Tag Archive | "Virgil Bercea"

Despre regii de la început și despre puterea gențianei lui Ladislau


Ce se întâmplă atunci când două bucăți ale aceluiași întreg se reîntâlnesc? Depinde – în funcție de întreg, ajungem la Mitul Androginului, de Platon, la mama ce-și ține copilul în brațe întâia oară sau la frumosul nas al Fecioarei Maria, din Pieta de Michelangelo. Sau, ca în cazul Oradiei, în 14 mai, la un prilej de a rememora istoria locului, într-un alt mod de ani-lumină: ani de la canonizarea unui rege al începuturilor. Ladislau. La 825 de ani de când e sfânt.

Acuma, sigur, o groază de lucruri le gândim altfel, în zilele noastre, Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (2)

Episcopul Virgil Bercea achitat, Adrian Domocoș șapte ani cu executare!


Episcopul greco-catolic Virgil Bercea a fost achitat joi, 9 februarie 2017, de Curtea de Apel Oradea atât de acuzaţia de complicitate la abuz în serviciu cât şi de acuzaţia de dare de mită. Fostul primar al municipiul Beiuş, Adrian Domocoş, a fost condamnat la şapte ani de închisoare cu executare în dosarul în care a fost trimis în judecată de DNA

Episcopul Virgil Bercea a fost trimis în judecată Read the full story

Posted in Anchetă/PoliţieComments (0)

Spuneţi STOP Cerşetoriei… popeşti!


O fotografie face cât 1000 de cuvinte. Într-un sistem în care unii muncesc şi plătesc taxe la stat iar alţii se îngraşă propovăduindu-şi „prietenul imaginar” luând bani de la stat fără a plăti taxe, cel mai potrivit îndemn ar fi cel trecut pe pacarta din imagine „Spune STOP Cerşetoriei!”.

Imagine surprinsă la ceremonialul din 20 aprilie 2016, prilejuit de trecerea a 97 de ani de la intrarea trupelor române în Oradea Read the full story

Posted in Opinie/PamfletComments (1)

Spațiul dintre două inimi de doctori de păsări


Mai întâi au fost prietenul meu, Olimpiu, care știe că scriu despre inimi, și ideea că putem ajuta pe cineva să trăiască mai bine. Să trăiască, adică. Apoi, a venit căutarea – medici, date, explicații, fire, oameni, locuri care se întrețeseau pe hărți. Apoi a fost OK-ul. Apoi a venit ziua operației. Apoi, pe patul de spital, Bianca mi-a spus ceva ce, dintr-un miliard de replici pe care ar fi putut să le spună, m-a atins personal, adânc și concret, și mi-am spus, iar, că toată zdroaba are sens. Că nu trăim decât prin ce dăm înspre alții. Că așa se sădesc copacii pentru viitorime. Și că nu murim niciodată, trăind așa.

De fiecare dată cînd cineva îmi spune de biserici, că, mânca-le-ar lupii, nu fac nimic pentru semeni, decât jecmănesc Read the full story

Posted in SocialComments (0)

Măcinare între generații, în Sinodul Bisericii Greco Catolice din România


Acum opt ani, când ÎPSS Nicolae Corneanu, mitropolitul ortodox al Banatului, urma să fie judecat în Sinodul BOR pentru că se împărtășise într-o biserică greco-catolică, m-am străduit după puterile și mintea mea să contribui la a nu fi caterisit. Un prieten, preot ortodox influent, m-a întrebat atunci: de ce te zbați pentru el, că va cădea oricum. I-am răspuns că poate va cădea, poate nu dar, dacă va cădea, aș vrea ca istoria să nu consemneze că a căzut fără să fi încercat cineva să facă să nu fie așa. Asta fac și acum. Nu este datoria mea să fac ca BRU (Biserica Română Unită cu Roma Greco Catolică) să nu ajungă în derizoriu. Doar că mi-ar părea rău să se întâmple așa. Și, din respect pentru Școala Ardeleană, pentru episcopii martiri ai închisorilor și pentru câțiva oameni de bună credință pe care îi cunosc aici, mi-am făcut datoria de a pune în cuvinte felul în care văd eu impasul în care se află această instituție, acum.

