Tag Archive | "transplant"

Sângele ei magic, și o mână de ghiocei


Dacă ar fi să fac eu o hartă a omului, aș trece acolo nu doar realizările, uneltiri ale binelui și ale frumosului, ci și visele frânte, încercările tăcute, de care nu știe nimeni, dar care, și ele, țin intrinsec de cineva. Poate că suntem oameni sau ne-oameni chiar mai mult prin ce am fi vrut a da sau a lua, și nu s-a realizat, sau prin ce s-a întâmplat și nu se știe. Văd asta ca o grădină cu plante mute, din care ceața dimineții nu rupe contur, ci doar ascunde. Ceva ce e. Spun asta după ce m-am întâlnit cu Adina Georgescu, din Oradea, care își face acum coming-out-ul ca donator de celule stem.

Pentru că până acum nu a considerat important sau util să se laude, Read the full story

Posted in SanatateComments (0)

Greta, adică îngerul


Poate are părul lung și blond, și se piaptănă, în fiecare dimineață, în fața unei oglinzi care-o cuprinde, cum palma copilului, prima cireașă din an. Poate e mămică de șobolani, și copiii ei blănoși mănâncă snacksuri afumate de cașcaval, din farfuriuțe de jucărie. Poate votează cu SPD sau cu CDU. Poate a durut-o tare, și a vrut să renunțe. Și poate n-a avut mâna nici unuia aproape, să se întrebe, muțește, atingând-o, de e bine ce face, sau nu. Dar nu a spus nu. De două ori. Și a donat. Ea e Greta. Pentru că tot ce ne e lipit de suflet poartă un nume.

Nu știu germana, dar, dacă aș fi un zeu al lingvisticii, Read the full story

Posted in SanatateComments (0)

Atunci când moartea NU te eliberează


Frasul știe… Se spune că moartea absolvă și eliberează. Și totuși, nu întotdeauna e așa. Un caz, al unui deținut ce ispășea în Oradea, s-a terminat lăsându-ne câteva întrebări în brațe. Și, în definitiv, nici nu știu dacă se poate spune că s-a încheiat. Pentru că moartea sa încă nu e moarte, iar viața sa n-a mai ajutat nimănui. Din cauza unor reguli stupide. Iar rădăcina celor rele e undeva mai departe. Și cine știe dacă vrem s-o vedem…

Găsesc cazul într-un articol al colegilor de la Adevărul, din vara lui 2014: un băiat din Sălaj, de 19 ani Read the full story

Posted in ReportajComments (0)

Despre cum aș renunța la inima ta


Ai auzit luni de zile că am nevoie să-ți fotografiez mâinile pentru un proiect. Doar că nu ți-am spus despre ce proiect este vorba. Ți le-am prins în cadre ce n-aveau legătură cu nimic, în momente care de care mai nepotrivite. Degetele lungi ba-ți acopereau fața, ba se jucau cu obiecte pe care nu le-aș fi dorit. Sunt faine pozele dar nu pentru ce doream eu, și n-am să le folosesc. Ceva nu se leagă, totuși. Pentru că am nevoie să-ți povestesc despre cum ți-aș da inima.

Sună puțin a telenovelă. Dar treci de primul moment – știi că scriu, ca ziarist, despre donarea de organe, despre transplant. Read the full story

Posted in SanatateComments (0)

Visele unei inimi italiene de la început


În toate lucrurile ce cresc drept spre soare stă o inimă. (Chiar și-n cele strâmbe stă, dar ele nu fac obiectul nostru, aci). Și-n toate creșterile inimilor se ascund umbre. Vedem cum se pune cărămidă peste cărămidă în alcătuiri ce zidesc temeliile societății noastre moderne. Doar că, uneori, uităm umbrele amestecate în mâzga ce face ca totul să se lege și să existe, azi. Așa este și cu transplantul de inimă, la noi, la alții, peste tot. Ni se pare ceva firesc, acum. Nu nouă, ca români, pentru că noi – noi și vietnamezii, ca să fim mai preciși – suntem ceva mai bătuți de Dumnezeu,  și povestea s-a oprit (chiar dacă nume mari vă vor spune altceva, numele mari mai și mint). Așadar, nu nouă ni se pare, acum, firesc, ci oamenilor celorlalți, din ”lumea bună”, care serbează deja zeci de ani de transplant necontenit, fără sincope – nu ca noi… Dar peste tot a existat cândva… o primă inimă. Și, pentru că lucrurile s-au potrivit frumos, aș vrea să facem parte din mințile și inimile noastre, cu ajutorul acestui material, acelei umbre din mortarul medicinei italiene ce a însemnat, acum aproape 30 de ani, primul cord transplantat în Italia.

