Filozofia ceaiului nu e numai estetică

La editura „Cartier” în cadrul colecţiei C[ART]IER a apărut „Cartea Ceaiului” de Okakura Kakuzo în traducerea lui Emanoil Bucuță. Poate fi achiziţionată din librării la preţul de 36 de lei.

În 1906 Okakura Kakuzo publică la New York „Cartea ceaiului”, redactată în engleză, care-l va consacra pe plan mondial, lucrarea fiind tradusă în numeroase limbi.

„Filozofia ceaiului nu e numai estetică, în înțelesul obișnuit al cuvântului, căci, vădește, în legătură cu morala și religia, întregul nostru punct de vedere față de om și de Fire. Ea e igienă, pentru că silește la curățenie; e gospodărie, pentru că arată cum tihna se găsește mai curând în simplicitate decât în încărcat și costisitor; ea e geometria moralei, întrucât hotărnicește simțul nostru de măsura față de univers. Ea înfățișează duhul adevărat al democrației răsăritene, făcând din toți credincioșii săi aristocrați de gust.” (Okakura Kakuzo)

Okakura KAKUZO (1862, Yokohama – 1913, Akakura), cărturar și estet japonez. Urmează o școală particulară a misionarilor creștini, înființată de misionarul american James Curtis Hepburn, același care a proiectat alfabetul japonez cu litere latine.

Educația tradițională și-o desăvârșește la un templu budist, unde învață caligrafia, poezia, etica, filozofia chineză și unde se inițiază în operele clasicilor niponi. Studii superioare la Universitatea din Tokio, de curând înființată sub îndrumarea profesorilor aduși din Occident.

În 1886, întreprinde o lungă călătorie în Statele Unite, Franța, Italia, Spania, Germania, Austria și Anglia, în calitate de membru al Comisiei imperiale de artă. Este, rând pe rând, curator al Muzeului imperial, președinte al celei de-a doua școli de artă din Japonia, membru fondator al Asociației teatrelor japoneze și al revistelor Kokka și Arta japoneză, profesor de istoria artei, președinte al primei Academii de artă din Japonia, consilier al secției de artă chineză și japoneză de la Muzeul de Artă din Boston.

Alte scrieri: Idealurile Orientului (1903), Deșteptarea Japoniei (1904), Deșteptarea Orientului (postum).