Nu ştim ce a gândit Mozart când a scris Don Giovanni, dar suntem convinşi că nu ar fi fost de acord ca personajele din opera lui să pozeze în scene atât de… explicite. Spectacolul de închidere a stagiunii 2009-2010 a Filarmonicii de Stat din Oradea a fost totuşi salvat de orchestra condusă de Cristian Sandu şi de interpretarea corului filarmonicii dirijat de Lászlóffy Zsolt.
Pentru că orice Operă are şi o parte de teatru, reprezentanţii filarmonicii au ales ca de această latură a spectacolului să se ocupe regizorul Horia Ballint. Acesta, explică în broşura spectacolului că:
„(…) am încercat să teatralizez atât scenele de ansamblu cât şi cele intime. Această operă oferă satisfacţia întâlnirii cu o lucrare în care scenele dramatice, tratate extrem de veridic se împletesc cu scene convenţionale care uneori ating cote nerealiste”.
Noi nu am avut nimic împotriva scenelor dramatice, indiferent de cum au fost tratate dar ni s-a părut total deplasat să asistăm la momente în care personajele se „pipăiau” pe scenă (nu se mângâiau, pentru că mâinile lor se plimbau prin zone intime), sau se aşezau unele peste altele, simulând contacte sexuale (asta se pote observa şi în fotografiile noastre). Înţelegem că aceste scene se pot folosi atunci când scrii teatru, dar în niciun spectacol de muzică clasică de acest gen nu am mai văzut aşa ceva.
Iar dacă despre asta era vorba, publicul trebuia anunţat ca să ştie la ce să se aştepte. În general, regizorii recurg la anumite mijloace simbolice prin care definesc sexualitatea (cum a fost cel folosit la începutul operei în care corpurile celor doi îndrăgostiţi erau proiectate pe pânză) şi nu o exprimă atât de direct şi, pentru unii, atât de vulgar. „Eternul masculin” de care vorbeşte Horia Ballint în introducerea broşurii spectacolului nu ţine de scene de sex mimate, ci de seducţie şi abandon, credem noi. Dar poate suntem noi prea „conservatori” şi „învechiţi” şi nu pricepem arta în „metrul lui Horia Ballint”.
Dincolo de aceste aspecte, orchestra filarmonicii s-a descurcat de minute iar corul a fost încântător. Numărul mare de spectatori de la început (redus cu un sfert după ce s-a încheiat prima parte a spectacolului, deranjat probabil de regizarea prea îndrăzneaţă) a demonstrat că, la Oradea, se simte nevoia acestui gen de spectacol şi că ar trebui făcute mai multe astfel de producţii.
Nu cunosc numele celui care a postat articolul de mai sus, asa ca in continuare ma voi adresa cu titulatura Domnule Anonim
1. Domnule Anonim, domnia voastra sunteti un incult; numele corect al compozitorului este Mozart nu cu doi z precum este ortografiat de dvs.Habar nu aveti cine a fost Mozart, care va spun eu a fost un rebel al epocii sale.
2.Stimate Domnule Anonim, din pozele pe care le expuneti,( pentru care nu aveti dreptul de a le reproduce ), ei bine din aceste poze nu rezulta nici o atingere in zone intime asa precum sustineti
3. Domnule Anonim, daca sunteti atat de pudic va recomand sa nu vizionati spectacole realizate de mari regizori precum Zeffirelli, Pier Luigi Pizzi, pentru a nu exemplifica decat doi titani ai regiei de opera care atunci cand partitura muzicala permite au realizat scene cu adevarat erotice nu precum cele realizate de mine in care erotismul abia a fost schitat. Cateva exemple: ultima montare a operei La Traviata de la Opera di Roma sau Rigoletto de la Opera din Praga sau Fidelio de la Opera din Budapesta
4. Domnule Anonim, acest spectacol, l-am creat pentru oameni inteligenti, intelectuali rafinati, nu pentru sectanti, pocaiti si habotnici incuiati la cap.
