Tag Archive | "Sofronie Drincec"

10 ani de la o mult-prea-celebră împărtășanie


„Este o întâmplare a ființei mele”. Este o întâmplare a ființei altor câtorva persoane, care mai sunt sau nu mai sunt. Este o întâmplare care a schimbat reguli. Și vieți. Și lucrări ale sufletului. Au trecut 10 ani de atunci. Un gest simplu, ca o respirație, a primit nimb de furtună. Sunt 10 ani de când un preot ducea un potir la buze. Și se împărtășea cu Isus al lui. Pentru că, la scurt timp după, s-a arătat că există mai mulți Isuși…

Credincioasă nu m-a făcut. M-a învățat, doar, să privesc credința altora. Și să văd lumina sau fariseismul lor. Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (0)

Aniversăm. Comemorăm. Constatăm. Doomsday Clock-ul ecumenismului.


Lăsați, nu mai dați goagăl, vă spun eu ce e Doomsday Clock-ul ăla. E ceasul simbolic al unor minți luminate de la Universitatea Chicago, care, din 1947, ne arată cât de aproape suntem, ca umanitate, de a sări de tot în aer. El e setat, de anul trecut, la două minute și jumătate de miezul nopții. De negrul absolut. Ar trebui să existe și un ceas al ecumenismului din România. Pentru că, acum, în ianuarie 2018, avem niște discuții de bifat, legat de minutele de dinainte de negru, care au mai rămas, și de ticăitul firav din ultimii 10 ani.

Ah, și ecumenismul e idea aia faină, și de cele mai multe ori doar teoretică, unde Bisericile creștine se respectă între ele Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (0)

Dar ce aveți, oameni buni, cu Drincec? Protestez!


După cum deja am aflat toți – deși poate că ar fi trebuit să fie doar o știre de nișă, care să nu intereseze pe mulți dintre noi – niște călugări ai (ați ghicit!) Bisericii Ortodoxe Române s-au inflamat pentru că unii dintre capii lor au fost la o reuniune ceva mai largă, internațională, de ortodocși, unde s-a pronunțat și cuvântul „ecumenism”. Acuma, că nu s-a pronunțat întrutotul ca mângâiere ci, mai degrabă, ca piatră în geamul vecinului, este un detaliu care poate scăpa ușor unui cuib de vipere precum cel de la Mănăstirea Neamț. Și astfel s-a ajuns ca doi dintre ierarhii ortodocși, mai precis mitropolitul Teofan din Iași și episcopul Sofronie din Oradea, să fie mângâiați în răspăr, cu sancțiune scrisă și amenințări suave, de tot felul de vigilenți. Cu câteva semne de întrebare cu care toată povestea a venit la pachet.

Am citit despre treaba asta mai întâi în „Adevărul”, acum câteva zile. Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (0)

Spuneţi STOP Cerşetoriei… popeşti!


O fotografie face cât 1000 de cuvinte. Într-un sistem în care unii muncesc şi plătesc taxe la stat iar alţii se îngraşă propovăduindu-şi „prietenul imaginar” luând bani de la stat fără a plăti taxe, cel mai potrivit îndemn ar fi cel trecut pe pacarta din imagine „Spune STOP Cerşetoriei!”.

Imagine surprinsă la ceremonialul din 20 aprilie 2016, prilejuit de trecerea a 97 de ani de la intrarea trupelor române în Oradea Read the full story

Posted in Opinie/PamfletComments (1)

Pisica din cuptorul cu microunde și norvegienii cei scârbos de civilizați


Eu cred cu tărie că îndemnul de a nu-ți usca pisica în cuptorul cu microunde a fost trecut în prospect din cauza unor români. Pe cale de consecință, la intrarea în Norvegia – și în alte țări mai spălățele decât a noastră – ar trebui să se împartă fluturași de folosință a acelei țări, pentru români, cu îndemnuri: „Vă rugăm AICI nu ne mâncați lebedele, nu hăcuiți porcul în balcon și nu vă snopiți copiii. Pentru că noi suntem altfel”. Dacă ești de acord, intri acolo. Dacă nu, faci o răsucire spectaculoasă pe călcâie și pleci.

M-aș fi ținut departe de cazul familiei Bodnariu dacă n-aș fi văzut fotografii de la protestul de la Oradea Read the full story

Posted in Opinie/PamfletComments (1)

Start în noul an universitar 2015-2016, la Oradea!


Sala Polivalentă a fost plină ochi joi, 1 octombrie 2015, la festivitatea de deschidere a noului an universitar. Cum modestia nu i-a dat niciodată afară pe universitarii orădeni, mai toate discursurile au glorificat instituţia, studenţii şi profesorii, sub privirile întrebătoare ale celor care cunoşteau realităţile de dincolo de cortină.

