Joi, 18 noiembrie 2010, de la ora 11:00, în Aula Magna a Universităţii din Oradea va avea loc ceremonia de decernare a titlului academic „Doctor Honoris Causa” preşedintelui Uniunii Scriitorilor din România, Nicolae Manolescu.
Ceremonia va fi precedata de o intalnire a cu studenţii şi cadrele didactice din cadrul Facultăţii de Litere, care se va desfăşura între orele 9:30 şi 10:30, în amfiteatrul F 006, Pavilionul F (la parter, langa Aula Magna).
Nicolae Manolescu, născut Nicolae Apolzan, la Râmnicu Vâlcea în 27 noiembrie 1939 este critic și istoric literar român, cronicar literar și profesor universitar, membru corespondent al Academiei Române. A fost ambasador al României la UNESCO și este președintele Uniunii Scriitorilor din România (la al doilea mandat). Este considerat unul dintre cei mai importanți critici literari români din ultimele decenii.
Una dintre cărțile sale fundamentale este Istoria critică a literaturii române, apărută în 2008 într-o ediție definitivă, respectând, în linii mari, formula călinesciană de abordare critică. Manolescu este, de asemenea, directorul revistei România literară. Actualmente este profesor consultant la Catedra de Literatură Română a Facultății de Litere din cadrul Universitţii din Bucureşti.
Nici Manolescu nu a fost chiar sfânt pe timpul lui Ceauşescu
În perioada 1961–1965, Nicolae Manolescu semnează o serie de articole având un conținut vădit propagandistic. Articole precum „Tineri muncitori în creația literară contemporană” (Contemporanul, nr. 18, 14 mai 1962) arată cât de repede și cât de bine și-a însușit autorul limbajul politizat al celei mai extremiste forme de dogmatism sociologist. Cu asemenea limbaj, criticul se putea dispensa de gust, de inteligență, de cultură și de probitate.
Se putea dispensa, adică, de obligația de a face critică. Literatura devine un simplu pretext pentru discursuri politizate, pentru parafrazarea sloganelor politice.
Urmează multe alte asemenea articole scrise pe aceeasi structura a literaturii proletcultiste de omagiere a omului nou, a Partidului, a marxism-leninismului și a tot ceea ce este realism-socialist. Pentru conformismul lui perfect, pentru supralicitarea chiar a exigențelor oficiale N. Manolescu poate fi considerat criticul care a plătit dogmatismului de tip proletcultist, realist-socialist, cel mai mare tribut.