Calitatea proastă a învăţământului din România nu este dată doar de incompetenţa profesorilor ci şi de sistemul corupt până în măduva oaselor. Atunci când este pus politic în fruntea inspectoratului, indiferent de partidul din care face parte sau de personajul care ajunge în această situaţie, el are anumite datorii faţă de cei care l-au instalat. La inspectoratele din România, ele se traduc prin examene măsluite pentru anumite persoane sau prin instalarea în funcţiile de directori a unor incompetenţi cu carnete de membru de partid.
Pentru că oamenii nu prea obişnuiesc să vorbească despre aceste lucruri, mai ales cei care beneficiază de pe urma unui astfel de sistem, am găsit o referinţă bună pe un blog intitulat sugestiv „Din traista ciobanului” (http://traistaciobanului.wordpress.com/). O publicăm integral pentru că, aşa e corect şi pentru că suntem convinşi că nu se exagerează absolut deloc.
„Toamna numărăm bobocii, în august alegem berbecii.
Două profesoare cu statut mare (sau o fi numai şezutul?) au prezidat intensul concurs de suplinire pe fizică din acest an de la Oradea. Concursul, ca treburile să fie cât mai bine pentru… cine trebuie, a constat în două subiecte… orale. Adică, fiecare să scoată pe gură ce are sau nu are în căpăţână.
Nu stăm să comentăm unde s-a ţinut examenul cu adevărat. Rezultatele s-au văzut pe „tabela de marcaj”. Toţi agramaţii care nu au luat anul trecut (ATENŢIE!) la examenul de suplinire nici „Sfântul Cinci”, au luat în acest an note de nouă şi zece. Cum vedem, se pare că un an în alt domeniu şi muncă asiduă nu le-a făcut rău. Mai rău a fost însă pentru profesorii cu vechime de până la 10-15 ani care s-au văzut surclasaţi de foşti elevi pe care i-au trecut din milă nu cu mult în urmă.
Dar, ce e via fără struguri? Hai să povestim de o anume… să îi spunem Raluca (absolventă de mate-fizică), care a rămas trăznită când şi-a văzut în scaunul de evaluare fosta profesoară din liceu. Şi ce mai poveşti au povestit… Câte amintiri frumoase au… Noroc că şi-au adus aminte că mai sunt şi alţi candidaţi la coadă. A luat doar 9,5 săraca. Pesemne erau şi ceva amintiri mai neplăcute.
A venit la un moment dat şi Bulă (ca să nu spunem Gheorghe-prostovanul). Dar Bulă, dacă nu ştiaţi, e şi mare cercetător – ce şi unde, doar el ştie… şi examinatoarea! Şi ca să vă daţi seama la ce nivel lucrează, iată şi întrebarea capcană: „Care este unitatea de măsură pentru masă?” (pentru cei care nu ştiu, întrebarea nu se referă la masa voastră din bucătărie). Bineînţeles, tăcerea lui spune multe. A venit şi întrebarea ajutătoare: „Dacă mergi la piaţă să cumperi mere, câte cumperi?” Adicălea’, „ca cum” ar veni: „Pălărie-ntr-un picior, ghici ciupercă, ce-i?” Probabil, pentru activitatea în „cercetare” a luat şi el 9,5. Să trăiască examinatorii!
Ce să mai continuăm cu perle? „Ţircuş fără bani!”
Atenţie părinţi! Să nu fiţi surprinşi când copiii o să vină de la şcoală mai… decât i-aţi trimis! Nu de alta, dar sunt şi aşa „profesoraşi” care habar nu au ce înseamnă o lecţie, dar să mai şi transmită ceva noţiuni dintr-o materie? Nu vrem să amintim nici de Oana H. (absolventă de bio-chimie) care predă de toate în şcoala lu’ tăticu’ din Derna (BH), chiar dacă nu are pregătirea necesară. Important e să fie cineva în faţa copiilor timp de 50 de minute, nu?
Lista este lungă dragii moşului. Cu exemple puteţi contribui şi voi. Poate nu îi vom schimba; poate nici nu se va autosesiza nimeni; poate nici lor nu le va fi ruşine! Noi însă o să fim puţin mai liniştiţi că ne-am descărcat câteva secunde departe din mizeriile din viaţa noastră.
Punct şi de la capăt!”
Din pacate cam asta se intampla in toate judetele. Eu stiu doar de Salaj unde nu misca nimic in frot. Poti fi sef de promotie. Nu conteaza cat stii, ci pe cine stii. Nu stiu de unde provine citatul dar e foarte bun.