Nu mă găsesc printre cei care ar dori moartea lui Traian Băsescu şi a lui Emil Boc pentru că au propus reducerea drastică a salariilor şi a pensiilor. Şi asta nu pentru că am bani de mă enervează sau pentru că m-a lovit febra portocalie. Cred că aceste măsuri erau mai mult decât necesare dacă mai vrem să salvăm ceva din această situaţie.
Sunt însă împotriva lor pentru că acum, împreună cu alte milioane de români am avut dovada clară că sunt nişte incompetenţi. Au preferat ani de zile să ne lase să cădem zeci de metri într-o prăpastie adâncă pentru ca apoi să ne explice că, de fapt, ce făceau ei nu era un zbor de agrement cu un deltaplan de ultimă generaţie, ci o prăbuşire necontrolată în gol. Ne-au minţit ca pe ultimii oameni ani de zile indiferent de alianţa în care au fost, de măsurile pe care le-au luat şi de promisiunile pe care ni le-au făcut. Din păcate ne-au recunoscut acest lucru abia acum când corabia a luat serios apă la bord şi când a renunţa la cârmaci şi la echipa lui de incompetenţi ar însemna scufundarea definitivă a corabiei.
Amuzant este că, şi aici în Bihor, toată lumea susţine că are soluţii pentru ieşirea din criză. Liberalii, prin Cornel Popa, Lucia Vraga sau Ilie Bolojan au soluţii, Ioan Mang din PSD are şi el pregătite un set de soluţii, până şi colegii de la Guvernare, UDMR-iştii spun că au soluţii.
Ca o mică paranteză, dacă credeaţi ca UDMR-ul este la Guvernare, alături de portocalii, vă înşelaţi. De la conferinţele lui Lakatos am priceput repede că reprezentanţii maghiarimii sunt un fel de cârpe cu care Boc şi Udrea îşi şterg pantofii de lac. Doar aşa s-ar putea explica existenţa unei alianţe în care propunerile uneia dintre părţi nu sunt luate deloc în seamă.
Dar să ne întoarcem la argumentaţia anterioară. Dacă toţi au soluţii şi Guvernul ţine morţiş să ne îngroape, înseamnă că sunt nişte imbecili şi trebuie neapărat să ieşim în stradă şi să-i trimitem pe toţi la dracu cu guvernarea lor cu tot. Dacă însă propunerile celorlalte partide nu sunt luate în seamă pentru că nu ar fi bune, potrivite sau eficiente, înseamnă că suntem într-un mare rahat. Oricum ar încerca să justifice măsurile pe care le vor lua, nu vor putea explica niciodată de ce nu le-au luat mai devreme.
Daniel Dăianu explica la o emisiune televizată că politicienii judecă altfel aceste situaţii şi că ei raportează totul la efectul politic. Dacă este adevărat că ei nu dau doi bani pe noi, pe vieţile noastre sau ale copiilor noştrii şi judecă toate aceste lucruri în funcţie de scaunul pe care îl ocupă, de afacerile pe care le învârt, de banii pe care îi încasează lunar, atunci, îndrăznesc să spun că ei sunt asasinii acestei naţiuni, indiferent de partidul politic din care fac parte. Să sacrifici pentru scaunul călduţ pe care îl ocupi, sau maşina elegantă pe care o conduci sufletele a 22 de milioane de oameni este de neimaginat. Poate şi Stalin, Pol Pot sau Hitler s-ar fi gândit o secundă înainte de a face acest pas.