Profesorii şi studenţii au fost întâmpinaţi, la intrarea în sală, cu pancarde mari pe care era scris Read the full story

Posted in EducatieComments (0)

Ecumenism, meschinării, informatori vocali, Paști – Bihor şi Banat


Din ce în ce mai mult, societatea este invitată să privească înspre munca Bisericii, să o prețăluiască și să decidă cine sunt adevărații păstori. Nu, lucrurile nu se împart între catolici și ortodocși, între protestanți și neoprotestanți, între creștini și musulmani, dacă vreți. Sau chiar între credincioși și atei, nu. Lucrurile spiritului uman, ale conștiinței, se împart, acolo, la bază, între a îi ajuta pe cei din jur sau a te ghiftui pe tine însuți, ca un porc autist, fără a ține seama de suferințele celor de lângă tine.

Acolo, la bază, la rădăcina celor ale spiritului este și Isus, deci creștinismul. Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (1)

PĂSTORUL Țurcaș, la 75 de ani


Isus Cristos a fost un fraier, după unii. Putea să-și țină gura, să facă minuni pe șest, să fie discret, să ia un ou, o capră, la troc, și să prindă, poate, trei ture de câte 33, fără să afle gustul crucii. Dar istoria (măcar a religiilor) s-ar fi scris altfel. Și preotul greco-catolic Gheorghe Țurcaș putea să tacă, să ia găina, să dea jumatea de porc episcopului, din când în când, și să trăiască bine, la ortodocși. Dar n-a tăcut, atunci când se putea face dreptatea celor năpăstuiți – greco-catolicii. Azi face 75 de ani. Și are-un fel aparte de-a se uita și-n sus, și-n jos, de la care ar putea învăța mulți.

Am scris despre părintele Țurcaș aici, cum a fost cu legăturile cu greco-catolicii Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (0)

Iarnă a credinţei. Orădeană. Acasă.


Toată povestea pleacă de la o replică a cuiva, pe Facebook, acolo unde postasem câteva fotografii de la Liturghia de Crăciun din Catedrala greco catolică Sf. Nicolae din Oradea. Spunea acea persoană că ce frumoasă este biserica. Şi m-am uitat la poză ca şi când aş fi văzut locul prima dată. Pentru că, în ani, devenise „acasă” – ca şi Oradea – de altfel, fără să realizez. Iar „acasă” e pur şi simplu „acasă”, şi intri acolo cu plăcere şi cu drag, şi nu mai gândeşti în termeni de „frumos” sau „util”, ci de „firesc”. Dar, la replica aceea, m-am tras un pas în spate, am privit iar, şi mi-am spus că aici e de scris.

Pentru că m-am întrebat şi zilele acestea, când cu Crăciunul, ce este firesc şi ce nu în viaţa noastră. Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (1)

Jurnal de pe frontul neputinței

Indivizi lunecoși, cu cefe late, la costume, aleși pentru a-i reprezenta pe cei mulți și a duce cetatea spre bunăstare, sunt preocupați doar de propriul lor bine, caută modalități pentru a fura fără să fie prinși, iar dacă sunt prinși, să scape cât mai ieftin. Toate acestea în timp ce marea masă de manevră este ținută din bici, cât mai needucată cu putință pentru a nu cere socoteală, a nu se revolta, a nu deschide ochii.
Avari și inculți, incapabili să lege două vorbe, mint prostimea că România este o mașină de lux când, de fapt, e un hârb gata-gata să se dezmembreze la cea mai mică curbă. Cum să ai creștere economică de peste 5%, cea mai mare inflație din UE și să te împrumuți ca pe timpul crizei economice?
Ziua de mâine a celor, din ce în ce mai puțini, care țin în spate tot scheletul hidos al hienei numită stat, este amanetată de bișnițarii de moravuri ușoare puși în fruntea țării. Naționalizarea pensiilor private înseamnă de fapt confiscarea unui viitor ceva mai bun. Distrugerea și otrăvirea prezentului nu este suficientă, trebuie eradicată și șansa unui viitor mai bun.
Grupuri de oameni needucați dar cu influență, cu idei demne de evul mediu, vor să impună tuturor, ceea ce ei cred că este normalitate. Preocupați nu de rata mare de șomaj, de situația economică dezastruoasă, de mortalitatea infantilă, nu de familiile care au probleme sau de cauzele care îi fac pe tineri să nu mai întemieze familii, nu de copilele care devin mame în clasele primare, nu de copiii morți din fașă pentru că nu au fost vaccinați, ci de cine cu cine împarte cearceaful.
Rezultatul? Plecăm și nici nu mai vrem să știm unde e țara asta pe hartă. România este a doua țară, după Siria, ca număr de emigranți în Europa. Iar la noi nu este război.

Citește mai mult