Trecem de Barnard și ne oprim la Shumway, rapid. Între 1968 și 1980 se lucrează la a se înțelege mai bine rejetul Read the full story

Posted in ReportajComments (0)

Când moare un om cu transplant, doi oameni se sting, împreună…


Oamenii-mozaic… Facebook. Le răspund la add fără să mai caut prea mult, atunci când văd că au în listă Asociația Transplantaților din România, și pe unul, sau doi, sau mai mulți din cei pe care-i știu că sunt transplantați. E ca o parolă între noi. O parolă eficientă. Îmi sunt dragi necondiționat. Ei sunt altfel, sunt oamenii care au primit o a doua viață și o trăiesc cumva altfel decât noi. Și mor altfel…

Nu contează dacă nu suntem de aceeași părere când vine vorba dacă Arșinel e măgar sau nu Read the full story

Posted in Sanatate, ReportajComments (0)

Eroi pentru o zi, în lupta pentru transplant


Sunt eroi! Dar îi descoperim atunci când mor, sau când sunt aproape, prea aproape, de propria lor moarte. Cât baletează pe același fir subțire al posibilului, pentru viața altora, nu îi știm. Pentru că astea nu sunt știri. La acest lucru vă invit să ne gândim acum. Pentru că pilotul decedat, pilotul rănit, studenta decedată, medicii răniți în accidentul aviatic petrecut ieri, 20 ianuarie 2014, pe când se încerca să se ajungă la Oradea pentru prelevarea unui ficat, nu au apărut brusc, din spuma mării. Au existat și acum două zile și făceau aceleași lucruri ca și ieri. Doar că acum s-a adăugat, pentru toți, ACCIDENTUL. Cum era înainte, cum va fi după?…

Nu mă pricep la pilotaj, nu mă interesează vânătoarea de vinovați pentru situația creată – din punct de vedere tehnic. Read the full story

Posted in ReportajComments (3)

Doctorul de la capătul fricii


patrataEl e omul de care mi-e cel mai frică atunci când intru în Institutul de Boli Cardiovasculare din Timișoara. Pentru că strigă la mine să nu pun mâna pe nimic, în sala de operație. În rest nu avea de ce să-mi fie frică, nici măcar când știam că ura începe de la poartă, printre oamenii vechi de aici. Când portarul avea consemn să sune repede, când apăream, și să spună „a venit Balaurul”. S-au schimbat lucruri, s-au schimbat oameni, au plecat, au venit, nu mai sunt balaurul, sunt prieten, în fond și prof. dr. Petru Deutsch, de care vorbesc acum, mi-e prieten, pentru lucruri care se vor vedea mai jos, dar de aia tot mi-e frică de el.

N-o luați literalmente: e o frică bună. El își face treaba și mă ajută și pe mine s-o fac. Read the full story

Posted in ReportajComments (0)

De ce nu se fac transplanturi, când nu se fac


Se pierd organe. Se pierd vieţi. Oameni care ar putea trăi cad în ei înşişi, din cauza bolii, şi mai apoi mor, din lipsă de organe. România e o ţară în derivă din punct de vedere medical. Dar cum arată deriva asta atunci când e vorba de transplant? Cu ajutorul câtorva oameni implicaţi în sistem am încercat să găsim răspunsul. Nu l-am găsit. Dar unele dintre fire duc la peniţa ministrului Sănătăţii, Eugen Nicolăescu.

Probabil pentru un economist cu ASE-ul făcut la „fără frecvenţă” e ceva mai greu de înţeles cum devine chestia cu timpul de ischemie la rece şi cu împărţeala pe căprării a centrelor de transplant Read the full story

Posted in ReportajComments (1)

Iranul, butoiul cu pulbere al Orientului!

Modul de acțiune al Iranului pare a fi copiat după cel rusesc. Deși știau clar că au încălcat legea încercând să livreze petrol unui stat care se afla în embargou, au reacționat violent sechestrând o navă britanică și punând în pericol întreaga securitate a strâmtorii Ormuz pe unde tranzitează o treime din petrolul transportat pe cale maritimă în toată lumea. Atacul cu drone s-a făcut prin intermediari, neasumat, la fel cum a făcut Putin când a anexat Crimeea, utilizând militari „anonimi” fără însemnele țării. Retorica internațională a ministrului Iranian de externe, Mohammad Javad Zarif, și a președintelui Hassan Rouhani pare a fi copiată după cea utilizată de Vladimir Putin și Sergey Lavrov.

Citește mai mult