Cumicu, cel mai bun MC din Ardeal, despre viaţă şi hip-hop.

Probabil că mulţi dintre dumneavoastră, cei care sunteţi familiarizaţi cu fenomenul Hip-Hop v-aţi întrebat de ce doar bucureştenii se pot lăuda că au trupe de Hip-Hop reprezentative la nivel naţional? Ei bine, Oradea Press vă prezintă o alternativă regională, cu nimic mai prejos (credem noi) decât mai marii Paraziţii, Bug Mafia sau Sişu şi Puya, şi care (suntem siguri de asta) nu peste mult timp va ajunge cel puţin la nivelul acestora.

Când spunem că va ajunge la nivelul acestora, nu ne referim la calitatea a ceea ce cântă ci la celebritatea acestora. Fiecare înţelege muzica Hip Hop în felul lui. Cei mai mulţi se împiedică repede de accentual vulgar al versurilor şi refuză să pătrundă dincolo de ele la înţelesul şi profunzimea lor.

Vă garantăm noi, că la trupele cu adevărat importante, chiar există profunzime şi încă una cu mult superioară altor genuri mult mai vândute pe piaţă. Libertatea de a spune ce crezi, de a protesta în faţa unor lucruri şi unor aspecte ale societăţii presupune şi libertate în ceea ce priveşte modul de exprimare, pentru că (nu-i aşa?) nu putem să vorbim despre libertate dar… cu limite.

Este drept, şi sunt de acord cu dumneavoastră, că există şi trupe de Hip-Hop care nu fac altceva decât să înjure în versuri şi care consideră că în asta stă de fapt şi mesajul şi profunzimea. Pe acelea aveţi tot dreptul să le criticaţi.

Dintre toate trupele şi cântăreţii care au apărut pe piaţă în ultimii ani în această zonă a României (unele dintre ele dispărând ca şi cum nici nu ar fi existat) cel mai mult s-a remaracat Cumicu. Un cântăreţ de Hip Hop născut şi crescut în Cluj şi a cărui piese se ridică, credem noi, la nivelul celor din capitală. Tocamia de aceea, sesizând calitatea şi profunzimea muzicii lui, ne-am gândit să vă facem cunoştinţă cu el prin intermediul unui interviu.

„Rapul înseamnă balans, echilibru: muzică şi poezie”

Reporter (Rep): Unde te-ai născut şi unde ai copilărit?

Cumicu: Cluj Napoca, pe strada clinicilor. Am copilărit tot aici, o parte în cartierul Mănăştur, alta în Mărăşti.

Rep: Spune mi te rog de când te-ai apucat de hip-hop? Şi, ce e mai important, de ce? De ce hip-hop şi nu altceva?

Cumicu: Prin 2002. Dar numai din 2004 am inceput sever cu Ryu proiectele “Replica”. În vremea aceea toată lumea asculta rap, toţi prietenii mei. Erau în vogă Paraziţii, veneau câteva mii de persoane la BUG Mafia, aveam de ales între rep şi manele. Pe atunci rapul nu era atât de accesibil cum e azi. Azi sunt studiouri la tot pasul, ai acces la internet, te promovezi singur. Am ales acest ge de muzică pentru că mi-au plăcut cuvintele, până la urmă, rapul înseamnă balans, echilibrul: muzică şi poezie.

Rep: De ce şi de unde ţi-ai ales acest nume, CUMICU?

Cumicu: L-am inventat, nu e nici un acronim, nici un înţeles ascuns, e un nume propriu, de sine stătător.

Rep: Bun, aveai de ales între hip-hop şi manele şi cum ai ajuns la prima piesă, la primul album?

Cumicu: Aveam nişte versuri scrise. Vreo trei strofe, cam aşa. Vroiam să adun o mână de oameni prin Cluj să facem un concurs de „battle” pe „beatbox”. Aşa l-am cunoscut pe Ryu. I-am arătat strofele respective, mi-a arătat şi el ce are, şi aşa am tras prima piesă „Prima replică”.

Rep: Câte albume ai până acum şi câte piese?

Cumicu: 75 de trackuri în 3 albume „Indiferent” (2007) – 14 piese, „În dulcele stil clasic” 2008 – 28 , „Un nenorocit” 2009 – 23 de trackuri. Mai sunt însă şi alte piese, colaborări pe albumele altora, Zombie thc, Ais, Ryu, Rappy, etc.

Rep: Financiar, ai câştigat ceva de pe urma lor?

Cumicu: Da. Au fost concerte, s-au mai cumpărat albume…

Rep: Vorbeai despre faptul că pentru tine, muzica Hip Hop înseamnă balans, echilibru. Care dintre trupele din România şi dintre cele de afară ating acest balans?

Cumicu: Trupa „Zombie Thc” şi ca Mc „Ais the Chef”. De afară „Craig Mack”, „Biggie” şi „Redman”, toţi repezintă influenţele de funk în rap.