O aniversare de la Lugoj, a ierarhului greco-catolic Alexandru Mesian, a fost un bun prilej de rememorări. Read the full story

Posted in Religie/CulteComments (0)

Pisica din cuptorul cu microunde și norvegienii cei scârbos de civilizați


Eu cred cu tărie că îndemnul de a nu-ți usca pisica în cuptorul cu microunde a fost trecut în prospect din cauza unor români. Pe cale de consecință, la intrarea în Norvegia – și în alte țări mai spălățele decât a noastră – ar trebui să se împartă fluturași de folosință a acelei țări, pentru români, cu îndemnuri: „Vă rugăm AICI nu ne mâncați lebedele, nu hăcuiți porcul în balcon și nu vă snopiți copiii. Pentru că noi suntem altfel”. Dacă ești de acord, intri acolo. Dacă nu, faci o răsucire spectaculoasă pe călcâie și pleci.

M-aș fi ținut departe de cazul familiei Bodnariu dacă n-aș fi văzut fotografii de la protestul de la Oradea Read the full story

Posted in Opinie/PamfletComments (1)

Cine câștigă când o zi națională se bate cu un sfânt – cu lasere?


Unii se bucură pentru că au șansa de a câștiga dublu, pe două zile. Alții își spun că nu va fi aglomerație, deci e mai ușor. Alții… se uită pe geamul magazinului de hrăpăreți, în care au fost cantonați, la artificiile de peste drum, acolo unde petrec oamenii liberi. Aici, unde suntem noi, nu e nimeni liber, e muncă pe plantație. În magazin.

Zilele Sfântului Andrei, cel „primul chemat”, și 1 decembrie, Ziua Națională a țării ăsteia, sunt libere în România. Vorba vine. Read the full story

Posted in ReportajComments (0)

PR-ul de tragedie. Catolicii au și ei uscăturile lor.


Se clatină lumea. De pleci urechea la pământ, sigur ceva o să sune altfel decât ieri, decât un alt ieri. Și sigur sunetul acela din trecut nu va mai fi la fel nicicând. Nu mai suntem siguri, nu ne mai tihnesc multe. Cu toate acestea, cei mai mulți dintre noi avem mâncare pe masă, acoperișuri și ne pică bine lipsa unei arme la tâmplă. Dar, pe lângă mizeriile care se întâmplă în lume, suntem bombardați de manipularea cu care ne asaltează cei de lângă noi, cu diverse motive și prin varii mijloace. Sau cu prostia lor gureșă, poleită, oferită ca normă. Presa, biserica, rețelele de socializare, medicii, armata, pompierii – toți – mai mult sau mai puțin – devin hultanii unei hălci de imagine, de „relații publice” („PR” – cum s-a încetățenit termenul și la noi), zguduindu-ne și mai mult, ades fără chiar să sesizăm intențiile lor, peticul de cer spre care mai privim. Nu aveam arma la tâmplă dar, acum, parcă o simțim. Grație LOR, a celor ce se ocupă cu PR-ul de tragedie.

Era pâinea aceea pe care o împărțeam în Revoluție, toți. Read the full story

Posted in Opinie/PamfletComments (0)

Domnule patriarh, „locurile unde s-a suferit au creat catedrale”!


Încerc să nu mă lungesc, promit. Drama Colectiv. Morți, răniți. Solidaritate. Sânge. Bun, și ce a mai urmat? Industria lumânărilor, cea a declarațiilor, a căutării țapului ispășitor. Jos toți. Creștini ce l-au dat afară pe Cristos din creștinism. E timpul când se plămădește un aluat incert. Luați aminte cum arată sângele românului, acum. Pentru că, mie, toată povestea asta îmi aduce aminte de securiștii care spărgeau geamuri în Timișoara, când se cocea schimbarea, în 89. Și de cei care au profitat, după.

După o dramă se plânge. Apoi se tace. Personal îi prefer pe cei ce încearcă să ajute – celor ce aprind lumânări. Read the full story

Posted in Opinie/PamfletComments (0)

  • Editorial