Diverse întâlniri poartă fețe bisericești pe harta Europei. Uneori, noi, cei din afara birourilor episcopale, profanii, ne întrebăm ce rămâne după aceste întâlniri, dincolo de comunicatele de presă, dincolo de o agendă pe ore, cu nume și măriri. Dar, atunci când treci de documentele oficiale, o recapitulare cu cei care sunt invitați la aceste întâlniri înalte arată că respectivele aduceri împreună pot avea influențe în viața omului de rând, el fiind cel de care o adevărată biserică nu uită niciodată. O discuție despre oamenii din spatele acestor întâlniri am avut cu Prea Sfinția Sa Virgil Bercea, episcopul greco-catolic al Oradiei, la întoarcerea sa de la Helsinki și Zagreb, unde l-a reprezentat pe Prea Fericitul Lucian Mureșan, conducătorul Bisericii Greco-Catolice din România, și Consiliul Conferințelor Episcopilor Catolici Europeni.
În ultimele zile din septembrie 2010 a avut loc în Finlanda, la Helsinki, întâlnirea ecumenică regională a Forumului Creştin Global. Au participat delegaţi din ţările baltice şi scandinave (Bielorusia, Danemarca, Estonia, Finlanda, Islanda, Letonia, Norvegia, Rusia, Suedia) și, pe lângă ei, și câte un observator din partea C.E.C. (Consiliul Bisericilor Europene), C.C.E.E. (Consiliul Conferinţelor Episcopilor Catolici Europeni), E.E.A. (Alianţa Evanghelică Europeană) şi P.E.F. (Comuniunea Penticostală Europeană). PS. Virgil Bercea a reprezentat C.C.E.E. la întâlnire, ca observator, la invitaţia Forumului Creștin Global .
Forumul Creştin Global este o mişcare ce presupune facilitarea apropierii şi cunoaşterii informale neinstituţionalizate, care doreşte să grupeze creştinii penticostali şi evanghelici care nu fac parte din K.E.K. (Consiliul Mondial al Bisericilor) sau din C.E.C. (Consiliul Bisericilor Europene).
Unde e granița dintre evanghelizare și prozelitism?
În prima zi a întâlnirii, fiecare participant a făcut o prezentare personală şi a Bisericii din care face parte, apoi s-au prezentat rapoartele naţionale în care au fost prezentate iniţiativele ecumenice şi de cooperare la nivel local, precum şi exemple de susţinere a minorităţilor. S-a ajuns la concluzia că întâlnirea responsabililor Bisericilor la diverse nivele şi cu orice ocazie este foarte importantă pentru a se cunoaşte reciproc, pentru a împărtăşi celorlalţi experienţele, pentru a face distincţie între evanghelizare şi prozelitism.
Și exact aici este prima ocazie ca textul unui comunicat primit fără detalii să devină altceva. Probabil fiecare dintre noi și-a pus problema, deși nu neapărat cu aceleași cuvinte, în legătură cu prozelitismul, când se întâmplă trecerea asta de la evanghelizare la prozelitism, săritul pârleazului.
”Este o diferență între ele, evanghelizarea înseamnă transmiterea veștii bune, a cuvântului lui Dumnezeu, a Evangheliei – iar prozelitism e atunci când, prin bani și alte mijloace, prin presiuni intelectuale sau fizice, dorești să-ți câștigi credincioși. Cei ce te agresează, prin ceea ce fac, țin de prozelitism. Atâta timp cât îți oferă ceva, și nu insistă, cum îți oferă alții un pliant pentru un restaurant, e bine, dar de insistă, aceea deja e agresiune, e prozelitism”, spune PSS Virgil Bercea.
Pare un lucru deosebit de interesant că biserici mai mult sau mai puțin ”tradiționale” vorbesc despre această graniță dintre a agresa și a nu agresa potențialul credincios cu insistența cu care i se vorbește despre valorile bisericii, indiferent care ar fi ea. De multe ori, mai ales dacă ai ajuns să fii hăituit de diverse forme de neoprotestanți, care numai că nu ți-au băgat o scobitoare în sonerie, că în rest le-au făcut pe toate, îți spui că unele instituții religioase nu pun deloc accent pe latura comunicării decente. Sau ceea ce înseamnă ”decent” în secolul nostru. Și iată, la Helsinki s-a discutat în amănunt despre acest lucru. Ceea ce te face să te simți reconfortat: grija există. Măcar la anumite nivele, și măcar în unele biserici.
