Tag Archive | "Timisoara"

10 ani de la o mult-prea-celebră împărtășanie


„Este o întâmplare a ființei mele”. Este o întâmplare a ființei altor câtorva persoane, care mai sunt sau nu mai sunt. Este o întâmplare care a schimbat reguli. Și vieți. Și lucrări ale sufletului. Au trecut 10 ani de atunci. Un gest simplu, ca o respirație, a primit nimb de furtună. Sunt 10 ani de când un preot ducea un potir la buze. Și se împărtășea cu Isus al lui. Pentru că, la scurt timp după, s-a arătat că există mai mulți Isuși…

Credincioasă nu m-a făcut. M-a învățat, doar, să privesc credința altora. Și să văd lumina sau fariseismul lor. Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (0)

Două piese de văzut, despre cel de lângă noi


M-am săturat de aberații și de ipocrizie. De marșurile Coaliției pentru Familie. De talibani ai credinței. Și de situația  în care familii trebuie să se jure pe cravata lor că-s familii, chiar de nu au numărul standard de membri. Teatrul trebuie să fie turnesolul acestei societăți nenorocite. Iar piesa celor de la Teatrul 3G din Târgu Mureș a fost.

Așa a fost filmul, că nu știam la ce piesă o să asist, Read the full story

Posted in CulturăComments (0)

Despre dreptul de a nu sărbători Unirea, și despre istoria roz. Cu Lucian Boia


Suntem într-un an în care mai toată lumea vorbește despre Unirea românilor, aflată la 100 de ani. A devenit o obligație să-ți duci mâna la piept când auzi imnul, și să ai și un rând despre pomenitul centenar, în speech, atunci când faci ceva, orice – academic, instituțional – oricum. Dar, de prea puține ori românii își pun întrebări, deși tema merită. Oare așa trebuia să se facă unirea asta? Oare mai e uzual statul național? Oare autonomia regiunilor distruge o țară? Am discutat despre aceste lucruri, și nu numai, cu istoricul Lucian Boia.

La sfârșitul lui martie, istoricul a ținut o conferință, „100 de ani de la Unirea românilor din 1918. Read the full story

Posted in Reportaj, NaţionalComments (0)

Despre cum se învie din morți într-un mall din vestul țării – varianta „donare de sânge”


Nu, n-a făcut nimeni concurență lui Isus Cristos, la Shopping City Timișoara. Cu toate astea, titlul nu e impropriu dat, cum oamenii de la marketingul respectivului mall au dat un șut în fragilul fir al Ariadnei care-i conduce pe cei ce doresc, din varii motive, să doneze sânge, spre pungile cu lichid salvator, după un model care deja dă randament în România. Randament în rău. Să vedem cum.

Acum niște ani scriam despre dume din presă și dume ale coordonatorilor de transplant Read the full story

Posted in SanatateComments (0)

Despre intrarea împreună pe ușa evreilor timișoreni


Îmi aduc aminte de pâinea primită în vecini, în copilărie, cu Rosh Hashanah acesta. Nu de la a avea și a nu avea, ci de la cât de bună era bucățica de pâine „de la alții”, pe care o ronțăiam nu de foame ci de poftă, alături de ceilalți copii, pentru că nimic nu era mai bun decât lucrul primit, în care celălalt se punea întrucâtva, ca să trăiască prin tine, și tu prin el, încă puțin.

Așa e și acum, aceeași senzație – Noul An evreiesc, la care am ajuns, Read the full story

Posted in ReportajComments (0)

Manual despre trădare – din capătul celălalt


Nu știu câți drepți trebuie să fie într-o cetate, ca ea să nu fie distrusă. Dar cred cu tărie că dacă 100 de tineri istorici, 10 sau măcar doi – trei vor găsi o sursă potrivită de informare în volumul doctorului în istorie Sergiu Soica, „Cardinalul Alexandru Todea în dosarele Securitîții”, toată zdroaba lui a avut un rost.

