Oraşul Oradea este unul dintre cele mai frumoase oraşe din România din punct de vedere arhitectural. Este locul în care şi-au dat întâlnire concepţii arhitecturale variate şi valoroase. Sunt prezente aici monumente fantastice, concepute în stil baroc, clasic, eclectic sau secession. Multe dintre aceste monumente, în fapt cele mai valoroase elemente din patrimoniul municipiului, au ajuns astăzi în ruină.
Imediat după Revoluţie mulţi dintre orădenii care trăiesc acum în aceste locuinţe au devenit peste noapte proprietari. Pe doi lei, cum explica şi arhitectul Ernest Pafka, sau pe 5.000 de dolari cum susţine primarul Ilie Bolojan, aceste monumente au intrat în posesia unor oameni care nu au ştiut şi nu au învăţat nici acum să le preţuiască. Cum s-a întâmplat asta, şi în ce stadiu au ajuns vă vom explica în continuare.
În loc de introducere
În urmă cu aproximativ şapte ani eram student al Facultăţii de Ştiinţe Socio-Umane, secţia Filozofie, din Oradea. Printre cursurile pe care le făceam zilnic se găsea şi un curs de „Istoria Europei”, pe care îl făceam la Muzeul Ţării Crişurilor cu profesorul Sever Dumitraşcu. Foarte puţini dintre noi îl cunoaşteau pe fostul director al Muzeului Ţării Crişurilor, dar pe foarte mulţi metodele lui relaxate de predare ne-a cucerit cu repeziciune. Într-una din zile profesorul a decis să ne scoată pe toţi în oraş. Dar nu la o pizza (aşa cum sperau colegele mele) ci la o plimbare pe lângă clădirile din zona centrală a oraşului. Ne-am plimbat aproape o oră pe Republicii iar profesorul ne-a oprit în faţa fiecărei clădiri şi ne-a povestit istoria ei. Când şi de cine a fost construită, care au fost primii ei proprietari, din ce fel de arhitectură face parte, cum a supravieţuit celor două războaie mondiale, etc.
Atunci am realizat, pentru prima dată, importanţa istorică şi identitară a acestor lucruri. Clădirile acelea, extraordinar de impozante, reci şi cenuşii au devenit dintr-o dată calde, pline de culoare, de înţelesuri nebănuite şi de istorie, au devenit esenţa acestor locuri. Şi doar, trecusem atât de des pe acea stradă şi pe lângă acele clădiri, fusesem însă întotdeauna prea grăbit pentru a înţelege şi a admira acele comori…
E Pafka: „Chiar dacă imobilul este al proprietarului modul în care arată ne afectează pe toţi”
Ca şi cum nu ar fi existat niciodată, pe lângă aceste clădiri au trecut rând pe rând, nu doar cetăţenii obişnuiţi ai municipiului ci şi preşedinţii României, prefecţii, funcţionarii guvernamentali, consilierii locali sau primarii municipiului Oradea. Au trecut în grabă, fără să privească în urmă fără să înţeleagă sau să le pese de aceste monumente. Proiecte de reabilitare a faţadelor sau de includere a unor astfel de clădiri în patrimoniul naţional au existat dintotdeauna. În ziare şi la televiziuni (chiar şi la cele naţionale) s-a vorbit destul de des despre aceste comori. N-a existat însă niciun ochi de politician care să le vadă, nicio ureche de ministru sau primar care să le audă. Aşa se face că astăzi ne aflăm într-o situaţie de-a dreptul revoltătoare în ceea ce priveşte starea acestor monumente, o situaţie care ni se datorează nouă, tuturor. Totuşi, primarul municipiului Oradea, Ilie Bolojan intenţionează să mai salveze ce se mai poate salva din aceste monumente. Pentru acest lucru a dispus realizarea unui studiu, mai bine zis a unei evidenţe cu toate clădirile importante din municipiu, urmând ca mai apoi, pe baza lui să încerce rezolvarea acestor probleme.
