Anul acesta din 6 echipe calificate pentru Europa doar 2 au reuşit să ajungă acolo. Una dintre ele, CFR Cluj s-a calificat datorită rezultatelor din trecut ale echipelor româneşti iar a doua, Steaua Bucureşti a tremurat până în ultimul minut reuşind o calificare… mai mult decât umilitoare. De vină nu sunt doar prestaţiile lamentabile ale jucătorilor ci şi instabilitatea creată de scandalurile de corupţie, arbitrajele cu iz de aranjament sau certurile ca la uşa cortului între patroni şi şefii de la Liga şi Federaţie.
Suntem ca şi anul trecut de râsul Europei. Din 6 echipe care au mers în Europa s-a calificat doar una (CFR Cluj nu merită luată în calcul pentru că s-a calificat direct în grupe). Steaua a picat în Liga Europa în Grupa K alături de Liverpool, Napoli şi FC Utrecht iar CFR a nimerit în Liga Campionilor în Grupa E cu Bayern Munchen, AS Roma şi Basel.
Dar, să ne întoarcem la isprăvile echipelor „europene” din România. Prima echipă de tot râsul a fost cea a „câinilor roşii”, echipă care a reuşit performanţa să piardă la diferenţă de trei goluri cu Hajduk Split, după ce, în tur, câştigaseră cu 3-1. Vorba aceea, pentru 3-0 nici măcar nu meritau să cheltuie banii pe deplasare. Timişoara nu prea a avut şansă. A picat cu Manchaster City şi a luat bătaie în ambele etape (0-1 în tur, 2-0 în retur). Jenant a fost doar optimistul debordant al patronului Marian Iancu, un patron cu iz penal care probabil ar fi trebuit să vadă meciul de după gratii, care a susţinut în permanenţă că echipa sa se va califica.
Urziceniul, după ce a pierdut în tur cu 4-1 meciul cu Hajduk Split, a sperat până în ultimele minute să întoarcă rezultatul. A înscris în primele zece minute şi a muncit din greu căutând al doilea gol. Era greu de obţinut cu un atacant ca Bilaşco, care în afară de calităţi fizice nu are nimic. (Apropo, noi chiar nu înţelegem de ce se bat atâtea echipe să îl transfere. Poate că ar trebui să dea el bani ca să plece de la Urziceni). Maftei a fost eliminat pentru un fault (învăţat probabil de la Marius Constantin pe când evolua în Giuleşti) şi meciul s-a terminat 1-1. Oricum, Unirea a fost singura echipă, dintre echipele româneşti, care a jucat fotbal în Liga Europa.
Vasluiul a pierdut pe o greşeală de arbitraj meciul cu Lille. A fost singurul meci în care echipele au fost egale ca exprimare în teren. Lopez Caro a supertacticizat meciul şi, aşa cum se întâmplă de obicei la acest nivel, într-un meci supertacticizat ajunge o greşeală de arbitraj sau o sclipire de moment a unui jucător pentru a se face diferenţa. Vaslui a pierdut cu 2-0 după ce făcuse 0-0 acasă.
Cel mai jenant a jucat însă Steaua lui Ilie Dumitrescu. Meciul Steaua – Grasshopper transmis de cea mai manelistă televiziune din România (se bat cu televiziunea securistului Felix, dar noi credem că ProTV îi depăşeşte cu mult pe antenişti), a fost comentat fie de celebrul Tweety, fie de doi manelişti tatuaţi şi cu burtă din galeria stelei. Rar ne-a fost dat să vedem atât de multă pasiune într-un comentariu TV (doar Tweety, spre exemplu, ar fi putut avea un asemenea limbaj… din dragoste de echipă bineînţeles), probabil că celebrul crainic a spart 2-3 monitoare şi a înjurat jumătate din galeria echipei adverse de nervi (la pauză, suntem convinşi că a mâncat cu brişca nişte brânză cu ceapă, alături de călăuzitorul viitoarei câştigătoare a Ligii Europa, Războinicul Luminii).
Mai mult, am văzut pentru prima dată de ce este atât de renumit antrenorul Ilie Dumitrescu (personaj care, în urmă cu câteva zile, îl certa pe Emeric Ienei cu privire la modul în care a câştigat în 1986 Cupa Campionilor Europeni). Nu este uşor să le dai indicaţii jucătorilor scobindu-te cu două degete în nas, aşa cum a fost surprins antrenorul, într-un cadru, de televiziunea elveţiană. Nu este uşor mai ales atunci când ai la mână un ceas de 30.000 de euro, cum remarcau jurnaliştii de la Gazeta Sporturilor zilele trecute. Cam atâta despre jocul echipei Steaua (am fi comentat şi ceva despre ce s-a petrecut în teren, dar sincer… nu prea avem ce).
Sunteţi pe calea cea bună dom’ Mitică şi tovarăşe Vasile Avram. Aşa cooperativă, aşa echipe, aşa performanţe!
