Tag Archive | "Târgu Mureş"

Bătaia de joc din transplantul românesc rămâne la cote alarmante


Doamnă ministru, ministru al Sănătății, vă întreb, acum, de v-ați gândit să vă dați demisia. Toți, dintre cunoscuții mei, care vă știu, spun că sunteți om fain – și am mulți cunoscuți medici, și nu medici de azi, de ieri. Așadar, vă întreb ca pe un om fain, care a făcut (voit, din neștiință, forțat) o greșeală urâtă, dacă puteți merge mai departe cu ea pe conștiință. Mă refer la ce se întâmplă cu Agenția Națională de Transplant, prioritar.

Sigur, problemele din sistemul care v-a ajuns pe mână, spre conducere, sunt multe și grave. Read the full story

Posted in SanatateComments (1)

Două piese de văzut, despre cel de lângă noi


M-am săturat de aberații și de ipocrizie. De marșurile Coaliției pentru Familie. De talibani ai credinței. Și de situația  în care familii trebuie să se jure pe cravata lor că-s familii, chiar de nu au numărul standard de membri. Teatrul trebuie să fie turnesolul acestei societăți nenorocite. Iar piesa celor de la Teatrul 3G din Târgu Mureș a fost.

Așa a fost filmul, că nu știam la ce piesă o să asist, Read the full story

Posted in CulturăComments (0)

Manual despre trădare – din capătul celălalt


Nu știu câți drepți trebuie să fie într-o cetate, ca ea să nu fie distrusă. Dar cred cu tărie că dacă 100 de tineri istorici, 10 sau măcar doi – trei vor găsi o sursă potrivită de informare în volumul doctorului în istorie Sergiu Soica, „Cardinalul Alexandru Todea în dosarele Securitîții”, toată zdroaba lui a avut un rost.

Chiar dacă volumul nu a fost menit a pune pe masă concluzii gata mestecate Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (0)

Despre cum și-a dus o mamă copilul peste deal, la botez


-Nu merge la mama! – a strigat, cu oarecare disperare în voce. Sau exasperare – nu mai știu. Probabil mă credea în stare de orice și nu voia să-și supună mama unui șir de întrebări care s-o obosească așa cum îl oboseam eu uneori pe el. Dar era totul destul de nou pentru mine, visam materiale – articole – cu volute interesante între prezent și trecut, cu subtitrări dinspre rădăcini, cu istorie vie, cu… din astea. Însă, dacă mi-a spus să nu mă duc, nu m-am dus. Uneori chiar îl ascultam.

Au trecut ani, și mama și tata erau duși deja, era iarnă, iarna aceasta Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (0)

Alexandru Tomescu a în(cântat) îngerii unui mileniu, la Timişoara


Acum mai bine de un secol pornea, în Timişoara, construcţia Bisericii Millennium, în cinstea aniversării unui mileniu de la formarea statului maghiar. Graniţele şi componenţa etnic-religioasă a oraşului s-au schimbat, biserica a rămas. Cu două sute de ani înainte de a se pune piatra de temeile aici, la această biserică bănăţeană, se năştea vioara Stradivarius Lukens Elder Voicu. În luna mai, violonistul Alexandru Tomescu a adus această voară şi în Timişoara, a cântat la Biserica Millennium şi a oferit încă o amintire inestimabilă tuturor celor cuprinşi, pentru două ore şi jumătate, în vraja dintre porţile monumentale şi îngerii de piatră.

L-am întâlnit pe violonistul Alexandru Tomescu în ziua de dinaintea concertului său din Timişoara Read the full story

Posted in CulturăComments (0)

Cum am invitat Festivalul de Film din Veneția să treacă de film, spre viață


Uneori o poveste are mai multe planuri, are personaje care nu vin niciodată în contact sau care ai crede că nu vor avea niciodată vreo legătură – doar că viața dovedește, finalmente altceva. Așa e și cu filmul despre care vom vorbi, care se cheamă „E la vita continua” și care a fost produs anul acesta în Italia pentru a sensibiliza italienii în legătură cu donarea de organe pentru transplant, astfel încât viețile altora să poată continua. Și pe care l-am adus și pentru români.

