În facultate am făcut un an de logică generală (o disciplină pe care o detestam înainte de a ajunge student) cu un profesor deosebit. Îl cheamă Alexandru Viorel Mureșan şi era genul de profesor care şi-ar fi dat jumătate de suflet doar pentru a te face să înţelegi de ce este atât de fascinantă disciplina pe care o preda. Aşa cum se întâmplă des la Universitatea din Oradea, nu prea avea cu cine, deşi încerca să explice anumite lucruri „la nivel de grădi’”, cum îi plăcea lui să spună. Printre numeroasele lucruri care m-au impresionat la acest cadru didactic se numără şi explicaţia simplă pe care o dădea el importanţei logicii pentru oameni, în general.
„Logica este singura ştiinţă care prin intermediul unor mecanisme simple şi de netăgăduit te poate ajuta să înţelegi din ceea ce discută un om, cât este adevărat şi cât nu, ce merită luat în considerare şi ce merită ignorat. Deţinând o serie de cunoştinţe şi de noţiuni simple în materie de logică, nu mai poţi fi fraierit de oricine, nu îţi mai poate impune orice nătâng punctele lui de vedere”.
În mod categoric, Alexandru Viorel Mureșan avea dreptate şi cele mai multe dintre discuţiile care se poartă la nivel înalt, mai ales în politică, ar putea fi înţelese, la adevărata lor valoare dacă românul de rând ar avea nişte noţiuni elementare de logică generală. Eu mi-am propus însă să vă fac cunoscută doar o singură greşeală de logică, una care cred eu că parazitează întregul discurs public din România, fie că ne referim la politică, la mass-media sau la discuţiile simple pe care oamenii le poartă la o ceaşcă de cafea.
Eroarea respectivă face parte din categoria sofismelor supoziţiei neîntemeiate şi se numeşte falsa dilemă. O să vă dau şi un exemplu de manual, celebru în lumea oamenilor de ştiinţă. Avem aşadar o ecuaţie logică simplă, două premise şi o concluzie.
Premisa 1: Dacă volumele din această bibliotecă concordă cu ceea ce este scris în Koran, atunci trebuie distruse pentru că sunt inutile;
Premisa 2: Dacă volumele din această bibliotecă contrazic ceea ce este scris în Koran, atunci trebuie distruse pentru că sunt dăunătoare;
Concluizia: Sau cărţile din bibliotecă trebuie distruse pentru că sunt inutile, sau trebuie distruse pentru că sunt dăunătoare.
Schema aceasta de argumentaţie, deşi pare validă din punct de vedere logic, este un sofism întrucât nu dă o informaţie adecvată pentru susţinerea concluziei şi are în subsidiar o informaţie falsă, şi anume aceea că toate cărţile din bibliotecă trebuie să concorde sau să contrazică ceea ce este scris în Koran.
De ce mi se pare esenţial pentru noi, ca români, să înţelegem acest sofism? Pentru că, la două decenii de la democraţie, noi trăim cu el, ne trezim şi ne culcăm cu el şi îl luăm ca etalon atunci când emitem judecăţi de valoare. În politică el are diverse forme. Sau eşti cu Băsescu, Crin Antonescu sau Victor Ponta sau eşti împotriva lor. În presă trebuie neapărat să ţii cu cineva, sau eşti vândut portocaliilor sau eşti galben până în măduva oaselor (asta dacă nu iei şpagă sau, ca jurnalistă te culci cu cineva). În Oradea sau ţii cu Bolojan sau eşti fan Ghilea. Nu există cale de mijloc, oamenii duc această ecuaţie greşită până în cea mai banală argumentaţie.
Nu există cale de mijloc. La nivel naţional, criza economică internaţională cu care se confruntă România, nu există pentru opoziţia care vedea ca singur responsabil al situaţiei în care se află România, Guvernul Boc (oare tot Guvernul Boc este de vină şi pentru criza din Ungaria, Germania sau alte ţări din Europa).
Argumente logice de genul unora de bun simţ, cum ar fi aceea că niciun partid nu s-ar sinucide politic luând astfel de măsuri economice sau sociale, dacă ele nu ar avea o cauză reală, nu există în discursul şi în accepţiunea opoziţiei, la fel cum în discursul partidului de Guvernământ nu există o altă logică în ceea ce priveşte partidele de opoziţie decât Vântu, Patriciu şi Voiculescu.
Sindicatele care apără interesele muncitorilor sunt vândute politic (oamenii nu au nicio problemă socială), presa nu face altceva decât să incite (atunci când nu eşti în stare să iei măsuri coerente din punct de vedere social sau economic, atunci când te dovedeşti a fi lipsit de profesionalism sau de bun simţ, te aştepţi ca presa să te laude?).
Aceeaşi veşnică linie argumentativă. Eşti cu ei sau eşti cu noi? Dacă eşti cu ei, vezi jumătatea plină a paharului lor, dacă eşti cu ceilalţi vezi jumătatea plină a paharului celorlalţi. Nu există calea obiectivă de mijloc, calea sănătoasă, calea normală.
Şi pe plan local, aici în Oradea, lucrurile sunt la fel. Să luăm ca exemplu, conflictul Bolojan Ghilea pe problema Toamnei Orădene. Nu am auzit pe nimeni (sau, am auzit doar accidental) să spună că ambii au dreptate, sau că ambii se înşeală. Bolojan are dreptate când spune că numeroasele controale efectuate la Toamna Orădeană au fost orchestrate de democrat-liberali (prea multe dintr-o dată şi prea s-a urmărit impactul media), iar reprezentanţii acelor instituţii au avut dreptate să verifice condiţiile în care s-au desfăşurat evenimentele, spre binele celor care au participat la ele.
Nimeni însă nu vrea să vadă lucrurile aşa. Exact ca în sofismul prezentat mai sus, sau Bolojan are dreptate şi atunci Ghilea este un personaj care nu face altceva decât să bage „beţe în roate” administraţiei locale, sau Bolojan este un tiran care are un comportament dictatorial, are interese personale şi de partid şi ar trebui dărâmat cât mai repede din funcţie.
Cred că nu vom putea vorbi niciodată în România de o societate normală atâta timp cât nu vom ajuta oamenii să înţeleagă aceste noţiuni elementare de logică generală. Dar cine să o facă? Cei care au interesul ca românii să rămână la acest stadiu, să fie uşor de prostit şi de manipulat?