„Am realizat deja studiul pentru reabilitare a clădirilor pe o jumătate a oraşului, urmând ca până la jumătatea lunii iunie să fie terminat studiul pe tot oraşul. Din datele pe care le avem până acum la îndemână în ceea ce priveşte cele 1.800 de clădiri evaluate, reiese că o mare parte a acestora sunt într-o stare deplorabilă. Unele au elemente parazitare pe acoperişuri altele au elemente care ţin de cromatică total negândite iar la altele s-au realizat lucrări neconforme”
a explicat primarul orădean. Arhitectul însărcinat cu acest studiu, Ernest Pafka a fost însă şi mai categoric:
„E un studiu terminat doar pe jumătate pentru că vom avea de analizat 3.600 – 3.800 de clădiri în total. Este mare nevoie de acest studiu pentru că trăim într-un oraş minunat cu foarte multe monumente, dar foarte prost întreţinute. Din cele 1.800 de clădiri, câte am studiat, doar 5-6% sunt întreţinute aşa cum trebuie. La cele mai multe dintre aceste clădiri s-au făcut intervenţii în aceşti 20 de ani de după revoluţie, dar majoritatea intervenţiilor sunt neconforme. Proprietarii au fost curtaţi de tot felul de ofertanţi de rigips, tâmplărie, PVC, vopsele sau termopane iar intervenţiile pe care le-au făcut au stricat în cele mai multe situaţii arhitectura originală a imobilelor. Foarte multe partere au devenit magazine, birouri sau abc-uri iar pentru asta au fost sparţi pereţi, au fost refăcute sau modificate anumite elemente ale imobilelor. Au dispărut vtralii, s-au vândut la preţuri de nimic de către proprietarii care au cumpărat imobilele pe doi lei imediat după Revoluţie, şi acum vedem acele vitralii prin Occident în diferite locuinţe. Au dispărut portaluri iar acum avem sute de case care nu mai sunt simetrice. S-au pus tâmplării, de obicei albe şi din PVC pentru că sunt cele mai ieftine, fără să se gândească cineva la arhitectura sau cromatica acestor clădiri. Au fost făcute foarte multe mansardări greşite, foarte multe lucarne de prost gust, cu forme potrivite mai degrabă cu o casă de munte decât cu arhitectura eclectică sau secession. Se pare că, imediat după Revoluţie, nimeni nu a înţeles că chiar dacă imobilul este al proprietarului, modul în care arată ne afectează pe toţi”.
Va reuşi Ilie Bolojan să stopeze dezastrul?
Primarul municipiului Oradea a declarat pentru Oradea Press că problema, în aceşti 20 de ani de la Revoluţie, nu a reprezentat-o lipsa unui cadru legislativ adecvat ci neaplicare acestor legi.
„Consideraţi acest studiu ca un moment zero al acestei situaţii. De acum înainte, având la îndemână acest studiu, orice modificare neconformă cu datele noastre va fi dur taxată, iar când oamenii vor vedea că îi costă se vor conforma”
a explicat primarul care este hotărât să meargă mai departe în ciuda deficitului de imagine pe care aceste măsuri ar putea să le aducă.
„Vom face câte o fişă pentru fiecare clădire în parte şi vom stabili care intră în categoria monumentelor şi care nu, la care s-au făcut reparaţii, dacă sunt conforme sau dacă nu. Dacă sunt neconforme, vom studia ce se mai poate face, dacă se mai pot repara. Vom stabili o paletă cromatică care să corespundă fiecărei străzi în aşa fel încât clădirile să aibă un aspect unitar. Vom stabilii o taxă de patrimoniu în funcţie de aceste criterii iar dacă proprietarii nu vor intenţiona să beneficieze de ofertele noastre de renovare, va achita această taxă care nu va fi una mică deloc. În acest fel, proprietarii de imobile vor fi mult mai interesaţi să îşi renoveze clădirile şi în acest fel aspectul oraşului se va schimba”
crede Ilie Bolojan. Unii oameni politici (şi când spunem oameni politici nu ne referim la cei care sunt „contestatari de serviciu” ai primarului) sunt sceptici cu privire la aceste afirmaţii. Asta pentru că ducerea la bun sfârşit a unui astfel de proiect presupune eforturi uriaşe iar factorul cel mai important (atitudinea şi implicarea proprietarilor de clădiri-monument) este, din păcate, supus unei probabilităţi însemnate. Mai mult de atât, acest proiect nu se va putea, cu siguranţă, încheia în timpul unui singur mandat de primar, nemulţumirile cauzate de demararea lui putând duce la ratarea unui nou mandat pentru Ilie Bolojan. Merită totuşi admirată îndrăzneala de a porni acest proiect şi implicit de a încerca rezolvarea uneia dintre cele mai însemnate probleme cu care se confruntă Oradea, de la Revoluţia din 1989 încoace.
bravo bolojane! trebuia cineva sa ia si masura asta.