Ce grevă domnule? Parastas nu grevă!

Am participat şi eu, la ultima grevă a profesorilor din Bihor. În parcul Traian, în faţa Prefecturii, se adunaseră câteva persoane unele mai sfioase altele mai gălăgioase care protestau. Din păcate, toţi cei adunaţi acolo se simţeau mai degrabă ca la un parastas decât la o acţiune de protest.

Câteva babe (care parcă reprezentau pensionarii şi nu profesorii) îşi trăseseră pe cap nişte şepci cu FSLI şi cu nişte foi trase la xerox în braţe se postaseră lângă o bancă în parc. Alături de ele mai erau alte câteva persoane care parcă veniseră la un meci de fotbal reprezentanând un fel de galerie de stadion formată spontan. În jurul lor un pâlc de jurnalişti (apropo, probabil că mulţi dintre cei care au trecut pe acolo au crezut că jurnaliştii sunt în grevă că păreau mai mulţi decât profesorii) fie discutând între ei, fie punându-le întrebări protestatarilor. La un moment dat au venit şi liderii lor (nişte bătrânei cu părul alb aproape de pensionare) care au început să citească la o portavoce nemulţumirile cadrelor didactice. Da, aţi auzit bine, să le citească. Atât de nemulţumiţi erau de ele încât nici nu le ştiau pe de rost şi trebuiau citite de pe foaie. Ca pe timpul lui Ceauşescu, atunci când, pe nepusă masă, liderul de sindicat termina paragraful, se auzea din mulţime câte un: „HUOOOO!” şi toţi dascălii, ca un cor de pocăiţi disciplinaţi, reproduceau huiduiala. La un moment dat s-au plictisit de „HUOOOO!” şi au trecut la ceva mai select, respectiv: „Ruşine, ruşine, ruşine să vă fie!”. După ce au dus prefectului scrisoarea de nemulţumire, s-au mai făcut că protestează câteva minute şi apoi au plecat liniştiţi acasă.

Pe drum am auzit câţiva oameni discutând despre presupusa grevă. Unul dintre ei susţinea că nu e demn pentru un profesor să huiduie ca un birjar în buricul târgului în timp ce celălalt le plângea de milă elevilor. Ei bine, din discuţia lor mi-a rămas în minte o singură frază, reprezentativă pentru ce se întâmplase: „Păi dacă nu ieşi în stradă să îţi ceri drepturile, Guvernul te ia de prost şi şterge cu tine pe jos”, spusese unul dintre indivizi. Poate că aşa se explica cel mai bine acel simulacru de grevă. Oamenii erau nemulţumiţi, foarte nemulţumiţi, dar nu se simţeau în largul lor să se comporte în stradă aşa cum îşi învaţă ei elevii să nu o facă. Nu le stătea bine să huiduie, nu credeau că obţin mare lucru recitând în grabă de pe foi problemele şi poate de aceea nici nu veniseră prea mulţi.

Ce poţi să ceri de la cineva care, nu doar îţi promite că va face ceva pentru tine, dar dă şi o lege pentru asta. Ba mai mult, după ce refuză să o aplice, situaţie întâlnită poate doar în ţările din lumea a treia, mai refuză să pună în aplicare şi o hotărâre judecătorească care îţi dă dreptate. Cum poţi să te manifeşti în faţa unui asemenea om? Evident, pentru a face un animal să te înţeleagă trebuie să îi vorbeşti pe înţelesul lui. Dar parcă, puţin mai multă fermitate nu ar fi stricat!