5. Domnule Anonim, sper ca realizati ca acest lung coment postat de catre domnia voastra in care motivatiile estetico-artistice lipsesc cu desavarsire, personal ma lasa complet rece si nu am sa ma cobor la nivelul domniei voastre pentru un raspuns ulterior.
6. Aplauzele si uralele finale sunt cele care au contat. Daca nu v-a placut puteati sa va manifestati atunci stimate Domnule Anonim.
Pentru ca spre deosebire de domnia voastra, stimate Domnule Anonim( oricum intuiesc cine sunteti)eu am ceea ce se cheama coloana vertebrala, ma recomand Horia Ballint.
P.S. Domnule Anonim tot ceea ce am scris mai sus este valabil si pentru o Doamna Anonima…
Domnule Ballint
Ca sa incepem cu inceputul, daca mie mi s-a intamplat sa scriu o litera in plus atunci cand am conceput materialul, ajunge sa citesc comentariul dumneavoastra ca sa observ ca nu sunteti nici dumneavoastra as la acest capitol. Un exemplu clar: „Stimate Domnule Anonim, din pozele pe care le expuneti,( pentru care nu aveti dreptul de a le reproduce ),”, nu cred ca este corect sa puneti in aceasta fraza si virgula si paranteze deoarece aici au cam aceiasi functie (sa nu mai vorbim de distantele pe care, in mod nepermis, le lasati in fraze). Cat despre Mozart cu doi de „z” este doar o scapare care nu denota necunoastere (cea mai buna dovada o reprezinta zecile de materiale scrise pe domeniul Cultura unde numele marelui compozitor este scris corect) si care, nu va dau suficiente motive sa ma jugniti. Putem trece peste acest aspect, pentru ca, vedeti dumneavoastra, eu scriu patru materiale pe zi, si sunt sute de ochi care vad orice mica greseala pe cand dvs va permiteti sa gresiti chiar daca scrieti doar atunci cand sunteti suparat.
Indiferent de cat de mult mi-a placut sau nu spectacolul dumneavoastra am dreptul sa am un anumit punct de vedere fie ca va convine sau nu. Daca urmariti cu atentie ce am scris, niciunde nu spun despre dumneavoastra ca ati fi un incult, iar daca eu sunt sau nu pocait, nu va priveste pe dvs. Am tot dreptul sa reproduc fotografiile de la acel spectacol pentru ca niciunui jurnalist nu i-ati dat aprobare speciala pentru asta si toata lumea a facut fotografii. Poate nu am reuşit să fac fotografii la toate scenele la care ar fi meritat (cum a fost, spre exemplu, cea în care Donna Anna era pipăită fără menajamente de „umbra” lui Don Giovanni) cele pe care le-am făcut sunt totuşi grăitoare. Dacă nu sunteţi de acord cu mine, lăsaţii pe cei care vor citi materialul să decidă cine are dreptate.
Este drept ca exemplele dumneavoastra (Zeffirelli sau Pier Luigi Pizzi) sunt veridice si stim foarte bine ca Mozart a fost un rebel dar de la asta si pana la a pune in scena „pipaielile” pe care le-ati pus, e cale lunga. Daca asta era ideea, sa aratati unui oras intreg cat de rebel a fost Mozart puteati sa precizati in presa ca spectacolul este interzis minorilor (macar atat). Va garantez eu ca daca CNA ar fi vazut spectacolul dvs ar fi fost de aceeasi parere. Ba mai mult, poate ca v-ati fi ales si cu niste sanctiuni.
Domnule Ballint, tot inteligenti si rafinati erau si cei din Salò (filmul lui Pier Paolo Pasolini, pana la a carui valoare eu cred ca mai aveti mult de muncit) si ati vazut unde le erau limitele. Daca, spre exemplu, „Pisoarul lui Duchamp” a fost declarat cea mai influenta opera de arta a secolului 20 (in fond, un simplu pisoar ramane un pisoar indiferent de cum l-ai desena sau picta), asta nu inseamna ca toti suntem obligati sa apreciem astfel de „opere de arta”. Este dreptul dumneavoastra sa creati cum credeti si al nostru sa ne exprimam opinia asa cum credem iar acest lucru nu inseamna nici pe departe ca suntem pocaiti, habotnici sau… incuiati la cap.