Îi aduc aminte episcopului Virgil Bercea că viziunea, în societatea românească, și probabil și dincolo de noi, în Europa, este că raportul de credincioși între ”bisericile vechi” și cele ”noi” se schimbă în favoarea neoprotestanților tocmai pentru că bisericile vechi fac evangelizare (cât o mai fac), iar cele noi fac un prozelitism agresiv, care prinde la anumiti oameni, mai ales la cei cu probleme materiale.
Prea Sfinția Sa are un răspuns rapid, aici, semn că nu este prima dată când și-a pus aceste probleme, înainte de a le discuta și cu confrații europeni: ”E un lucru când se fac acctivități sociale și o biserică poate să le facă pentru absolut oricine, prin organizații cum e Caritasul de la noi, de exemplu, care nu privește la fața și religia celui care se află în nevoie, și este alt lucru când, repet, are loc această agresiune, care poate sa fie de mai multe naturi. Știi foarte bine că există anumite comunități ce fac presiuni, iar acest lucru nu este acceptat de ecumenism, el fiind această muncă de apropiere între creștini, pentru a da o mărturie comună”.
Mângâiere din partea bisericii pentru cei dezrădăcinați
Tot din comunicatul primit reținusem o altă parte în legătură cu activitățile din cadrul întâlnirii de la Helsinki: că întâlnirile reprezentanților bisericilor sunt importante și ”pentru a se acorda mai mult spaţiu emigranţilor şi vieţii ecumenice, pentru a se explora bogăţia teologico-spirituală precum şi problemele etice contemporane, pentru a se influenţa pozitiv societatea de către creştini, pentru a se înţelege ce înseamnă a fi Biserică majoritară în raport cu cea minoritară şi invers. Participanţii la acest Forum s-au angajat să transmită aceste valori peste tot, acolo unde vor avea posibilitatea.”
Ce e drept, este foarte interesantă o discuție despre o biserică majoritară în raport cu cele minoritare, într-un stat, mai ales când replicile despre întâlnirea de la Helsinki sunt schimbate în Oradea, cu un ierarh al Bisericii Greco-Catolice – te duce cu gândul la o lucrare a lui Bruegel, cu peștele cel mare care îl înghite pe cel mic.
Ce e drept, acolo există și pescari pentru peștele cel mai mare, dar cine știe dacă ar trebui să invităm această metaforă în zona fizicului sau în cea a metafizicului, pentru a-i găsi un corespondent pentru țara noastră… Așa că, măcar pentru această întâlnire, nu intrăm și în tema respectivă ci atingem un alt loc unde se pot spune câteva lucruri utile: emigranții și viața ecumenică.
În puținul pe care îl pot lua cu ei cei care părăsesc o țară, spiritualul face ca o feile să fie a bisericii lăsate în urmă. Ce teritoriu va găsi această credință, pentru a prinde rădăcini și a se dezvolta, altfel decât ajungând un bonsai – s-a discutat la Helsinki, iar PSS Virgil Bercea spune: ”Din toate timpurile, Biserica a avut o foarte mare grijă de cei care-și schimbau locul – doar primul emigrant a fost Sf. Petru, să nu uităm asta! La ora actuală se încearcă să se acorde asistență spirituală persoanei care nu mai este acasă, emigratului lipsindu-i mai ales căldura familială, locurile natale, fiind acolo pentru a gasi un codru de pâine mai bun. Toți merg pentru asta, și e foarte important ca, din punct de vedere spiritual, acești oameni să aibă o mângâiere. Se vede că, în ultima vreme, bisericile au o deschidere mai mare pentru aceast lucru. Și Biserica Ortodoxă dar si celelalte. Dar acolo, la Helsinki, nu au fost ortodocși, ci evangelici și penticostali”.
”Iarna demografică” – discutată la Zagreb
După discuția despre Helsinki vorbim și despre Zagreb, unde, între 30 septembrie și 3 octombrie, preşedinţii Conferinţelor Episcopale din statele europene s-au reunit pentru a 40-a Adunare Generală a Consiliului Conferinţelor Episcopale din Europa (CCEE), și au dezbătut tema demografiei şi a familiei.
