Charles Baudelaire avea o explicaţie, oarecum amuzantă, cu privire la înclinaţiile lui poetice spre partea întunecată a veţii, spre ceea ce, în accepţiunea generală, se numeşte „rău”. Poetul francez spunea că a avut ghinionul de a scrie în aceeaşi perioadă cu Victor Hugo şi, cum el luase ca parte a operei sale scriitoriceşti, tot ceea ce ţinea de „bine”, lui nu-i mai rămăsese decât cealaltă latură. Valoarea evidentă şi talentul nemărginit pe care l-a avut Baudelaire l-au ajutat să devină un mare poet, chiar dacă a fost una dintre cele mai controversate figuri ale secolului XIX. Pornind de la acest exemplu, al fructificării maxime a ceea ce ai la îndemână, nu cred că se va întâmpla un lucru asemănător în cazul opoziţiei politice care se face aici, în Oradea. Şi asta din mai multe considerente. Primul dintre ele ar fi lipsa de valoare. Din punctul meu de vedere, valoarea unui politician stă, în primul rând, în ceea ce spune. Pentru a câştiga de partea lui cât mai mulţi adepţi, un politician trebuie să ştie ce să le spună oamenilor, cum să îi convingă. Mijloacele prin care se poate face acest lucru sunt numeroase dar ele nu trebuie să facă abstracţie de inteligenţa celor pe care vor să îi atragă de partea lor.
Din păcate, cu câteva excepţii, eu nu am văzut niciun politician din opoziţie capabil să spună ceva orădenilor. În mare parte, reuşesc mai mult să le jignească inteligenţa, pentru că, în Bihor nu sunt oameni chiar atât de naivi şi de lipsiţi de educaţie încât să îi poţi atrage de partea ta făcând circ, folosind cuvinde jignitoare sau afirmaţii gratuite. Singurul om capabil din PDL, la nivel de discurs, este fostul primar Petru Filip care a fost tras pe dreapta de colegii lui.
În PSD situaţia este un pic mai bună. După ce s-au tranşat disputele Mang – Bar lucrurile s-au mai aşezat iar liniştea asta ar putea aduce şi lucruri bune. Mai ales că Mang, are, cât de cât, activitate în Parlament. Asta nu înseamnă că are şi discurs. Alternează, de obicei, observaţiile întemeiate şi criticile motivate cu sofisme ieftine şi explicaţii populiste.
Un alt mare dezavantaj îl constituie faptul că social-democraţii nu vor putea şterge prea curând imaginea negativă pe care oamenii şi-au făcut-o despre ei. Năstase mai apare pe la televizor (mai ales atunci când face vizite pe la DNA), fotul mare comunist, Ion Iliescu este preşedinte de onoare, iar Ponta (în ultima perioadă) pare o caricatură de prost gust, desprinsă parcă dintr-o piesă de Caragiale.
Al doilea considerent ţine de metodele pe care opoziţia le foloseşte împotriva administraţiei locale din Oradea, pentru a o pune într-o lumină proastă. Este drept că nu e uşor să faci opoziţie atunci când opozabilul îşi foloseşte puterea de care dispune pentru a-şi maximiza popularitatea. Cu puţină inteligenţă şi o strategie bine pusă la punct se poate face, şi în aceste condiţii, opoziţie.
Criticând însă, fără noimă, orice decizie se ia la nivel administrativ, fără argumente întemeiate, devii mai degrabă penibil. Oamenii te vor percepe ca pe un „chiţibuşar” în loc să te vadă ca un potenţial înlocuitor, ca o alternativă pentru actuala conducere.
Al treilea şi cel mai important considerent îl reprezintă liderul. Cine credeţi dumneavoastră că este omul din opoziţie, capabil să îi ia locul lui Bolojan? Mergând pe o veche filieră, am putea crede că PDL l-ar putea propune pe Ghilea, care, la fel ca odinioară Bolojan, ar putea folosi ca rampă de lansare Prefectura Bihor. Sunt însă diferenţe mari între cei doi, cea mai importantă fiind cea legată de măsurile luate în această funcţie.
Dacă îmbunătăţirea sistemului de la paşapoarte a fost o lovitură puternică de imagine dată de actualul primar pe vremea când era prefect, eu nu îmi amintesc nicio astfel de lovitură dată de actualul prefect Gavrilă Ghilea. Mai degrabă mi-a rămas în minte faptul că are nişte firme care fac afaceri cu statul, el fiind mare demnitar al statului, şi cred că şi în cazul orădenilor situaţia este asemănătoare.
O altă posibilă propunere, ar putea fi Mircea Matei, un critic dur al administraţiei locale, care, în accepţiunea mea, este perceput de orădeni mai degrabă ca un „chiţibuşar”, decât ca un om capabil să ocupe funcţia actualului edil. Mai ales că, în perioada în care a fost la conducerea ITM Bihor, a făcut şi câteva victime… feminine, un alt minus la capitolul imagine. Corcheş… să fim serioşi.
Din partea PSD eu unul nu prea aş vedea niciun concurent. Poate Sonia Drăghici. Imaginea ei însă, nu a fost întotdeauna pozitivă în presă în special datorită discursului „iliescian”, cu accente spre un populism depăşit şi patetic. Lia Pop, cred că ar fi o alegere mai potrivită deşi nu s-a prea făcut remarcată la nivelul oamenilor simpli. Ori, la vot nu vor merge doar cei din mediul academic.
Cert este că, deocamdată, eu unul nu găsesc niciun lider adevărat în opoziţie, un om cu o imagine pozitivă şi o activitate în slujba orădenilor care să îl recomande. Evident, asta nu înseamnă că Ilie Bolojan şi-a câştigat deja viitorul mandat. Cred că principalul adversar este propria lui persoană.
O serie de întâmplări nefericite sau de decizii pripite s-ar putea concretiza într-un deficit de imagine care ar putea să-i fie fatal. Sau, este suficient ca unele dintre proiectele deja pornite să nu-i reuşească şi să devină din omul marilor proiecte pentru Oradea în omul marilor proiecte… eşuate.
