Producţia de „pionieri la hectar” mulţumitoare şi anul acesta

Pe timpul comunismului lui Ceauşescu una dintre categoriile la care România stătea foarte bine era propaganda. Specifică tuturor ţărilor comuniste, propaganda avea misiunea de a arăta că în ţările în care oamenii erau schilodiţi în lagăre şi bătunţi cu bocancul în stomac până le dădea sângele pe nas, totul era numai lapte şi miere. Acest lucru se făcea, mai ales, prin umflarea rezultatelor şi cifrelor care arătau situaţia economică a ţărilor comuniste. România era “Grânarul Europei”, minciună sfruntată dar care încă mai crează nostalgii foştilor activişti, torţionari şi lingăi ceauşişti (ajunşi, între timp, nişte bătrânei ce ne pot părea simpatici). În fine, ceea ce merită reţinut de aici este procedeul de umflare artificială a rezultatelor, lucru care pare a fi fost preluat, cu succes, după 1989 de sistemul de învăţământ românesc. Mă refer, în principal, la examenul de Bacalaureat, acolo unde tot prostul pare a fi campion. În România anului 2010 s-a înregistrat o rată de promovabilitate de aproximativ 70% după ce, anul trecut, ea a fost de aproape 83%. Aţi putea crede că anul acesta, producţia de „pionieri la hectar” a mai scăzut şi că examenul ar fi fost mai serios dar eu vă sfătuiesc să discutaţi puţin cu aceşti adoscelenţi ca să înţelegeţi unde sunt cu adevărat, ca nivel al cunoştinţelor. Bihorul conduce la acest capitol al promovabilităţii având o rată de 87,48% fiind depăşit doar de Suceava cu 88,94% (conform Realitatea.ro), la polul opus afându-se judeţe în care se mai face şi şcoală, cum sunt Ialomiţa (48,87%) sau Iaşi cu 55,82%. Nu ştiu ce credeţi dumneavoastră, dar mie mi se pare că de 20 de ani continuăm să ne furăm căciula considerând că sistemul nostru de învăţământ este performat şi că din şcoala românească ies oameni pregătiţi. Aceşti absolvenţi îşi vor continua (probabil la Sorbonica) „studiile”, devenind, vorba lui Eminescu; „stâlpi de cafenele”, (în cazul nostru stâlpi de cluburi) şi vor conduce România de mâine. Situaţia în care se află această ţară ar putea fi o introducere la pelicula lui Mike Judge „Idiocracy”. Şi nu sunt singurul care crede şi spune asta. Dan Ungureanu, profesor universitar la Facultatea de Litere din Timişoara este de aceeaşi părere şi o spune mult mai bine decât mine: „liceenii intră pe bani la Universitate, fără admitere, termină în trei ani, devin profesori suplinitori, iar elevii lor sunt prost pregătiţi, mai prost pregătiţi decât precedenţii.  Paradoxal, se face mai multă şcoală la liceu decât la Universitate: la liceu, profesorii pot încă să lase repetenţi elevii care nu invaţă, fiindca liceul e gratuit, iar profesorii nu sunt plătiţi după numărul de elevi.  Studenţii sunt mai prost pregătiţi decât elevii de liceu. Le-am cerut celor şaizeci de studenţi ai mei, referate. Din şaizeci, mi-au dat referate vreo 20. Din ele, zece erau transcrise („control paste”) de pe un portal de internet: www.referate. ro” şi, continuă profesorul: „educatia e singurul domeniu în care nu se vorbeşte de greaua moştenire a comunismului. Regimul de debandadă, numit democraţie şi miniştrii incapabili şi iresponsabili au transformat învăţământul românesc într-un haos. Din toţi olimpicii internaţionali români de anul trecut, unul singur s-a înscris de nevoie la Universitatea din Bucureşti, fiindcă nu ştia engleză, ca să devină bursier la o Universitate străină”. Trist nu-i aşa? Şi totul începe de aici, de la „producţia de pionieri pe metru pătrat” pe care o dau liceele.