Tag Archive | "scoala"

Am mers pe drum de țară, cu banii unui deputat


Niște bănuți care pleacă dinspre Parlamentul României, și ajung pe un card din Timișoara, își continuă drumul puțintel mai aparte. S-a spus despre ei că țin de o schiță de imagine. Și totuși, ei nu se opresc în poza de ziar, de după o declarație de presă. Am bătut județul în lung și-n lat, să vedem unde ajung ei, unde zbârnâie – metaforic – firul de telegraf de la poștă, să-i anunțe, și cum se schimbă viața unor copii din coadă de Timiș bogat, cu venirea lor, de dincolo de cuvinte, în mână. Pentru că bogăția și sărăcia se cuantifică altfel, pe drum de țară, decât în vreunul din mall-urile timișorene. Și se numără frumos, în lucruri importante: o carte, o hăinuță, o vioară, mâncare.

Cristina stă sub copacul mare, din curte, și se joacă. Read the full story

Posted in Social, ReportajComments (0)

Copiii din casa unde concediile paternale se leagă ca țigara de la țigară


Drumul la Ineu (Bihor), nu a fost un safari pentru studierea, de sub clopotul de sticlă, a „altora”, ci o vizită pentru a cunoaște o altă variantă de „noi”. Aici, în grădinița și în casele romilor, e de văzut că nu suntem diferiți. Și de gândit împreună ce e de făcut să ne fie tuturor bine.

Câteva grădinițe din Bihor și Sălaj au ajuns să ofere o soluție pentru acest „bine”, apucându-l de jos, de la rădăcină. Read the full story

Posted in Social, ReportajComments (0)

Ce ți-era boschetarul din Galați? Și ce vei face acum?


Cum, care boschetar? Ăla! Ah, ai fost preocupat să dai hashtag pe „Colectiv”. Foarte bine, dar cu ce ai rămas după Colectiv? Ce întrebări ți-ai pus în anul ăsta? Cum de nu ai auzit de omul fără adăpost care a fost incendiat, împreună cu altul, în Galați, acum zece zile, apoi a murit? Și cu cine ai vorbit despre asta?

Da, vorbesc cu tine, cel care stă acum pe comp și a ajuns, din cine știe ce „binecuvântate pricini”, aici. Read the full story

Posted in Opinie/PamfletComments (0)

Educăm copiii pentru ieri, uitând de mâine și ignorând realitățile de azi!


Bănci aliniate pentru a privi o catedră de unde profesorul, deținătorul cunoașterii, le vorbește copiilor. Cineva cască, profesorul se încruntă. Altul caută pe google cu telefonul ascuns sub bancă în timp ce câțiva elevi desenează pe paginile din spate ale caietului. Sună cunoscut? „Și asta încă e bine”, spun profesorii. „Măcar nu fac gălăgie. Nu deranjează ora.” Însă pentru cine îi întreabă și pe elevi, nu doar pe dascăli, descoperă curiozitatea, creativitatea, dar și frustrarea unor copii ce sunt dezamăgiți de școală.  Plictisiți, lăsați în urmă de un sistem învechit, cu lacune din clasele precedente ce devin obstacole insurmontabile pentru înțelegerea noilor materii mulți dintre elevi încep încet-încet să pună școala, în cel mai bun caz, pe locul doi.

În contextul telefoanelor mobile „confiscate” în timpul orei, al dascălilor slab plătiți, sictiriți de munca de Sisif prestată Read the full story

Posted in EducatieComments (0)

Studiu: copiii din România sunt mulţumiţi de viaţa lor dar nemulţumiţi de lipsa locurilor de joacă!


În cadrul unui studiu internaţional făcut cu sprijinul Universităţii din Oradea, peste 17.000 de copii cu vârsta de opt ani din șaisprezece țări, de pe patru continente, au fost întrebați despre experiențele lor și părerile asupra propriei vieți. Cei mai mulți se simt mulțumiți cu viața lor, dar 3% dintre copii au niveluri foarte reduse de bunăstare în Columbia și România.

Studiul este cel mai divers și cu cea mai mare acoperire întreprins vreodată la nivel internațional Read the full story

Posted in SocialComments (0)

Bunătatea cadrului didactic – „the road to hell”


Când ai copii eşti mereu preocupat de rezultatele pe care aceştia le obţin la învăţătură. Până la o vârstă destul de înaintată, nu există prea multe criterii în ceea ce priveşte pregătirea lor pentru tine, ca părinte, aşa că te axezi pe notele şi pe mediile pe care le au la şcoală. Examenele pe care copiii le dau sunt şi pentru tine motive de îngrijorare, de stres şi, de multe ori, de bucurie. Această situaţie o cunoaşte toată lumea, inclusiv cei care îţi pregătesc ţie copiii, profesorii. Ei sunt singurii care, dacă sunt pregătiţi aşa cum trebuie, cunosc adevărata valoare a copilului tău din punctul de vedere al materiei pe care o predau. Dacă fiul sau fica ta sunt buni, atunci şi el se bucură pentru că tu, părintele, scapi de un stres în plus şi copilul tău îţi dă motive de satisfacţie. Problema se pune, ce se întâmplă atunci când copilul tău nu este chiar atât de strălucit pe cât ar vrea profesorul şi părintele? Read the full story

Posted in EditorialComments (1)

  • Victime colaterale, ce facem?

    PSD a promis românilor facilități de Mercedes deși știa că are în curte o Dacie veche și ruginită, iar oamenii, mulți și needucați (sunt și excepții, dar campaniile sunt făcute pe majorități), au căzut în capcană. După această manipulare, Dragnea avea două variante: să mintă cu nesimțire cum au făcut și ceilalți înaintea lui sau să „vândă țara la bucată”, să compromită iremediabil din punct de vedere economic și politic România pentru a-și ține, măcar în parte, promisiunile. Lupta s-a dus pe două fronturi. Atacul constant împotriva justiției, pentru a scăpa camarila din fruntea partidului de dosare penale și căutarea mijloacelor de a fura bani. Nu doar pentru propriile buzunare ci și pentru a achita nota campaniei electorale.
    În mediul acesta toxic unde oamenii sunt mințiți zilnic și sunt atât de naivi încât cred aceste minciuni, nu poate crește, nu se poate dezvolta nimic trainic. De 25 de ani România a evoluat (cât a evoluat) în ciuda acestor maimuțe în costum, nu ajutată de ele. Țara s-a golit de toți cei care au vrut să facă ceva aici pentru că nu au fost lăsați, pentru că nu au avut stomac să dea șpăgi sau să se scufunde în butoiul cu dejecții politice. Ceilalți au continuat să urle în pustiu, ignorați de masa needucată și de sforarii politruci, redundanți pentru occidentali pentru care legile, normele și regulile nu au nevoie de avocați, sunt de la sine înțelese și respectate.
    Democrația a devenit o otravă devreme ce nimeni nu s-a îngrijit ca tinerii, ajunși la maturitate astăzi, să fie capabili să gândească, preferând să fie păstrați la nivelul unor analfabeți ca implicare, cunoaștere și conștiință civică, potriviți pentru a pune ștampila unde trebuie. Conducerea poporului nu prea își are sensul aici unde votul oricărui profesor universitar este anulat de sute de mii de analfabeți păcăliți cu promisiuni deșarte și manipulanți cu vidanje televizate. Așadar, victime colaterale, ce facem?Citește mai mult