S-a constatat că o cercetare realizată prin intermediul Conferinţelor Episcopale din 47 de ţări confirmă o clară scădere demografică, privită de către participanți ca rezultatul politicilor familiale pe care diferitele ţări le stabilesc și care,totuși, în opinia celor prezenți la Zagreb, nu par a fi suficiente pentru a explica apăsătoarea şi generalizata scădere a natalităţii, care este denumită „iarnă demografică”.
A avut loc și o întâlnire cu preşedintele şi cu primul ministru al Republicii Croate. În decursul lucrărilor, preşedintele Republicii Croate, Ivo Josipović, a primit participanţii la Adunarea Plenară a C.C.E.E. În salutul său, preşedintele C.C.E.E., Eminenţa Sa cardinalul Erdő Péter, a dorit să amintească importanţa Croaţiei în istoria Europei, ţară la răscruce, unde culturile s-a întâlnit timp de secole, drept pentru care a exprimat dorinţa „ca toate eforturile dumneavoastră să poată fi recunoscute, astfel încât să puteţi intra cât mai repede să faceţi parte din Uniunea Europeană”.
La rândul său, Primul Ministru al Croaţiei, Jadranka Kosor, a fost prezent la sesiunea de deschidere a întâlnirii, manifestând interesul său pentru temele abordate, asigurând implicarea Guvernului croat în colaborarea cu Biserica locală pentru susţinerea familiei. Discuțiile informale care au urmat întâlnirii oficiale au adus posibilitatea ca participanții să poată vorbi mai apropiat cu oficialii croați, și prea Sfinția Sa Virgil Bercea discutând cu președintele Ivo Josipović atât despre țara gazdă cât și despre unele dintre temele întâlnirii de la Zagreb.
Tot în cadrul lucrărilor din această toamnă s-a discutat și ”problema țiganilor”. S-a arătată că biserica, prin intermediul diferitelor sale instituţii pastorale, lucrează mult în favoarea celor numiți de regulă „țigani”. Conştienţi de gravitatea problemei, preşedinţii au concordat asupra faptului că guvernele trebuie să definească o politică proprie despre emigrare, însă se întreabă, totuşi, ce poate şi ce trebuie să facă Biserica pentru a îmbunătăţii dialogul dintre exigenţele pastorale, drepturile unei comunităţi şi necesităţile politice.
Din acest motiv, C.C.E.E. intenţionează să promoveze o întâlnire pentru a aborda diferitele aspecte ale problematicii. Tot aici a fost invitat să vorbească și PSS Virgil Bercea, care își exprimase deja, în media europeană, o poziție tranșantă împotriva modului în care Franța a ales să încerce să rezolve problema țiganilor români ajunși acolo, poziție citată de mai multe publicații din vestul Europei.
La sfârşitul lucrărilor, preşedinţii Conferinţelor Episcopale au mulţumit Eminenţei Sale cardinalului Josip Bozanić şi Preasfinţiei Sale Mons. Marin Srakic pentru primirea lor călduroasă. Deosebit de emoţionantă a fost participarea invitaţilor, împreună cu comunitatea locală, la celebrarea euharistică finală, care a coincis cu încheierea sărbătorilor marcate de aniversarea celor 50 de ani de la trecerea la veşnicie a Fericitului cardinal Alojzije (Alois) Stepinac.
Impresii din Croația
Dar, iar, multe dintre aceste lucruri se găsesc pe portalurile de știri. Iar despre Zagreb, orice trecător pe drumurile Europei care a ajuns acolo știe că se poate vorbi și trebuie să se vorbească și altfel decât rece. Drumul episcopului Virgil Bercea curge dinspre Helsinki direct spre Zagreb, urmând să îl reprezinte acolo pe Prea Fericitul Lucian Mureșan, conducătorul Bisericii Greco-Catolice din România dar și președinte al Conferinţei Episcopale Române, C.E.R. Întâmplarea face ca exact în aceste zile să aibă loc la Lugoj Conferința Episcopilor Catolici din România, unde locul episcopului Virgil Bercea era gol din cauza întâlnirii de la Zagreb. Tocmai ieșisem de la una din întâlnirile Conferinței Episcopilor, unde am vorbit despre o posibilă strategie de imagine, când e ora să sun la ierarhul orădean pentru primele gânduri despre Zagreb, partea de dincolo de comunicate de presă. Îi spun și despre zidul cu scrierea glagolitică aflat pe peretele catedralei din Zagreb, în dreapta intrării. De la ultima mea vizită aici, catedrala primise și monumentul funerar al Fericitului Alois Stepinac – dar detalii despre acest lucru aveau să vină doar mai târziu, la întâlnirea de la Oradea.