Chiar dacă volumul nu a fost menit a pune pe masă concluzii gata mestecate Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (0)

Despre somnul bun, de dinainte de examen


„- Dacă stația de tramvai de mers încolo este aici, stația de mers în cealaltă parte aveți idee unde este?” – l-am întrebat. Habar n-avea. Mi-a spus după, credea că vreau să-l agăț, cu un text cretin. Ne-am lămurit puțin mai târziu – dădeam amândoi examen la facultate la Cluj, și nu prea știam pe ce lume ne aflăm. Deși exact în momentele alea e destul de important să știi pe ce lume te afli.

Era puțin după Revoluție, îmi doream să ajung studentă în Cluj Read the full story

Posted in Educatie, ReportajComments (0)

Bikeri și sfinți, la Maria Radna


Mi-am spus mereu că „a ajuta”, pe oricine, orice, oricând, ar trebui să aibă rubrică distinctă în nomenclatorul de meserii. Deși, în România, facerea de bine e socotită pe același loc cu incestul iar cel care ajută e văzut ca fraierul satului. Dar uite că nemții au alte proverbe decât noi, și o altă înțelegere pentru felul în care viața ne împarte pe căprării neconvenționale. De aceea, zilele trecute, la Radna, județul Arad, ne-am întâlnit cu o trupă de bikeri din Germania, ocupați cu făcutul de bine, cărora li s-a dedicat o seară de rugăciune specială, ecumenică, la Bazilica Minoră Sf. Maria Radna.

Parcă nu pușcă treaba asta, cu o mănăstire și cu niște tipi pe care-i asociezi mai degrabă cu sintagma „Hell’s Angels”. Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (0)

Despre regii de la început și despre puterea gențianei lui Ladislau


Ce se întâmplă atunci când două bucăți ale aceluiași întreg se reîntâlnesc? Depinde – în funcție de întreg, ajungem la Mitul Androginului, de Platon, la mama ce-și ține copilul în brațe întâia oară sau la frumosul nas al Fecioarei Maria, din Pieta de Michelangelo. Sau, ca în cazul Oradiei, în 14 mai, la un prilej de a rememora istoria locului, într-un alt mod de ani-lumină: ani de la canonizarea unui rege al începuturilor. Ladislau. La 825 de ani de când e sfânt.

Acuma, sigur, o groază de lucruri le gândim altfel, în zilele noastre, Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (2)

advert

Jurnal de pe frontul neputinței

Indivizi lunecoși, cu cefe late, la costume, aleși pentru a-i reprezenta pe cei mulți și a duce cetatea spre bunăstare, sunt preocupați doar de propriul lor bine, caută modalități pentru a fura fără să fie prinși, iar dacă sunt prinși, să scape cât mai ieftin. Toate acestea în timp ce marea masă de manevră este ținută din bici, cât mai needucată cu putință pentru a nu cere socoteală, a nu se revolta, a nu deschide ochii.
Avari și inculți, incapabili să lege două vorbe, mint prostimea că România este o mașină de lux când, de fapt, e un hârb gata-gata să se dezmembreze la cea mai mică curbă. Cum să ai creștere economică de peste 5%, cea mai mare inflație din UE și să te împrumuți ca pe timpul crizei economice?
Ziua de mâine a celor, din ce în ce mai puțini, care țin în spate tot scheletul hidos al hienei numită stat, este amanetată de bișnițarii de moravuri ușoare puși în fruntea țării. Naționalizarea pensiilor private înseamnă de fapt confiscarea unui viitor ceva mai bun. Distrugerea și otrăvirea prezentului nu este suficientă, trebuie eradicată și șansa unui viitor mai bun.
Grupuri de oameni needucați dar cu influență, cu idei demne de evul mediu, vor să impună tuturor, ceea ce ei cred că este normalitate. Preocupați nu de rata mare de șomaj, de situația economică dezastruoasă, de mortalitatea infantilă, nu de familiile care au probleme sau de cauzele care îi fac pe tineri să nu mai întemieze familii, nu de copilele care devin mame în clasele primare, nu de copiii morți din fașă pentru că nu au fost vaccinați, ci de cine cu cine împarte cearceaful.
Rezultatul? Plecăm și nici nu mai vrem să știm unde e țara asta pe hartă. România este a doua țară, după Siria, ca număr de emigranți în Europa. Iar la noi nu este război.

Citește mai mult