Consideratii estetico-artistice nu am facut in material pentru ca, din pacate, dumneavoastra ati trimis in plan secund tot ceea ce merita astfel de consideratii si ati ales sa scoateti in evidenta sexualitatea.
Daca v-ar fi lasat rece materialul pe care l-am scris nu ati fi catadicsit sa scrieti acest comentariu. Daca nu veti mai intra pe acest portal vom tine cel putin trei zile doliu. Sincer, nici noi nu am scris ce am scris ca sa va facem pe plac sau sa va taxam in vreun fel sau altul. Am scris pentru ca am considerat o risipa suma platita pe bilet. Si asta nu pentru ca spectacolul a fost prost ci pentru ca am fi avut dreptul sa stim inainte sa platim acei bani ca este interzis copiilor sub 18 ani. Macar atat. Aveti tot dreptul sa intrati pe alte portaluri de stiri sau sa scrieti la alte publicatii care va vor numi „cea mai luminata minte regizorala” si, eventual, va vor curata la o saptamana costumul de praf. Noi vom continua sa scriem asa cum credem de cuviinta, fie ca va va face placere sau nu. Da, au fost aplauze din sala la sfarsit, ca la toate spectacolele facute de filarmonica, (asta nu inseamna ca oamenilor le-a placut regia dumneavoastra) si daca erati foarte atent, ati fi observat ca cei care nu au avut un stomac suficient de tare au cam plecat la pauza. Cel putin de pe randul pe care am stat eu, la pauza au plecat cam jumatate. Si au am aplaudat… orchestra Filarmonicii de Stat. Apoi, daca sunteti foarte bun la regie (sau cel putin asa sustineti) se pare ca nu sunteti la fel de bun la logica. Nu prea cred ca puteti intui ca sunt un domn si in acelasi timp si… o doamna anonima. Ar fi cam greu, nu credeti?
Nu din lipsa de coloana vertebrala nu se semneaza materialele de pe acest portal, ci pentru că toate ar trebui sa fie semnate cu acelasi nume. Ori, sa ai 10 materiale pe o pagina toate semnate cu Ichim Vasilică nu ar arăta tocmai bine.
Oricum, va multumim ca ne cititi si va asteptam si cu alte comentarii. Pentru ca, nu-i asa, uneori discutiile in contradictoriu sunt mai fertile decat laudele nemeritate.
Am fost si eu la acest spectacol si spun cu mana pe inima ca mi-a placut in totalitate. Exagerarile in gesturi au fost chiar bine venite, mai ales ca in ultimii ani la Oradea spectacolele erau cam pe acelasi calapod. Oare nu noi ne doream altceva ? Sunt curios ce ar fi scris „domnul Anonim” despre spectacol daca acesta s-ar fi pus in scena asa cum s-a facut si acum 30 de ani… Haideti sa nu judecam superficial inainte sa gandim putin, orice manifestare de genul acesta este bine venita, mai ales intr-un orasel cum este Oradea. La urma urmei fiecare este liber sa-si exprime opiniile dar sa nu dam cu rea intentie in oamenii care inca mai fac ceva pentru acest oras amarat.
Respect !
Domnule sau doamna Bubu
Ma bucur ca v-a placut spectacolul. Este drept ca ne doream altceva, nu va contrazic. Daca ati citit bine materialul, eu nu pun la indoiala calitatile regizorale ale domnului Ballint. Am taxat doar acele „exagerari” pe care si dvs le recunoasteti. Daca cititi mai mult la rubrica de CULTURA de pe acest site veti vedea ca nu am nicio problema cu oamenii de valoare din acest municipiu. Ba din contra, le recunosc valoarea. Si domnul Ballint are anumite merite pe care nu am ezitat sa le subliniez in celelalte materiale si, daca va continua sa isi faca asa cum stie domnia sa treaba, vom mai scrie despre realizarile lui. Dar asta nu inseamna ca nu am dreptul sa scriu ceea ce cred eu de cuviinta. Dumneavoastra le numiti „exagerari”, eu le-am vazut mai mult de atat si credeti-ma, nu sunt, asa cum sustine domnul regizor „pocait, habotnic sau… incuiat la cap”. In fine, eu cred ca domnul Ballint poate mult mai mult decat a aratat in acel spectacol si sunt convins ca va demonstra acest lucru cat de curand. Iar cand o va face, nu vom ezita sa scriem despre acest lucru.
