Tag Archive | "Universitatea de Vest"

10 ani de la o mult-prea-celebră împărtășanie


„Este o întâmplare a ființei mele”. Este o întâmplare a ființei altor câtorva persoane, care mai sunt sau nu mai sunt. Este o întâmplare care a schimbat reguli. Și vieți. Și lucrări ale sufletului. Au trecut 10 ani de atunci. Un gest simplu, ca o respirație, a primit nimb de furtună. Sunt 10 ani de când un preot ducea un potir la buze. Și se împărtășea cu Isus al lui. Pentru că, la scurt timp după, s-a arătat că există mai mulți Isuși…

Credincioasă nu m-a făcut. M-a învățat, doar, să privesc credința altora. Și să văd lumina sau fariseismul lor. Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (0)

„Avem daci aici, în Banatul de câmpie”


Să ridice mâna cine știe să spună ceva despre daci! Și nu tâmpenia aceea cum că ei ar fi fost cei cu latina, de la care au învățat romanii cum să strige să te păzești de câine, și așa mai departe. Vorbesc de lucruri care au un vag parfum de credibilitate, cum ar spune cei de la Cațavencu. Adică unde locuiau, cu ce se îndeletniceau, ce mâncau, ce-i preocupa, scriau sau nu, comunicau sau nu folosind și alte cuvinte decât burta aceea cu „barză, varză, mânz, viezure, moș” și ce-o mai fi, ce nu se putea aronda altei limbi, ca proveniență.

Asta pentru că, în ceea ce e acum România și ce avea daci, mai demult, există două mari curente Read the full story

Posted in Cultură, ReportajComments (2)

Legenda fariseilor, despre Corneanu, se oprește aici


300567. Este un cod pentru o bucată de stradă din Timișoara. Strada Surorile Martir Caceu. Margareta și Silvia-Mariana Caceu. Am găsit din multele scrise până acum că ele sunt dintre cei omorâți lângă Catedrala Ortodoxă, în 17 decembrie 1989. Mă întreb de se mai sinchisește cineva de vinovați. N-o să ajut prea mult, acum, legat de cei vinovați. Mă interesează, însă, a arăta iar nevinovăția unuia dintre cei care au fost acuzați. E vorba despre mitropolitul Nicolae Corneanu. S-a creat legenda că el ar fi ordonat închiderea ușilor Catedralei și, astfel, cei ce n-au putut să se refugieze au fost împușcați. El a spus mereu, de a fost întrebat, că nu era atunci în țară. Doar că puțini l-au crezut. Revin cu o dovadă clară, azi.

Mulți timișoreni au mârâit, după Revoluție, când au fost nevoiți să-și schimbe buletinele Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (1)

O presă efemeră?


În ultimii ani, presa online este o prezenţă tot mai puternică. Unele ziare clasice au şi renunţat la varianta tipărită din cauza concurenţei digitale care poate fi accesată gratuit. Au apărut o mulţime de situri şi portaluri de ştiri: naţionale, regionale şi locale. Sunt şi reviste online, şi bloguri. La acestea se adaugă o mare diversitate de grupuri tematice pe FB. Radiourile şi televiziunile clasice au şi ele site-uri. Câte dintre acestea se pot numi cu adevărat presă, este o altă discuţie, dar peste tot se vehiculează informaţii şi opinii cu un anumit grad de noutate. Accesările zilnice se numără cu zecile sau chiar cu sutele de mii. Societatea de astăzi este influenţată de acest fenomen, iar noi, oamenii obişnuiţi, ne-am adaptat.

Una dintre întrebările care se pun în legătură cu această presă din mediul Read the full story

Posted in Opinie/PamfletComments (0)

Unde se duc profesorii buni, când se duc?…


M-am gândit că un snop de cuvinte despre oameni care „au arătat calea”, indiferent de domeniul lor, ajută să nu uităm, fiecare dintre noi, că am avut modele și sfătuitori. Sau, dacă nu neapărat modele, atunci o piatră mai tare sau mai înțeleaptă care, prin lovirea cu piatra mai moale care eram noi, să îndepărteze așchiile și să facă să ajungem silexuri folosibile întru sporirea societății – vârfuri de lance. Sau măcar oameni. Așa a fost și cu Jerry Morton, profesor ce ne-a învățat despre jurnalismul american, la Universitatea de Vest din Timișoara, atunci când aceasta abia începea să se definească.

