Nu ştiu cum aţi perceput domniile voastre greva de săptămâna trecută dar vă spun sincer că pe mine m-a întristat. Tot ce s-a întâmplat acolo a fost o mostră de cum să îţi baţi joc de propria suferinţă, cum să iei în derâdere bocancul care îţi striveşte faţa de ciment sau cum să transformi o idee nobilă şi democrată într-un circ de doi lei. Dacă Traian Băsescu îi acuza pe PSD-işti că scot oamenii în stradă pentru a-şi câştiga capital politic, cred că liberalii şi social-democraţii ar avea tot dreptul să creadă că PDL-iştii le-au transformat protestul într-un circ de prost gust. Este drept că am văzut şi bătrâni plângând şi femei cu copii în braţe ţipând, dar au fost prea puţini comparativ cu „şleahta” de „barbugii” veniţi să se distreze şi să transforme în derizoriu ceea ce ar fi trebuit să fie o acţiune de protest. Ca circul să fie complet vajnicul şi curajosul Marcel Hoară (fan declarat Axion – inamicul grăsimii) a fost udat cu apă şi alergat de mulţimea furioasă (probabil încâ nu începuse să cânte CRBL şi nici nu se servise „dansul pinguinului”). Până şi bannerele aveau inscripţii jenante care frizau penibilul: „Ne-aţi ciuruit, vă ciuruim”, „Voi trăiţi bine, noi nu, ne-aţi ciuruit” sau „Udrea, cu poşeta ta/Trăieşte toată instituţia mea!”.
Din acelaşi registru a făcut parte şi „marele cântăreţ” de duzină CRBL care, ca un fel de hienă, sesizând că burţile goale ale protestatarilor îi pot aduce aplauze a plonjat cu microfonul deschis între pensionari. Texte de doi lei, muzică de toată jena, dicţie de cântăreţ fără… CRBL. Dar ce contează, dacă paranghelia e paranghelie, să curgă penibilul fără număr.
Cele câteva milioane de români care au rămas acasă şi-au făcut câteva cruci şi şi-au luat gândul de la un salariu decent. Cum ai mai putea să speri la aşa ceva când vezi că cei care te reprezintă, liderii de sindicat, sunt cel puţin la fel de incompetenţi ca cei împotriva cărora protestează? Că nu ştiu să organizeze o acţiune de protest poate că nu ar fi atât de grav, dar să îţi baţi joc în halul ăla de promisiunile, de dorinţele, de neputinţa şi disperarea bătrânilor şi a femeilor care nu vor mai avea cu ce să îşi crească copiii, transformând o înmormântare într-o nuntă de manelişti, este peste putinţa mea de înţelegere.
Ca şi cei pe care îi contestau, politicienii, liderii de sindicat s-au apucat să mintă în faţa camerelor de vederi dublând din vorbe numărul participanţilor, „ca să vadă Guvernul ce înseamnă aia forţă sindicală” (tocmai pentru că au văzut şi au murit de frica ei, la doar câteva zile după, Guvernul a decis să meargă mai departe cu reducerile promise prin… asumare). Distraţi de analfabetul ăla care susţine că e artist şi încântaţi că l-au udat şi au aruncat cu pietre în cel mai neînsemnat dintre pedelişti, protestatrii s-au retras, înainte de a expira aprobarea pentru protest, pe la casele lor.
Halal protest! Dacă doar aşa ştiţi să vă cereţi drepturile, vă dau un sfat: „Staţi dracului acasă!” Vă faceţi de râs şi ne faceţi şi pe noi de râsul Europei.