Mda… așa e când cineva vrea să pară mai mult decât este în realitate și se bagă să critice ceva la care NU se pricepe – mă refer la semnatarul articolului; fără supărare, o cronică de cultură se scrie altfel, în cazul în care cel care o face se declară profesionist. Pur și simplu, cel care a scris articolul, s-a simțit lezat de îndrăzneala regizorului de-a puncta un fapt absolut real și de netăgăduit: ”aburerile” romantice cu serenade sub lună plină și cuvinte fierbinți nu sunt altceva decât un ”dans al cocoșului”, prezent la toate regnurile animale, un preambul la manifestarea exclusiv sexuală. Ce-l diferențează pe om de celelalte regnuri este tocmai PERVERSIUNEA, ”oferită” de rațiune.
Am fost la spectacol, dar am fost și la repetiții, privilegiu pe care nu mulți l-au avut: nu există cuvinte prin care să ”povestești” câtă muncă este la punerea în scenă a unui asemenea spectacol – fie el și cu tentă sexuală(!)
Din articol lipsesc cu desăvârșire aprecieri la adresa SOLIȘTILOR! Da, domnule ”scriitor de articole”, au fost și ”niște soliști pe-acolo”, care au muncit pe brânci pentru spectacolul ăsta – s-o amintim, cu îngăduința dvs., pe cea care, cu acest spectacol și-a dat EXAMENUL DE LICENȚĂ LA CANTO!, ȘI NU ORICUM! – și au reușit o performanță pe care poate nici ei nu și-au închipuit-o, dat fiind că, din câte știu eu, pentru fiecare în parte a reprezentat o premieră modul acesta de montare pentru ”Don Giovanni”.
Din punctul meu de vedere, singurul moment criticabil a fost tocmai cel de început, adică uvertura, care este destul de lungă(muzical) și putea fi puțin mai ”exploatată” – în rest, regizorul nu poate fi nicidecum acuzat de faptul că unii figuranți (vezi ”Umbra”) și-au depășit puțin atribuțiunile exagerând mai mult decât era necesar anumite momente.
Sunt un om foarte pudic dar nu am simțit această regie ca pe un atac la pudoarea mea, ci ca pe o împletire foarte reușită dintre real și grotesc – momente care există și în viața noastră cotidiană dar poate că suntem prea nerăbdători să trecem mai departe și nu le mai observăm, cu atât mai puțin să mai stăm să le analizăm.
După cum bine știm, la toate spectacolele, există cel puțin două tipuri de public: cel care vine din curiozitate, pentru a-și mai îmbogăți informația despre viziunea asupra unei anumite piese (lucrări muzicale, etc.) a unui anumit regizor, interpret, dirijor, etc., și cel SNOB, arivist, care și-a luat abonament ”fiindcă dă bine” să-și anunțe ”pretinile” că joia seara se duce la concert sau spectacol – vezi doamne face parte din ELITĂ… A doua categorie este cea care a plecat, fiindcă habar n-avea de libretul operei, deci n-a putut să guste parodia (până la urmă, asta a fost) îmbinată cu grotescul de care vorbeam, deci ori s-a plictisit ori nu i-a convenit să se știe despre el că a ”vizionat” așa ceva (ei sunt cei care se uită pe furiș la filme porno, dar n-o vor recunoaște niciodată…).