L-am invitat pe colegul și prietenul meu Radu Andronescu Read the full story

Posted in ReportajComments (0)

La Lugoj nu a fost de sărbătorit, ieri, nimic deosebit. Doar 25 de ani de normalitate ecumenică.


Trist că normalul ajunge senzaţional, iar furtul, normă. În 1948, greco-catolicii din România erau scoşi în afara legii de către comunişti. Tot ce era al lor le-a fost luat, ierarhii lor au ajuns în puşcării. Au urmat zeci de ani de teroare şi nedreptate, de rezistenţă în catacombe. Apoi Revoluţia. Apoi. Apoi doar Nicolae Corneanu, mitropolitul drag al Banatului, a făcut ce era normal să se facă – a oferit bisericile furate de comunişti, şi încredinţate ortodocşilor, stăpânilor lor de drept. Catedrala din Lugoj a ajuns iar greco-catolică acum 25 de ani, în 21 ianuarie 1990.

Volumul „Ecumenismul – Drumul spre unitatea creştină”, scris de Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (0)

Manifestare științifică și culturală dedicată Sf Gerard, în Timișoara


Simpozionul dedicat Sf Gerard, cel care a fondat Dieceza Romano-Catolică de Timișoara, a ajuns la a doua ediție și se va desfășura săptămâna aceasta la Timișoara, în organizarea Universității de Vest din Timișoara și a Diecezei Romano-Catolice din Timișoara, având ca partener media pe Oradea Press, în 13 și 14 noiembrie.

Înainte de a-și deschide lucrările, am invitat la o discuție pe tema acestui simpozion pe Claudiu Mesaroș Read the full story

Posted in EvenimentComments (0)

Jurnal de pe frontul neputinței

Indivizi lunecoși, cu cefe late, la costume, aleși pentru a-i reprezenta pe cei mulți și a duce cetatea spre bunăstare, sunt preocupați doar de propriul lor bine, caută modalități pentru a fura fără să fie prinși, iar dacă sunt prinși, să scape cât mai ieftin. Toate acestea în timp ce marea masă de manevră este ținută din bici, cât mai needucată cu putință pentru a nu cere socoteală, a nu se revolta, a nu deschide ochii.
Avari și inculți, incapabili să lege două vorbe, mint prostimea că România este o mașină de lux când, de fapt, e un hârb gata-gata să se dezmembreze la cea mai mică curbă. Cum să ai creștere economică de peste 5%, cea mai mare inflație din UE și să te împrumuți ca pe timpul crizei economice?
Ziua de mâine a celor, din ce în ce mai puțini, care țin în spate tot scheletul hidos al hienei numită stat, este amanetată de bișnițarii de moravuri ușoare puși în fruntea țării. Naționalizarea pensiilor private înseamnă de fapt confiscarea unui viitor ceva mai bun. Distrugerea și otrăvirea prezentului nu este suficientă, trebuie eradicată și șansa unui viitor mai bun.
Grupuri de oameni needucați dar cu influență, cu idei demne de evul mediu, vor să impună tuturor, ceea ce ei cred că este normalitate. Preocupați nu de rata mare de șomaj, de situația economică dezastruoasă, de mortalitatea infantilă, nu de familiile care au probleme sau de cauzele care îi fac pe tineri să nu mai întemieze familii, nu de copilele care devin mame în clasele primare, nu de copiii morți din fașă pentru că nu au fost vaccinați, ci de cine cu cine împarte cearceaful.
Rezultatul? Plecăm și nici nu mai vrem să știm unde e țara asta pe hartă. România este a doua țară, după Siria, ca număr de emigranți în Europa. Iar la noi nu este război.

Citește mai mult