Trec zilele, Prea Sfinția Sa Virgil Bercea se reîntoarce în țară, cu fotografii și gânduri proaspete despre Finlanda și Croația. Cum ideile mari ale întâlnirii de la Zagreb le-am trecut deja mai sus, ce era de întrebat mai aparte viza locul însuși, și oamenii, adică ce a luat ierarhul, personal, de la vizita din Zagreb.
”Am venit cu o impresie de profund respect față de poporul croat, care e în majoritate catolic, și care are o devoțiune extraordinară față de Fericitul Alois Stepinac, fostul lor cardinal. Oamenii vin la monumentul lui funerar, la rugăciune, în număr mare. Al doilea lucru ce m-a frapat în Croația este nivelul la care se află ei față de România, deși au trecut printr-un război. Apoi mai este de menționat și situația Bisericii Catolice de aici, din punctul de vedere al preoților, al bisericilor și a credincioșilor.
În piața aceea din fața catedralei din Zagreb – o știi – era plin de lume, era pe jumătate plină piața aceea mare, și în catedrală era arhiplin. Și să nu uităm valorile pe care, cu tot războiul, croații au știut să și le păstreze! Noi am distrus totul… Ne-au dus, în una din zile, la tezaurul de la catedrală, e acolo o ușă masivă, blindată. La noi nu ai avea de ce blinda nimic… Am văzut o mitră episcopală de aur cu pietre prețioase, de trei kilograme.
Și astea nu sunt ale episcopilor, sunt bunuri la care are acces oricine din popor. La noi la Oradea nu s-a păstrat nici măcar un inel episcopal din bunurile din trecut ale Bisericii noastre… Ajungi să apreciezi valoarea unui popor pe care îl vizitezi după ce vezi cum și-au păstrat lucrurile care le dau identitatea. Mai ales dacă poți compara acest lucru cu distrugerile pe care le-au făcut comuniștii pe la noi… ”
În apărarea celor cu probleme
În ceea ce privește zilele de conferință, PSS Virgil Bercea a adăugat: ”E bine să te poți întâlni cu episcopii pe care-i știi, vezi că necazurile pe care le ai la tine acasă le au și ei, și se pot căuta rezolvări. Pe fondul cunoașterii unui popor ca cel croat. Asta îți dă sensul că nu ești singur și că, într-o Europă așa de secularizată, mai există interes pentru valorile profunde. Eu am fost întrebat de mulți despre poziția mea vizavi de țigani, și le-am spus și lor că, în primul rând, am insistat pe formare, în declarațiile față de presa internațională pe care le-am făcut. Lucrul cu persoana este cel mai important.”
Poate alții ar pleca de la o întâlnire informală ca aceasta gândindu-se la foi cu antet greu și la lucruri mari, concluzii la nivel înalt semnate de episcopi și cardinali din toate colțurile Europei. Eu mă gândesc la inelul episcopului greco-catolic din Lugoj, care a aparținut multor alți episcopi din Banat, înaintea lui. Oare de ce în Croația se putea păstra ce era valoros și aparținea culturii țării, nu unei religii anume, oare de ce și în Banat s-a putut, dar în Oradea, în Cluj, în Blaj și în alte locuri nu s-a putut?…
Și totuși, speranțe de bună înțelegere, de rezolvare a problemelor, există, și acesta e și sensul comun al acestor întâlniri la nivel înalt ale celor ce conduc bisericile europene. Iar asta înseamnă mai mult decât concluziile din comunicatele de presă – înseamnă și oamenii din spatele lor, și ce iau ei important, și bun de deșertat, după, la un pahar de vorbă, pentru ca totul să rămână cât mai legat de cei cu nevoi.
Ramona Băluțescu
People are very busy today and when you are looking for something and find it, you really want to thank the author – and this is what I am doing right now – Thanks!