Lucrurile arată din ce în ce mai dezastruos pentru România. Nu o spunem doar noi, o spun şi europenii care au trecut în viteză prin România şi numeroşii analişti care mai au încă coloană vertebrală. În funcţiile importante de conducere fie pe plan local, fie pe plan naţional continuă să fie puşi tot felul de indivizi a căror singură „calitate” o reprezintă carnetul de membru de partid.
Deşi trăim de 20 de ani în democraţie, nimic nu s-a schimbat. Lichelele, foştii securişti, incompetenţii şi sofiştii au îmbrăcat doar costume noi, frumos călcate şi se plimbă prin faţa noastră ca la paradă. Carnetul de membru PCR, ăla’ fără de care nu puteai să îţi cumperi nici măcar o rudă de salam la prăvălie are în democraţie acelaşi preţ. Nu sunt importanţi anii de studii pierduţi de oamenii competenţi prin facultăţi, premiile internaţionale câştigate sau succesele importante realizate pe plan naţional sau internaţional. Tot ce contează este carnetul de membru de partid. Cu el orice incompetent devine peste noapte „olimpic” şi orice analfabet ajunge să ne conducă. Ca un făcut, de această „ciumă” sunt orbiţi toţi oamenii politici. Nu contează partidul, vârsta sau gradul de inteligenţă. Nimănui nu-i pasă că sistemul de conducere, atât cel local cât şi cel naţional, trebuie să aibă în punctele cheie specialişti, oameni capabili să asigure bunăstarea generală. Într-un sistem ermetic ca cel al democraţiei româneşti este suficient ca o singură rotiţă să nu funcţioneze pentru ca întreg mecanismul să se gripeze sau, şi mai rău, să se prăbuşească. Ce te faci însă când acolo unde ar trebui să fie un specialist e un politruc de doi lei, un incompetent promovat de un Guvern sau altul, de un partid sau altul? Ei, aceşti politruci de doi lei, sunt de vină pentru calitatea vieţii noastre şi a copiilor noştrii. Dar haide-ţi să aruncăm o privire succintă, aici, la nivel local. Primul şoc pe care orădenii l-au avut a fost cauzat chiar de actualul primar, Ilie Bolojan care a găsit de cuviinţă să o premieze pe fosta şefă a DGASPC, Koncsa Zita, cu o nouă funcţie de conducere. Cu câteva dosare importante pe rol şi cu o imagine foarte proastă în presa locală, Bolojan i-a dat o nouă funcţie pe considerentul că: „măcar, dacă este aproape de mine o pot controla”. Următoarea mutare, care a mirat în mod sigur etnicii maghiari a fost punerea în funcţie de director al OTL a lui Csuzi Istvan. După ce din postura de membru a PCM a aruncat cu noroi în conducerea UDMR Bihor, viceprimarul Biró Rozália nu doar că l-a înregimentat în Uniune, dar i-a dat pe mână şi o funcţie, destul de importantă pentru Oradea. A urmat punerea vijelioasă în funcţia de viceprefect a social-democratului Silviu Odobasianu, care în urmă cu câţiva ani spunea: „ar trebui să scăpăm oraşul de aceşti neoprotestanţi”. O dovadă clară a bunei înţelegeri a democraţiei şi a ce presupune ea.
Frigotehnist la Sănătate, manechin la Interne
Cele mai recente două astfel de numiri aparţin democrat-liberalilor. Prima dintre ele se referă la Gheorghe Sârb, unul dintre traseiştii politici ajuns în Parlament social-democrat şi „refugiat” în tabăra portocalie. Frigotehnistul s-a trezit peste noapte Secretar General al Ministerului Sănătăţii după ce a fost Secretar General al Guvernului, dovedind, aşa cum şi cei de la Bihoreanul au explicat, că nu trebuie să faci nimic pentru a ajunge un mare demnitar în România. Ultima numire este a lui Mircea Matei care a ajuns Secretar de Stat în Ministerul de Interne doar pentru că „are gura mare” şi este ca şi Ministrul Administraţiei şi Internelor democrat-liberal şi… bihorean. Matei are o vastă experienţă ca „manechin”, fiind o perioadă bună de timp angajat la agenţia de modele a soţiei sale. La funcţie publică a ajuns abia anul trecut când l-a lăsat pe drumuri pe odinioară bunul său prieten şi coleg de partid Liviu Lupea. Lista ar putea continua. Am putea lua la rând fiecare partid care a ajuns într-o anumită perioadă la conducerea municipiului sau a ţării şi a scoate în evidenţă toţi incompetenţii care au ocupat sau ocupă încă funcţii publice importante. Ceea ce este cu adevărat de învăţat de aici este faptul că salariu dumneavoastră de doi lei, condiţiile de la locul de muncă, sau nivelul de trai pe care trebuie să îl înduraţi li se datorează. Şi dacă nu se va schimba nimic în această ecuaţie, nu se va schimba nimic nici în viaţa noastră de zi cu zi.