Una peste alta, ca să închei în tonul începutului, o cronică de cultură se scrie altfel, chiar dacă îți exprimi în ea părerea personală – și, mai ales, O OPERĂ ARE ȘI SOLIȘTI! Altădată poate se va ține cont de asta.
O zi bună
Domnule intelectual rafinat
Inca din start trebuie sa va fac o marturisire. Aveti dreptate: O CRONICA DE CULTURA SE SCRIE ALTFEL. Ceea ce inseamna ca materialul meu nu este o cronica de cultura si, va rog sa ma credeti, NICI NU AM SCRIS O CRONICA DE CULTURA. Am scris un material in care am prezentat un punct de vedere, atat. Cronici de cultura au scris colegii mei de la alte publicatii care se pricep la asta si pe care va invit sa ii cititi daca materialul meu vi se pare exagerat. In ceea ce scriu am un principu, pe care il consider de bun simt: NU MA PRONUNT ASUPRA LUCRURILOR PE CARE NU LE CUNOSC. Ceea ce am scris in acest material a fost bazat pe lucruri care mi-au sarit in ochi si pe care m-am gandit sa le fac cunoscute si cititorilor mei. Explicatia dumneavoastra cu tenta schopenhauriana nu se aplica din pacate in acest caz. Vorbim de o lucrare a carei actiune se petrece intr-un anumit timp, atunci cand „aburerile” de care vorbiti erau un mod de viata si chiar daca regizorul a mutat actiunea intr-un cartier hispanic din New York, din cate am observat eu, a pastrat anumite elemente de romantism clasic. Ca atare eu nu cred ca poti sa modifici aceste aspecte fara sa strici exact esenta a ceea ce a gandit autorul. Un exemplu in acest sens sunt ecranizarile hollywoodiene a lucrărilor anticilor unde scenaristii incearca sa reconstruiasca o poveste îmbrăcând-o cu elemente moderne ca să aibă succes. Ei bine, filmele lor au succes dar nu sunt altceva decat o bataie de joc la adresa a ceea ce a vrut sa spuna autorul antic si o pervertire a sensului si a esentei a ceea ce a vrut sa spuna. Ca atare, daca in lucrare este vorba de romantism („abureala” cum sustineti dvs) si tu pui in locul romantismului sexualitate nu cred ca mai pastrezi esenta piesei. Iar aici nu este vorba despre „abureala romantica” si despre realitatea romantismului cum explicaţi dumneavoastră ci despre logica intamplarilor sau incarcatura lor emotionala, despre esenta a ce a vrut sa spuna Mozart.
Pe acelasi principiu, explicat inca de la inceputul acestui comentariu, în ceea ce priveste interpretarea si solistii, nu fac aprecieri pe ceea ce nu ma pricep. Dar daca totusi doriti sa stiti părerea mea, cred ca pe alocuri s-au facut greseli si nu s-a cantat peste tot asa cum ar fi trebuit. Am 2 argumente pentru aceasta apreciere, dincolo de ce am auzit eu la spectacol. Primul ar fi parerea celor care cunosc ce inseamna un astfel de spectacol. Doua persoane din trei, cu cate am discutat in total, mi-au spus ca nu s-a cantat asa cum ar fi trebuit in multe locuri si ca nici chiar marele invitat Jose Concepcion nu a rupt gura targului. Un alt argument tine de o ecuatie logica. Daca pentru ca sa pregateasca o premiera, unei trupe profesioniste de teatru ii trebuie o luna, oare cat timp ar trebui sa pregatesti un spectacol care sa includa si teatru si muzica instrumentala si cor? Mult mai mult timp decat au avut acesti oameni la dispozitie. Asta inseamna ca ar trebui amendat pompiersimul celui care a luat decizia de a se realiza acest spectacol intr-un timp atat de scurt si de a fi cat se poate de indulgent cu greselile care s-au facut. Tocmai de aceea am preferat sa nu ma pronunt pe aceste aspecte. Cat despre Toth Eva Barbara, toata stima. A cantat foarte bine si sunt convins ca cei care sunt in masura sa aprecieze prestatia ei au facut-o deja.
