Transportul în comun în Oradea: jeg şi dezinteres faţă de călător.

Nu se poate spune că transportul în comun în Oradea nu s-a îmbunătăţit în ultimii ani. Din păcate, îmbunătăţirea lui a ţinut doar de achiziţionarea unor nui autobuze şi tramvaie şi de introducerea noului abonament valabil pe toate liniile. Vechile tramvaie au rămas tot la fel de jegoase şi acoperite cu reclame ca şi înainte. Asta, în timp ce preţul biletelor a crescut încontinuu.

Mulţi dintre orădeni credeau că atunci când s-a decis debaracarea fostului director al OTL Cornel Lupău şi înlocuirea lui cu Csuzi Istvan (evident pe criterii politice) lucrurile se vor schimba în bine. Ba mai mult, primele lui măsuri luate ca director păreau să aducă ceva nou. A pus la punct abonamentul pe toate liniile, a făcut mai multe lucrări pe liniile de tramvai pentru a le adapta la noile tramvaie şi a introdus costumele obligatorii atât pentru vatmani cât şi pentru controlori, asta ca să le amintim doar pe câteva dintre ele. Ce nu s-a schimbat însă, nici atunci şi nici acum este mizeria pe care o întâlneşti la tot pasul în tramvaie. Înţelegem că la acest aspect contribuie foarte mult şi călătorii nedisciplinaţi care, aruncă gunoaie în tramvaie, zgârie geamurile sau murdăreasc cu vopsea staţiile. Ce nu înţelegem însă este de ce sunt geamurile atât de jegoase. Praful de pe geamurile tramvaielor a ajuns să fie atât de mare încât ele au devenit aproape mate. Nu mai sunt transparente, aşa cum ar trebui să fie ci sunt opace, călătorii ajungând să distingă cu greu ce e dincolo de ele. Şi ca atmosfera să fie totală, deşi OTL este finanţat de Consiliul Local, adică toat din taxele şi impozitele orădenilor, unele vagoane de tramvai sunt acoperite aproape în totalitate cu reclame. Te simţi pe scaun exact ca la puşcărie când nimereşti la geam. Oamenii plătesc din buzunarul lor transportul în comun pentru ca să stea minute în şir în jeg, în frig şi să vadă cu greu când ajung în staţia în care trebuie să coboare. „Nu sunt deloc mulţumită de transportul în comun. Dimineaţa când mă duc la şcoală îngheţ efectiv de frig deşi merg doar câteva staţii. Am nimerit o dată un tramvai în care mai şi ploua după ce că era foarte frig afară”, susţinea Cristea Ioana. De o părere asemănătoare era şi Hajnal Dorina: „Cred că multă lume se îmbolnăveşte în aceste tramvaie. E un jeg pe geamuri şi pe uşi de nici nu mai şti cum să stai ca să nu te murdăreşti. Şi nu înţeleg, chiar nu este nimeni care să spele geamurile astea, măcar cu un furtun cu ceva. Nu le pasă de noi domnule, asta este”. Un alt călător se întreba ce face regia cu atâţia bani: „Nu vedeţi câţi oameni clătoresc zilnic cu tramvaiele. Păi se fac o grămadă de bani zilnic aici. Şi ce fac cu aceşti bani că pe fiecare zi care trece tramvaiele lor sunt tot mai murdare? Îşi bat joc de noi, pe banii nioştrii”, se plângea supărat Istvan Mihally. În parte, oamenii au dreptate. Nu este normal ca să plăteşti cât pentru două pâini pe o astfel de călătorie. O călătorie care poate fi comparată, fără a te înşela prea mult, cu drumul pe care îl făceau, în vagoane de tren murdare, ruginite şi fără ferestre, evreii spre lagărele de concentrare.