar fi trebuit să recurg la o grevă în celebra operă venețiană? Păi nu vorbeam de o grevă ci de o „mică grevă” – pentru că unele idei frumoase merită o grevă mică, aproape de neobservat, pentru a rămâne, măcar în vibrația intimă a pereților încărcați de marea istorie, că cineva a apărat un gând, pe făgașul a ce e drept. Lângă ușa pe care, în seara aceea scria „Roxana Constantinescu – Adalgisa”. Aproape de care ne grupaserăm, ca o ambasadă mică „a altceva”, eu și doi dintre cei mai aparte bărbați ai serii.

Am mai vorbit de multe ori despre „cum se face”, chiar și în operă. Despre cum apare un spectacol Read the full story

Posted in CulturăComments (1)

Iranul, butoiul cu pulbere al Orientului!

Modul de acțiune al Iranului pare a fi copiat după cel rusesc. Deși știau clar că au încălcat legea încercând să livreze petrol unui stat care se afla în embargou, au reacționat violent sechestrând o navă britanică și punând în pericol întreaga securitate a strâmtorii Ormuz pe unde tranzitează o treime din petrolul transportat pe cale maritimă în toată lumea. Atacul cu drone s-a făcut prin intermediari, neasumat, la fel cum a făcut Putin când a anexat Crimeea, utilizând militari „anonimi” fără însemnele țării. Retorica internațională a ministrului Iranian de externe, Mohammad Javad Zarif, și a președintelui Hassan Rouhani pare a fi copiată după cea utilizată de Vladimir Putin și Sergey Lavrov.

Citește mai mult