Nu prea inteleg bine de ce va chinuiti sa ma jigniti facandu-ma „scriitor de articole”. Toti oamenii care fac presa sunt scriitori de articole pentru ca, spre deosebire de dumneavoastra cei care activati intr-un singur domeniu, acesti oameni trebuie sa fie capabili sa scrie, daca este nevoie, si despre fizica cuantica si despre Senatul Romaniei si despre jocul de bridge si despre accidente de avion. Ori, niciun om nu este „a tot cunoscator” domnule intelectual rafinat.
Sunt intr-u totul de acord cu modul in care analizati dvs publicul care vine la filarmonica, dar nu sunt de acord cu modul in care ii puneti la zid pe cei care au decis sa plece. E o mare diferenta intre intimitatea pe care fiecare si-o asuma in felul lui si ce s-a intamplat acolo. E una sa te uiti acasa, asa cum sustineti, „pe furis la filme porno” si alta sa le proiectezi pe Primaria Municipiului Oradea, spre exemplu, atunci cand este mai multa lume in centru, fara sa anunti ca vei face asta. (pastrand proportiile, bine inteles). Eu, daca ati fost foarte atent, asta am criticat in articol. Domnul Ballint este liber sa se exprime asa cum considera de cuviinta, dar cei care au plecat aveau dreptul sa stie pe ce dau 26 de lei inainte sa o faca. Atât!
Pe mine care am fost prezenta in sala la acest spectacol de Don Giovanni, ma surprinde putin articolul.In general sunt adepta regiilor clasice, dar accept si regiile mai moderne de bun gust, origininale si rafinate,asa cum a fost si aceasta, nu a fost nimic exagerat sau vulgar. Si au fost si altii care mi-au impartasit parerea, am auzit multe comentarii favorabile in pauza spectacolului, multi dintre cei prezenti acolo erau incantati de ce au vazut si sperau sa mai revada asemenea spectacole. Iar reactia publicului la intrarea in scena a regizorului la final a fost de a se ridica in picioare pentru aplauze, ma gandesc ca alta ar fi fost reactia daca nu le-ar fi placut.
Dl regizor, ati facut ceva scoala pe la Stefan Gheorgiu? Cred ca ati apucat macar 2-3 ani. Aveati vreo 20 de anisori in ’89, nu? Cam ce fel de intelectual rafinat sunteti daca reactionati in felul acesta vis-a-vis de opinia unei persoane care a platit pentru produsul dvs? Eu cred ca va cam cacati pe Dvs, ca sa zic asa. Sunteti mai ipocrit decat religia atunci cand afirmati „personal ma lasa complet rece si nu am sa ma cobor la nivelul domniei voastre pentru un raspuns ulterior” iar chestia asta va descalifica din orice discutie. Daca va lasa rece, nu va rupeati din pretiosul timp pentru a infiera cu manie proletara o opinie.
Si cred ca sunteti stricat la burta deoarece faza de doi lei cu „Dl. anonim” macane rau de tot. Intelectualii rafinati sunt putin mai modesti si mai ingaduitori cu prostimea, cu gloata. Aveti o dictai poza in partea dreapta-sus, plus link in header catre pagina „despre/contact”.
Si chiar daca si intelectualii rafinati copuleaza si stau in aceeasi pozitie pe wc ca si cei de la coada vacii, tind sa cred ca sexul nu vinde in cazul lor. Poate nu in aceeasi masura. Eu cred ca oamenii s-ar duce la teatru sau opera si daca piesa nu-i este servita atat de „modern”. Unii poate s-au saturat de propria lor perversiune oferita de ratiune, poate s-au saturat de atata sexualitate exhibata oriunde si oricum, poate isi dau seama foarte bine de imbecilitatea speciei umane si doresc altceva. E dreptul fiecaruia de a fi pudic sau libertin.
Horea draga eu te cunosc tu nu eu stiu ca intr o i ne vom intalni ca sa ne spalam sufletele …..in curand ca orice greseala ai facut treb sa o paltesti