Despre ce înseamnă să fii profesor în ţara lui Băsescu

Să ne imaginăm următoarea situaţie. Sunteţi profesor la un liceu de chimie, predaţi chimie şi aveţi un slaraiu de 1000 de lei (cred că vă este clar că există o mulţime de profesori care nu au nici pe departe acest salariu). În urmă cu 2 ani se vorbea de o creştere a salariului cu 50%. Ba mai mult, s-a dat şi o lege pentru acest lucru iar Preşedintele ţării a dat asigurări că aşa se va întâmpla. După câteva luni, creşterea salarială nu a mai fost atât de sigură iar oamenii, pe care i-aţi ales, v-au recunosc franc că v-au minţit, că de la înălţimea vilei, mercedesului şi a serviciului lor şi-au permis să vă trateze ca pe un copil căruia îi promiţi o jucărie şi apoi îi dai două palme peste fund şi îl trimiţi la culcare. În fine, gândindu-vă că aceşti foşti comunişti sau incompetenţi au înţeles să trateze o lege (una pe care şi-au pus votul) ca în ţările din lumea a treia, aţi trecut şi peste asta. A venit apoi criza şi, odată cu ea, Guvernul a propus măsuri de austeritate. Ce pot să facă mai mult nişte imbecili atunci când nu mai au bani la buget (pentru clientela politică, spre exemplu) decât să jefuiască, ca în codru, populaţia. Prima dată au venit pe la televiziunile mogulilor explicând că se are în vedere fie creşterea TVA fie scăderea salariilor cu 25% (salarii pe care Traian Băsescu jurase că le va creşte cu 50%). Colac peste pupăză, într-un târziu Guvernul decide să le facă pe amândouă. Vă scade salariul cu 25% şi creşte şi TVA-ul astfel încât viaţa să devină de nesuportat. Din 1000 de lei, cât luaţi în urmă cu doi ani, acum mai aveţi 750 de lei. Cu banii aceştia, dacă staţi într-un oraş cât de cât mare veţi avea de plătit o chirie (în Oradea, spre exemplu, nu poţi să te gândeşti la sub 100 de euro când vine vorba de aşa ceva), apă caldă şi rece care trece de obicei de 100 de lei, curent care vine şi el la 50-60 de lei, cablu, internet, telefon – ajung şi ele la 100 de lei. Dacă mai trebuie să plăteşti abonament sau bilete pe mijloacele de transport în comun, ajungi clar să nu mai ai ce mânca. Atunci apar hienele, în speţă „prietenii” din PSD care simţind momentul prielnic sar pe tine să îţi ceară voturi pentru demiterea actualului Guvern. Nu pentru a fi mai bine, pentru că este clar că nu sunt în stare de acest lucru (în fapt democrat-liberalii au dreptate atunci când spun că genocidul pe care îl fac ei îşi are rădăcinile în ceea ce au făcut pesediştii timp de aproape un deceniu), ci pentru a instala în funcţii importante alţi incompetenţi. Pe lângă toate aceste aspecte, care nu îţi pot provoca (ca cetăţean onest) decât scârbă şi dorinţa de a pleca în orice parte a acestei planete şi de a uita unde este locul României pe harta lumii, incompetenţii portocalii te mai şi caută acasă cu diferite scrisori. De curând mulţi profesori au primit acasă nişte „Decizii de impunere” prin care li se cer sume colosale de bani pentru ceva ce au făcut în urmă cu o jumătate de deceniu. Dacă profesorul nostru de chimie a participat la o strângere de fonduri pentru o persoană cu handicap sau a publicat ceva într-o revistă ştiinţifică de profil, trebuie, după 5-6 ani de la acea dată, să umble pe la toate instituţiile care l-au ajutat şi să strângă hârtii să le ducă la CAS, spre exemplu, ca să demonstreze că acele instituţii au plătit banii pe care CAS îi pretinde de la fiecare om care a avut ghinionul să se nască în această ţară. Da, ştiu că nu auziţi de CAS decât când vine vorba să vă uitaţi pe fluturaşii de salariu, sunt băieţii aceia care vă iau o grămadă de bani din munca pe care o prestaţi sub pretextul că vă plătesc spitalizarea iar când aveţi cu adevărat probleme şi ajungeţi la spital, plătiţi din propriul buzunar absolut tot. În acest context, nu îţi vine să îi laşi ţara cadou lui Băsescu, şi minştrilor lui, mincinoşi, hoţi, incompetenţi şi lipsiţi de bun simţ. Să le laşi ţara lor şi să pleci cât vezi cu ochii, să se guverneze singuri, între ei.