„Salutul suprem” al lui Jonatahan Lambert era adresat ţiganilor sau românilor?

Şi eu, la fel ca mulţi dintre dumneavoastră m-am simţit ofensat, ca român, de gluma aceea deocheată în care s-a spus despre noi că suntem un soi de cerşetori. Că a fost o jignire mascată sau doar o glumă deplasată este mai puţin important acum după ce fapta a fost consumată şi cei de la Daily Cotcodac cu a lor „Salut franţuzesc” ne-au răzbunat pe deplin. Din păcate, comical francez nu este singurul care are o problemă cu noi românii. Mulţi dintre cei pe care i-am văzut la TV şi s-au exprimat prin ziare au ţinut să ne disocieze de ţigani. Nu noi românii cerşim în metrourile din Franţa şi umplem puşcăriile din Italia, ci ei, ţiganii din România pe care îi tolerăm cu bravură pentru că nu vrem să părem faţă de europeni rasişti. În realitate, nu există nicio dată statistică în sprijinul acestui tip de argumentaţie. Asta nu înseamnă că nu este adevărată, înseamnă doar că este cel puţin deplasat să îţi axezi o întreagă argumentaţie pe o probabilitate. În ceea ce îi priveşte pe ţigani, există o problemă sensibilă în România. Minoritarii ţigani în loc să îşi rezolve problemele pe care evident le au şi pe care şi noi le simţim pe pielea noastră aici în România se victimizează şi pozează în persoane discriminate. În realitate eu mă simt discriminat atunci când nimeresc în tramvai lângă un reprezentant al acestei minorităţi care pute pentru că nu se spală, care stă cu ochii pe buzunarele mele, care scuipă seminţe sau care cerşeşte. Este drept, e o greşeală şi poate fi interpretată ca un act de rasism, a generalize şi a susţine că toţi ţiganii sunt aşa dar este şi o lipsă de realism în a nu recunoaşte că cei mai mulţi pe care îi vedem făcând aceste lucruri sunt ţigani. Aceste realităţi sunt însă mai puţin periculoase şi nocive decât transferul de comportamente, obiceiuri sau „prost gust” pe care ţiganii (încă o dată subliniez, nu toţi) îl fac spre români. Să vă reamintesc că pe cele două posturi de televiziune „care se respectă”, Antena şi Pro TV au cântat aproape toată noaptea de revelion, manele? Intelectualitatea din Republica Moldova a făcut mişto de noi, pe bună dreptate, exact pe această temă, subliniind în ziarele de la Chişinău cum ne respectăm noi cultura şi obiceiurile. În aceeaşi notă îi auzim pe „mai marii ţiganilor” (indivizi „dubioşi” care se plimbă în limuzine în timp ce „co-minoritari” de-ai lor cerşesc prin tramvaie sau trăisec din ce adună de pe la containere) lăudându-se că au cântat pe la nunţile parlamentarilor, oamenilor importanţi din fotbal sau din „înalta societate” românească. Vezi tineri care la o vârstă fragedă, când ar trebui să fie cu nasul în cărţi preocupaţi de viitorul lor, îngână pe nas în staţia de autobuz plagiaturi ieftine marca Guţă sau alte astfel de „gunoaie muzicale” marca Salam sau Bursuc. Dar, la urma urmei, cum ar putea să ne deosebească francezii sau italienii de ţigani când „cei mai vizibili” dintre români se comportă ca unii dintre aceştia. Să vă dau exemplu doar ultima mare „ceartă” dintre „Jiji” şi „Mitică de la ligă” o ceartă între doi inculţi lezne de asociat cu cea care se petrece între anumiţi ţigani în faţa cortului. Sau de reţeau lui Penescu cu ultimii arbitrii proaspăt „înşfăcaţi” de DNA pentru luare de mită, situaţie asemănătoare cu raziile pe care poliţiştii le fac în casele sau în coloniile ţiganilor. Din păcate, acestea sunt „realităţi româneşti” care nu se rezolvă nici dând vina pe ţigani, nici victimizându-ne cum fac ei. Sun „realităţi” care au un singur tratament: EDUCAŢIA!