Turismul, această ciorbă mereu reîncălzită

Ori de câte ori au ocazia aleşii noştrii se bat cu cărămida în piept reamintindu-le tuturor în ce ţară frumoasă trăim. Ca un cadou picat în mâinile unor cretini, România tinde să arate ca o clădire de mare valoare plină cu păduchi şi ploşniţe. Dar cum i-ar păsa cuiva de aceste lucruri când aleşii îşi trag vile în cele mai frumoase locuri şi sunt mulţumiţi că se pot deplasa acolo, fie cu jeep-ul cumpărat tot pe spinarea noastră fie cu elicopterul. Circula un banc prin popor care cred că se potriveşte perfect cu situaţia noastră. Doi germani discutau în timp ce se plimbau la un salon auto. Ajung în faţa unei noi maşini, Dacia Duster să spunem, şi unul dintre ei exclamă: „Ai dracului românii ăştia, ar face orice numai să nu îşi repare drumurile!”. Din păcate cam este realitatea. În fond, la ce să investească cineva în turism? Să ne invadeze tot felul de indivzi cu fiţe şi pretexte să îşi etaleze oricine maşina mai scumpă decât a politicianului nostru de dâmboviţa? Guvernul îi tot dă cu cel mai mare buget alocat pentru investiţii… Dumneavoastră îl vedeţi în ceva? În judeţ drumurile sunt praf iar în Oradea avem noroc cu câţiva temerari care au pus la punct nişte proiecte europene ca să ne putem asfalta cât de cât străzile. În acest context, a vorbi despre turism pare o glumă, şi încă una dintre cele mai proaste. Ce poate să facă un om ca Dumitru Voloşeniuc care, sunt convins, este plin de intenţii bune, pentru a însufleţi turismul. Poţi să faci târguri, să faci lobby, să te zbaţi să faci publicitate, nu poţi însă să faci infrastructură peste noapte. Şi ce e mai important, nu poţi să o faci de unul singur. Tanti Udrea, anul trecut, a mers în Suceava şi acolo, ca pe timpul lui Ceauşescu, fostul ministru de carton, Gheorghe Flutur i-a adus câteva basculante de zăpadă ca să se poată plimba cu sania trasă de cai. A trecut şi prin Bihor şi înconjurată de toţi lingăii, fie portocalii fie reprezentanţi ai administraţiei locale sau judeţene, s-a prefăcut că o interesează Băile Felix. A plecat apoi şi nici dracu nu a mai auzit de promisiunile şi proiectele ei. Între timp, drumurile în Bihor au devenit impracticabile sub privirile neputincioase ale tovarăşilor care ar trebui să reprezinte judeţul în Guvern. Dacă ne referim la portocali (pardon, portocalii) lucrurile nu ne miră. În urmă cu câţiva ani PDL era cât pe ce să se reorganizaeze pentru că nu au fost în stare să adune voturi nici cât satele sinistrate din Moldova. Păi, dacă ai obţinut asemenea rezultate, îţi mai permiţi să le ceri ceva celor de la Bucureşti? Le-a mai venit totuşi inima la loc la ultimele alegeri unde, datorită locomotivei Traian Băsescu (şi a imaginii proaste creată de alianţa împotriva firii PSD – PNL), au reuşit să mai câştige ceva credibilitate în capitală. Nu prea multă, la cum arată drumurile în judeţ. În ceea ce priveşte PNL şi PSD nu prea se mai poate spune nimic. Când eşti în opoziţie şi nu ai nici majoritate în Parlament, nu prea ai ce face. Reîntorcându-ne la punctul de plecare al acestui editorial, cum poţi să faci turism fără infrastructură? Unde sunt investiţiile de care a vorbit fostul secretar al tineretului comunist din Cluj, tovarăşul Boc? Unde sunt promisiunile fototapetului (pardon, modelului) Udrea?