În ultimele zile toate televiziunile au difuzat, discutat, interpretat şi combătut declaraţia pastorului maghiar László Tőkés privitoare la autonomia Ţinutului Secuiesc. Tőkés a vorbit mai întâi despre Kosovo (paralelă nefericită şi total nepotrivită) apoi a cerut cetăţenilor maghiari să iasă în strada precum catalanii din Spania. Văzând că declaraţiile sale au luat proporţii a vorbit apoi la Realitatea TV explicând că nu s-a referit la independenţa Ţinutului Secuiesc ci despre autonomia din punct de vedere istoric şi geografic a regiunii spre deosebire de situaţia celor din Kosovo. Evident această încercare de clarificare a situaţiei a tulburat şi mai mult apele, pentru că românii, în general, nu prea ştiu ce vor secuii, iar reprezentanţii secuimii, nu se prea străduiesc să explice ce presupune această autonomie culturală şi personală. Probabil e un fel de… „şi cu buzele unse şi cu slănina în pod”. Autonomia teritorială pe care şi-o doresc unii (în special cei care ar ajunge peste noapte în scaune importante, factori de decizie într-un stat, fie el oricât de mic) nu ar fi o soluţie prea bună. România este o ţară UE iar a te prevala de România înseamnă a te prevala şi de toate drepturile pe care un stat UE le are. Cum ar fi să existe un Ţinut Secuiesc cu graniţe mai dure decât cele din Republica Moldova, din care să poţi pleca după luni bune de stat la cozi pe la ambasadă şi în care fiecare băţ de chibrit exportat sau importat să fie taxat la preţul ţărilor non-UE? Evident că politica majorităţii nu ar putea fi una benevolă faţă de această minoritate şi nici Ungaria nu ar putea crea un coridor autonom printr-un alt stat european pentru a sprijini acest ţinut. Ca atare, nu cred că un om cu mintea limpede şi-ar dori o astfel de situaţie. Autonomia culturală este în proiect pentru Guvernul României, doar că se numeşte descentralizare. Ea vizează exact acest lucru, libertatea regiunilor de a se autoguverna, de a-şi folosi cum cred de cuviinţă banii adunaţi din diferite taxe pe mai multe paliere: cultură, administraţie etc. Este drept, merge cam încet, dar Cseke, spre exemplu, a făcut deja primul pas descentralizând spitalele. Dacă László Tőkés cunoaşte acest lucru (şi mă îndoiesc că un europarlamentar român nu ştie ce face Guvernul ţării pe care o reprezintă în Parlamentul European) atunci de ce continuă să pună paie pe foc, să creeze tensiuni interetnice acum, când avem şi-aşa destul de multe probleme pe cap şi noi şi maghiarii? Este o întrebare la care eu nu pot să găsesc decât un răspuns: să arate că există, că luptă pentru strămoşii lui că îi reprezintă pe maghiari la cel mai înalt nivel. Cam asta fac şi politicienii români pe la televiziuni atunci când argumentează sofistic şi se bat cu pumnul în piept că ne reprezintă. Doar că nu folosesc registrul etnic. Am văzut în urmă cu 2 ani nişte sondaje făcute de UDMR în ceea ce priveşte nevoile imediate ale comunităţii maghiare, ţintele pe care ar trebui să le aibă UDMR la Guvernare. În principiu nevoile ungurilor din România sunt aceleaşi cu ale românilor: vor un loc de muncă satisfăcător şi un nivel de trai decent. Astea sunt prerogativele pentru care ar trebui să lupte politicienii noştrii, fie ei români sau maghiari, pentru că asta ne dorim cu toţii. Este păcat că Tőkés nu înţelege acest lucru şi continuă să pună noroi şi cenuşă (şi în ochii românilor şi ai maghiarilor) pe unul dintre simbolurile libertăţii de care ne bucurăm cu toţii astăzi.