Tag Archive | "Timisoara"

Despre ultimul vis în germană din acel sat


Visele sunt locuri importante. Locuri unde îți poți crește pădurea ta, în care nu intră nimeni cu drujba. În care poți ține capul ridicat, de unde, poate, în viața de toate zilele te-ai obișnuit cu el plecat. În care ai iar organele pierdute, și vezi iar, sau alergi iar, sau înoți. În care te simți pe tine însuți aproape de fericire, și te auzi cântând. Într-o limbă care aproape a murit. În cazul ăsta, germana.

O privesc, în biserica aceea de sat bogat și tihnit, cât o catedrală mai mică. Penultima/ultima din specia lor. Read the full story

Posted in ReportajComments (0)

Problemele se pot rezolva decent, chiar și la poștă/vamă


Stau la coadă la pachet extern, ca tot omul. Se termină programul. Ne trimit de-acolo. Suntem mulți. Parcă suntem hoitul unui melc răpus de exasperare, șerpuirea noastră se întinde în jos, pe scări, de la biroul vamal/poștă și până la etajul de sub. Not ok. Iese scandal. Nu se rezolvă. Am două variante: reclamație sau… să găsim o rezolvare. Și o găsim.

E vorba de Timișoara, dar asta se poate întâmpla oriunde în țară Read the full story

Posted in SocialComments (0)

Atunci când moartea NU te eliberează


Frasul știe… Se spune că moartea absolvă și eliberează. Și totuși, nu întotdeauna e așa. Un caz, al unui deținut ce ispășea în Oradea, s-a terminat lăsându-ne câteva întrebări în brațe. Și, în definitiv, nici nu știu dacă se poate spune că s-a încheiat. Pentru că moartea sa încă nu e moarte, iar viața sa n-a mai ajutat nimănui. Din cauza unor reguli stupide. Iar rădăcina celor rele e undeva mai departe. Și cine știe dacă vrem s-o vedem…

Găsesc cazul într-un articol al colegilor de la Adevărul, din vara lui 2014: un băiat din Sălaj, de 19 ani Read the full story

Posted in ReportajComments (0)

Despre libertate și Revoluție, de la o catedră timișoreană


Uneori, dau de mirările celor tineri față de ce-am trait în comunism, în România. Și mă mir. Dau de întrebările (sau de lipsa lor) acelorași tineri despre ce s-a întâmplat, în decembrie 1989, în Timișoara, în România. Și mă întreb ce se predă la școală despre asta, ce se vorbește în familii. Mai ales la noi, în Timișoara. Dau de articole ciudate, în care se scrie despre tot felul de gogorițe legate de Revoluție, cu informații pe care le știu eronate, și mă gândesc cum sau dacă vor putea și alții, cu vârste mai mici, înțelege asta – că e dezinformare. De aceea, cursul anunțat de Universitatea de Vest din Timișoara îmi pare o idee excelentă.

Dacă era de găsit un mod de a se aniversa acești 30 de ani de libertate, Read the full story

Posted in CulturăComments (0)

Berlin. Ziua Zidului ce nu mai e


Acum 20 de ani, Conrad Schumann se spânzura într-o livadă din Bavaria. Era cel care intrase în istorie cu „saltul spre libertate”, dând estul pe vest, după ce hărțile începuseră să se rescrie, conturându-se ceea ce avea să fie, în curând, monstruosul Zid al Berlinului. De la căderea căruia aniversăm, azi, 29 de ani.

Sigur, istorii ale Zidului există în multe părți. Read the full story

Posted in ReportajComments (0)

Probleme reale, și miorlăituri, pe marginea Sistemului Sanitar


În Arad, la începutul săptămânii, medicul de familie Adrian Dărăbanțiu bate la poarta Spitalului Județean să-și depună actele pentru postul de brancardier, spunând că e mai bine plătit decât ce face el, și că ar rămâne în mână cu aproape dublul banilor. Și țara ia foc, la nivelul presei, cei mai mulți arătând cu degetul spre respectivul spital, și pornindu-se o vânătoare de vrăjitoare, la nivel declarativ, împotriva sărmanului brancardier invocat. Care n-are vreo vină. Dar vina există.

Dărăbanțiu vorbește de „peste 4.000 de lei” pe care i-ar putea primi în mână acel brancardier. Read the full story

Posted in SanatateComments (0)

Bătaia de joc din transplantul românesc rămâne la cote alarmante


Doamnă ministru, ministru al Sănătății, vă întreb, acum, de v-ați gândit să vă dați demisia. Toți, dintre cunoscuții mei, care vă știu, spun că sunteți om fain – și am mulți cunoscuți medici, și nu medici de azi, de ieri. Așadar, vă întreb ca pe un om fain, care a făcut (voit, din neștiință, forțat) o greșeală urâtă, dacă puteți merge mai departe cu ea pe conștiință. Mă refer la ce se întâmplă cu Agenția Națională de Transplant, prioritar.

Sigur, problemele din sistemul care v-a ajuns pe mână, spre conducere, sunt multe și grave. Read the full story

Posted in SanatateComments (1)

10 ani de la o mult-prea-celebră împărtășanie


„Este o întâmplare a ființei mele”. Este o întâmplare a ființei altor câtorva persoane, care mai sunt sau nu mai sunt. Este o întâmplare care a schimbat reguli. Și vieți. Și lucrări ale sufletului. Au trecut 10 ani de atunci. Un gest simplu, ca o respirație, a primit nimb de furtună. Sunt 10 ani de când un preot ducea un potir la buze. Și se împărtășea cu Isus al lui. Pentru că, la scurt timp după, s-a arătat că există mai mulți Isuși…

Credincioasă nu m-a făcut. M-a învățat, doar, să privesc credința altora. Și să văd lumina sau fariseismul lor. Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (0)

Două piese de văzut, despre cel de lângă noi


M-am săturat de aberații și de ipocrizie. De marșurile Coaliției pentru Familie. De talibani ai credinței. Și de situația  în care familii trebuie să se jure pe cravata lor că-s familii, chiar de nu au numărul standard de membri. Teatrul trebuie să fie turnesolul acestei societăți nenorocite. Iar piesa celor de la Teatrul 3G din Târgu Mureș a fost.

Așa a fost filmul, că nu știam la ce piesă o să asist, Read the full story

Posted in CulturăComments (0)

Cum să iei de proști 200.000 de orădeni!

Un oraș de proști. Asta cred despre orădeni atât miticii de la Tarom cât și conducerea Aeroportului, incompetenți puși acolo pe un singur criteriu, carnetul de membru de partid! Un oraș de proști pe care poți să îi duci de nas distribuind presei un fake news pe care să-l rostogolească în ziarele lor și pe rețelele de socializare.
Aeroportul din Oradea este la un pas de a deveni un fânaț pe care să mai pască doar vitele și oile țăranilor din zonă. Din marea realizare a alianței UDMR-PSD-ALDE care conduce județul a mai rămas doar o rută de zbor spre București pe care cei de la Tarom au scumpit-o atât de tare încât nu va mai zbura nici dracu din Oradea. În acest context, cei vinovați, atât marionetele politice cât și cei care le-au pus acolo, în loc să explice cum s-a ajuns la situația de față și ce fac pentru a schimba lucrurile, trimit presei fake-news-uri în care se ceartă cu primarul Ilie Bolojan.

Citește mai mult