Tag Archive | "spital"

Cum se vede viața, dintr-un Spital al Morții, din Timișoara? Cu minciuni și cu cinism.


Nu știu cât costă viața unui om, în România, atunci când nu e vorba de o lovitură de imagine. Nu știu cine stabilește paritățile, în Sănătate – câte vieți „neinteresante” contrabalansează „un greu”. Nu știu cum decide un manager de spital, pe bănuții pe care îi primește, cu ce să se doteze sau nu. E greu cu banii. Totuși, cine își va asuma rolul de a ne spune, nouă, ăstora din afara sistemului, cum se rezolvă cu adevărat problemele și cum se decide cinicul drum al banilor, al vieții și al morții?

A mai murit un copil, la Timișoara. Vorbim de Spitalul Clinic de Boli Infecțioase și Pneumoftiziologie „Dr. Victor Babeș” Read the full story

Posted in SanatateComments (0)

Ce ți-era boschetarul din Galați? Și ce vei face acum?


Cum, care boschetar? Ăla! Ah, ai fost preocupat să dai hashtag pe „Colectiv”. Foarte bine, dar cu ce ai rămas după Colectiv? Ce întrebări ți-ai pus în anul ăsta? Cum de nu ai auzit de omul fără adăpost care a fost incendiat, împreună cu altul, în Galați, acum zece zile, apoi a murit? Și cu cine ai vorbit despre asta?

Da, vorbesc cu tine, cel care stă acum pe comp și a ajuns, din cine știe ce „binecuvântate pricini”, aici. Read the full story

Posted in Opinie/PamfletComments (0)

Oaza Glimboca – azilul care a ajuns casă


Ne dăm bătrânii în spate. Cam așa cum trec copacii drumului, rapid, într-o plimbare alertă cu mașina. Nu mai e timp pentru ei, nu mai sunt bani, nu mai e spațiu pe hard. Nu mai e suflet. Sau multe altele, poate nu ale sufletului, poate doar ale unei sorți ce uită că a avut și ea părinți când era soartă mică și răzgâiată, fac ca o droaie de bătrâni să fie înregimentați în comando-ul neterminării, al lipsei de necesitate. De ei nu mai e nevoie și trebuie puși undeva. Din variantele care se ivesc, una dintre cele mai bune pe care le-am văzut vreodată este cea a Azilului de bătrâni de la Glimboca, un fel de ambasadă ortodoxă la curtea binelui vechi.

Binele vechi, așa cum mi-l închipui eu, e acela unde familiile au ramuri. Și frunze. Și rod. Și lucrurile curg firesc Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (0)

  • Editorial