“Albumul „Un nenorocit” trebui să îl duc la Cheloo şi să îl promoveze Paraziţii dar am preferat să îl lansez singur.”

Rep: Ce părere ai în general despre muzica hip-hop din România? A evoluat, a rămas pe loc, a involuat?

Cumicu: Muzica rap, hip hopul e fenomenul, cultura, religia dacă vrei. Majoritatea din mainstream (piaţă) au rămas pe loc, restul au involuat pe partea de rap dar au recuperat pe cea de tehno-dance. Undergroundul în schimb continuă să crească

Rep: Am observat că, în general nu te prea pronunţi când vine vorba de alte trupe, în piesele tale ai câteva remarci la adresa trupei BUG Mafia, („N-am vorbit despre ghetou stând ca jacuzzi ca Tataie”, „N-am minţit ca Uzzi c-am făcut pârnaie”) în rest, ocolesti subiectul. Consideri că trupele hip-hop din România deteriorează mesajul original sau cea se doreste a fi muzica hip-hop?

Cumicu: Nicioată nu am evitat să mă pronunţ oficial cu privirea la nicio trupă. Mie mi-a plăcut Bug Mafia mereu pentru că era Uzzi component. Ştim toţi începând de la Tataee că dacă nu era Uzzi, Mafia avea acuma vreo 2000 de „viewuri” pe youtube (adunate). Poate exagerez putin aici, încercând să o aduc la caterincă dar nu am ezitat niciodată să spun ce cred. Din păcate am constatat că nu mai există unitate în Hip Hop. Ceea ce este un fapt trist.

Rep: Totuşi, ţinând cont de calitatea versurilor din piesele tale, nu le aud la radio, nu le văd pe posturile tv. De ce?

Cumicu: Nu ştiu înca, poate că totuşi e doar părerea ta. „Youtubeul” zice altceva, Radio la fel, Tv la fel. Ais zice că nu m-am lipit de nimeni. Adevărul e că am atacat în piese 75% din rapperi. Poate şi asta. Cine ştie?

Rep: Spui într-o piesă, dacă îmi amintesc eu bine, „Mi s-au oferit contracte, semnături în acte/dar ăştia încă nu au înţeles că nu-s papă lapte”…

Cumicu: Da, a fost vorba de un contract cu un „lable” din Bucureşti care îmi oferea nişte portiţe cu condiţia să fac ce zic ei. În ziua respectivă am şi scris piesa „N-o să mă schimbe”.

Rep: Ai încercat să colaborezi cu alte trupe mai cunoscute cum sunt Paraziţii, Mafia, Sişu etc? Paraziţii spre exemplu au promovat mulţi cântăreţi de Hip Hop şi apoi, fiecare a făcut ce a crezut mai departe.

Cumicu: Am avut nişte discuţii la un moment dat cu Cheloo, rămane de văzut. Cu Mafia nu doresc, separat cu Uzzi da. Sişu… nu ştiu, posibil. Însă niciodată nu o să mă duc să le întind mâna, poate e vorba de un orgoliu tâmpit. Sau poate nu sunt ca restu’, cu buze groase.

Albumul „Un nenorocit” trebui să îl duc la Cheloo şi să îl promoveze Paraziţii dar am preferat să îl lansez singur. Poate îl voi duce pe următorul. Până la urmă este vorba despre esenţă. După cel de-al treile album cred că m-am maturizat pe deplin ca Mc, acum nu mai pot fi influenţat. Nu cred că este cazul să grăbesc lucrurile.

Rep: Spune-mi te rog, ce te inspiră? De unde îţi alegi subiectele? Ce fel de subiecte te preocupă?

Cumicu: Asta e o întrebare foarte grea. Niciodată nu am ştiut să răspund la ea. Lumea în care trăiesc, societatea care mă înconjoară, România secolului XXI? Totul sau nimic, cred că ăsta este cel mai corect răspuns.

Rep: Ce părere au ai tăi despre munca ta, despre ce faci? Sunt încântaţi sau nu prea?

Cumicu: Eu nu vorbesc şi nu locuiesc cu ai mei. Dar din câte ştiu maică-mea nu e foarte încântată. Niciodată nu m-a ambitionat spre a continua.

Rep: Ce planuri de viitor ai?

Cumicu: Vorba aia, mă duc după „flow”.

Rep: Ai spus că ai avut mai multe concerte… ai ajuns şi prin Oradea?

Cumicu: Nu, niciodată până acum, nu pot să-mi explic de ce. Nu m-a chemat nimieni, am fost însa acolo pe la băute.

Dacă piesele pe care le veţi asculta citind acest interviu vă vor impresiona, noi vă dăm posibilitatea să le achiziţionaţi pentru dumneavoastră, direct de pe site-ul artistului. Ajunge să intraţi pe www.cumicul.ro şi, fie să le downloadaţi gratuit, fie să le cumpăraţi, lucru pe care noi vi-l recomandăm pentru că, ştiţi şi dumneavoastră, fiecare artist trebuie să trăiască din ceva.