În urmă cu câţiva ani am văzut o emisiune din ciclul Garantat 100% pe TVR 1. Era atunci invitat unul dintre oamenii care erau trimişi în România să urmărească procesul de integrare al ţării noastre în marea familie europeană. Spre deosebire de mulţi dintre cei care locuiesc în această ţară, omul încercase să se familiarizeze cu cultura românească şi, deşi nu vorbea perfect limba, a discutat cu realizatorul în limba română despre câteva cărţi pe care le citise. Printre altele, întrebat dacă poate compara ceea ce a citit cu politica dâmboviţeană de la noi, diplomatul a răspuns că nu vede ca politica românească din secolul XXI să difere prea mult de ce a scris Caragiale.
Pe mine m-a şocat această afirmaţie pentru că nu îmi imaginam că se vede atât de bine şi din afară. Probabil că asta îl va face veşnic pe Caragiale, capacitatea de a surprinde o „nefericită” esenţă a acestui popor. Trecând însă peste aceste consideraţii, cred că şi dumneavoastră, indiferent de care parte a baricadei aţi fi, v-aţi crucit văzând ce s-a întâmplat în Parlament săptămâna trecută. Am văut o zână măseluţă furând fără neruşinare voturi şi un fante de dâmboviţa comportându-se ca la uşa cortului, dovadă clară că, pentru a fi peşedintele unui partid politic, nu ai nevoie nici măcar de cei şapte ani de acasă. Că are dreptate Ponta sau că are dreptate Anastase, ce mai contează? Voturile acolo nu se dau după lungi dezbateri şi consultări, în mod individual de către cei pe care i-am trimis să ne reprezinte. Voturile se dau fără consultări serioase, pentru că există o majoritate şi fără a-şi pune fiecare mintea la contribuţie, paragraf cu paragraf, pentru că există câţiva guzgani rozalii (în fiecare partid) care dictează cine şi când să ridice mâna. Mai contează dacă Ponta a votat fără să fie în sală sau dacă pesediştii au negociat pe la spate voturile pe legea pensiei prefăcându-se apoi preocupaţi de soarta pensionarilor? Asta fac în permanenţă toţi politicienii români, toţi sunt preocupaţi doar de bine nostru. De asta o ducem atât de bine. Sau a contat că Anastase a avut orbul găinilor şi a văzut în sală cu mult mai multe mâini ridicate decât erau? Dacă nu valida votul, legea trecea la viitoare şedinţă aşa cum au trecut mii de legi proaste pentru România în cei peste 20 de ani de democraţie. La urma urmei, conoscând personajele nu ne mai miră aproape nimic. Poate doar comportamentul lor de organisme unicelulare, cu mult sub buna creştere a acestui popor, amibe sau parameci, nu în ale politicii, ci în ale bunului simţ.
