Anul 2010 a adus, din punctul de vedere al jocului de fotbal, două noi triumfuri ale tacticii şi jocului organizat asupra tehnicii individuale şi spectacolului. Prima a fost câştigarea Ligii Campionilor de către Inter Milano în detrimentul mai-spectaculoaselor Real Madrid, Fc Barcelona sau chiar Bayern Munchen, iar cea de-a doua a fost câştigarea Cupei Mondiale de către Spania, o echipă care nu a fost nici pe departe spectaculoasă ca Germania, Mexic, sau chiar, Uruguay. Dar, aceste lucruri sunt mai puţin importante atunci când vrei neapărat să intri în istoria fotbalului.
Încă de duminică eram sigur că atât ziarele de sport din România cât şi cele internaţionale, plus televiziunile mogulilor securişti, vor scrie pe prima pagină titluri de genul: „Caracatiţa a învins papagalul” sau „Caracatiţa Paul a avut din nou dreptate”. Eu personal, cred că doar papagalii care au transformat această informaţie de „can-can” într-o ştire, au câştigat.
Trecând peste aceste consideraţii, cred că vecinii noştrii maghiari au avut dreptate atunci când au vorbit la ştirile sportive despre victoria „urâtă” a Spaniei. Pentru cei care contează şi „cum câştigi” şi nu doar „să câştigi” Spania nu a meritat să ajungă Campioană Mondială. Un singur meci a fost câştigat la o diferenţa mai mare de un gol, cel cu Honduras, în rest Spania a luat bătaie în grupe de la Elveţia cu 1-0, a bătut Honduras cu 2-0, Chile cu 2-1, apoi Portugalia cu 1-0, Paraguay cu 1-0, Germania cu 1-0 şi a câştigat finala, ia ghiciţi cu cât? 1-0 normal.
De cealaltă parte, Olanda nu a fost nici ea cu mult mai spectaculoasă. În grupe a bătut tot (2-0 cu Danemarca, 1-0 cu Japonia şi 2-1 cu Camerun) apoi în optimi a bătut Slovacia cu 2-1, Brazilia cu 2-1, Uruguay cu 3-2 şi a pierdut finala în faţa Spaniei.
Surpriza plăcută a acestui campionat a constituit-o în mod cert Uruguayul. O echipă căreia nu i se dădeau prea multe şanse într-o grupă cu Franţa, Mexic şi gazda, Africa de Sud a reuşit să termine pe locul patru în clasamentul final. Tot la capitolul surprize plăcute se poate înscrie şi Ghana, singura echipă africană care s-a ridicat la nivelul acestui Campionat Mondial. S-a calificat dintr-o grupă în care s-a bătut cu Serbia, Germania şi Australia, a eliminat apoi SUA în optimi şi s-a împiedicat de Uruguay care a reuşit să o învingă greu, la lovituri de departajare.
Germania a fost una dintre echipele care au încântat şi asta pentru că nu s-au oprit la 1-0 cum a făcut Spania. Au învins Australia cu 4-0, Anglia cu 4-1 şi Argentina în sferturi cu 4-0. Au pierdut însă cu Spania care a şi câştigat Cupa. Germanii au impresionat în primul rând pentru că au avut mulţi jucători tineri în echipă, asta fiind de fapt şi cauza pentru care au pierdut. Oricât de talentaţi şi de buni ar fi jucătorii tineri, ei au un mare defect: sunt inconstanţi. Iar asta s-a văzut exact atunci când era mai multă nevoie de victorie.
Una peste alta, Campionatul Mondial din Africa de Sud s-a dovedit a fi frumos. Au fost meciuri bune, jucători de bună calitate şi surprize mari. Rămâne să vedem ce va fi peste 4 ani la următorul Campionat Mondial din Brazilia.