Cred că nimeni din organizarea Bienalei de la Veneția, de anul acesta, care are în componență și „Mostra Internazionale d’Arte Cinematografica” Read the full story

Posted in ReportajComments (1)

„Femeie, dă-ne inima copilului tău!” – și foarfeca lui Atropos, ce remaiază vieți


…Ea crede că moartea are felii și compartimente – dar nu e așa, nu e niciodată așa. Ea crede că există moarte și mai puțin moarte. Dar e doar speranța ei, himera ei, născută din nimic. Ar minți cu orice, cu mâini, cu picioare, cu cuvinte, ar spune de vise cu părinți și bunici, de marțieni, de orice, și nici n-o condamn, și o înțeleg, și mă doare cu ea.

Și doare tare: fiul ei pleacă, a plecat deja, doar ea nu știe, nu vrea să știe, ea spune că el e aici Read the full story

Posted in ReportajComments (1)

Un drum spre rădăcini cu profesorul Radu Deac din Târgu Mureş


Unele titluri îi onorează pe cei care le primesc, altele, în circumstanţe deosebite, aduc un plus de personalitate celor care le oferă, dată fiind legătura care se înfiripează sau se certifică, de atunci, cu recipientul titlului. Cel din urmă este şi cazul onorurilor oferite duminică, 9 octombrie, profesorului Radu Deac, din Târgu Mureş, în localităţi din Satu Mare şi Sălaj, din partea Consiliului Local Supur precum şi din partea unor comunităţi greco-catolice din Eparhia de Oradea.

Academicianul si profesorul Radu Deac, chirurg de chirurgie cardiovasculară la Târgu-Mureş, Read the full story

Posted in ReportajComments (1)

Aurora boreală a Virginiei Zeani


Ascult iar „Sempre libera” de pe youtube, de pe linkul pe care l-am primit ca prim contact cu opera Virginiei Zeani. Drumul de la acea primă audiţie, cu o Violettă extraordinară, de o culoare, o prestanţă, un joc şi o strălucire aparte, din Traviata, Violettă pe care încă nu o descoperisem pe-atunci, din trecut, şi întâlnirea cu minunatul om care a întruchipat-o de sute de ori, se va aşterne îndată pe hârtie. Nu ştiam de ce nu auzisem despre aşa o cântăreaţă fantastică, în ciuda faptului că iubesc opera şi că am căutat-o, în timp, şi ca spectacol, şi doar ca audiţie.

Mai apoi, solicitând informaţii despre Virginia Zeani dar mai ales citind cartea „Canta che ti passa”, care prezintă mult din viaţa artistei Read the full story

Posted in ReportajComments (1)

Mai crezi și acum că votul tău nu contează?

Acum, când niște „oameni în alb” au venit la tine în curte și ți-au omorât porcul promițându-ți bani la sfântu’ așteaptă, când ai văzut cu ochii tăi, oameni nevinovați, loviți cu bestialitate și gazați de jandarmi aflați în subordinea oamenilor din PSD, acum, mai crezi că votul tău nu contează?
Cum s-a ajuns la asta, cu un guvern care a mărit salarii și pensii (este drept, înghițite într-o bună parte de creșterea prețurilor, de mărirea ratelor la bancă) care are o creștere economică istorică, etc? Să fi ajuns românii la un nivel la care nu mai pot fi cumpărați atât de simplu și nu acceptă marea mită națională. „Vă dăm niște bani în plus, dar lăsați-ne și pe noi să ne scoatem hoții din pușcării, să furăm în continuare”. Toate astea s-ar mai fi întâmplat dacă ați fi ieșit la vot? Iar cei care ați votat PSD, ați votat pentru ca vouă sau celorlalți, oameni simpli și cinstiți, să li se ia porcul din curte sau copiii, părinții, nepoții, plecați în pribegie pentru o bucată de pâine mai bună, să fie bătuți cu bestialitate pentru simplul fapt că vor să aibă unde se întoarce, când tot exilul ăsta economic se va trermina? Ați votat pentru asta? Dacă da, înseamnă că meritați tot ce vi se întâmplă!

Citește mai mult