Tag Archive | "teatru"

Două piese de văzut, despre cel de lângă noi


M-am săturat de aberații și de ipocrizie. De marșurile Coaliției pentru Familie. De talibani ai credinței. Și de situația  în care familii trebuie să se jure pe cravata lor că-s familii, chiar de nu au numărul standard de membri. Teatrul trebuie să fie turnesolul acestei societăți nenorocite. Iar piesa celor de la Teatrul 3G din Târgu Mureș a fost.

Așa a fost filmul, că nu știam la ce piesă o să asist, Read the full story

Posted in CulturăComments (0)

Bugetul limitat la TNT – ce rămâne din regalul de teatru cu care ne-am obișnuit?


Teatrul Național din Timișoara a anunțat o nouă ediție a Festivalului European al Spectacolului – Festival   al Dramaturgiei Românești, precum și finalizarea selecției spectacolelor din modulul FDR al FEST-FDR, dedicat spectacolului pe text românesc. Cum bugetul pentru una dintre cele mai importante instituții de cultură sin vestul țării – și una dintre instituțiile care chiar oferă cultură pe pâine – a venit ciuntit chiar mai mult decât în previziuni sumbre, ne întrebăm, cu teamă, cum va arăta secțiunea ”străină” a unui festival care ne-am obișnuit că ne găsea un binemeritat loc pe harta europeană a spectacolelor…

Programată între 14 și 25 mai, ediția 2017 a FEST-FDR își propune să Read the full story

Posted in CulturăComments (0)

„Una voce con anima” – Roxana Constantinescu


În fond, totul a început cu o mică grevă a mea, în La Fenice. Sunt jurnalist român, de ce ar fi trebuit să recurg la o grevă în celebra operă venețiană? Păi nu vorbeam de o grevă ci de o „mică grevă” – pentru că unele idei frumoase merită o grevă mică, aproape de neobservat, pentru a rămâne, măcar în vibrația intimă a pereților încărcați de marea istorie, că cineva a apărat un gând, pe făgașul a ce e drept. Lângă ușa pe care, în seara aceea scria „Roxana Constantinescu – Adalgisa”. Aproape de care ne grupaserăm, ca o ambasadă mică „a altceva”, eu și doi dintre cei mai aparte bărbați ai serii.

Am mai vorbit de multe ori despre „cum se face”, chiar și în operă. Despre cum apare un spectacol Read the full story

Posted in CulturăComments (1)

Cetatea Oradea îmbracă din nou straie medievale. Încep Zilele Cetăţii!


Suspendat în ultimii ani din cauza lucrărilor de reabilitare a Cetății Oradea, festivalul Zilele Cetății revine în atenţia publicului. Acesta va începe miercuri, 29 iunie, va ţine până pe 3 iulie iar principalul eveniment îl va constitui concertul lui Dan Andrei Aldea și a invitaților lui, Marian Filip și trupa Vunk.

Primăria Oradea și Asociația Pentru Promovarea Turismului din Oradea și Regiune Read the full story

Posted in EvenimentComments (0)

Trupa „Iosif Vulcan” pregăteşte ce-a de-a şasea premieră a stagiunii


După succesul înregistrat de cea de-a cincea premieră, „Uciderea lui Gonzago”, trupa „Iosif Vulcan” pregăteşte un alt spectacolm de renume, „Copilul acesta” de Joël Pommerat.

Din distribuţie vor face parte îndrăgiţii actori: Ioana Dragoş Gajdo, Anca Sigmirean, Mihaela Gherdan, Suzana Macovei, Corina Cernea, Petre Ghimbăşan, Daniel Vulcu şi Sorin Ionescu. Read the full story

Posted in CulturăComments (0)

advert

Jurnal de pe frontul neputinței

Indivizi lunecoși, cu cefe late, la costume, aleși pentru a-i reprezenta pe cei mulți și a duce cetatea spre bunăstare, sunt preocupați doar de propriul lor bine, caută modalități pentru a fura fără să fie prinși, iar dacă sunt prinși, să scape cât mai ieftin. Toate acestea în timp ce marea masă de manevră este ținută din bici, cât mai needucată cu putință pentru a nu cere socoteală, a nu se revolta, a nu deschide ochii.
Avari și inculți, incapabili să lege două vorbe, mint prostimea că România este o mașină de lux când, de fapt, e un hârb gata-gata să se dezmembreze la cea mai mică curbă. Cum să ai creștere economică de peste 5%, cea mai mare inflație din UE și să te împrumuți ca pe timpul crizei economice?
Ziua de mâine a celor, din ce în ce mai puțini, care țin în spate tot scheletul hidos al hienei numită stat, este amanetată de bișnițarii de moravuri ușoare puși în fruntea țării. Naționalizarea pensiilor private înseamnă de fapt confiscarea unui viitor ceva mai bun. Distrugerea și otrăvirea prezentului nu este suficientă, trebuie eradicată și șansa unui viitor mai bun.
Grupuri de oameni needucați dar cu influență, cu idei demne de evul mediu, vor să impună tuturor, ceea ce ei cred că este normalitate. Preocupați nu de rata mare de șomaj, de situația economică dezastruoasă, de mortalitatea infantilă, nu de familiile care au probleme sau de cauzele care îi fac pe tineri să nu mai întemieze familii, nu de copilele care devin mame în clasele primare, nu de copiii morți din fașă pentru că nu au fost vaccinați, ci de cine cu cine împarte cearceaful.
Rezultatul? Plecăm și nici nu mai vrem să știm unde e țara asta pe hartă. România este a doua țară, după Siria, ca număr de emigranți în Europa. Iar la noi nu este război.

Citește mai mult