Acum trei ani, de Bobotează, episcopii Sofronie Drincec și Virgil Bercea, primul ortodox și al doilea greco-catolic, ambii din Oradea, au sfințit împreună Crișul Repede. Era un gest care nu a putut decât să bucure pe toți cei ce, în mai 1999, au strigat ”unitate” atunci cand Papa Ioan Paul al II-lea a vizitat România. Dar ortodocșii care au făcut gesturile de apropiere între cele două culte, ortodox și catolic (iar aici intra și mitropolitul ortodox Nicolae Corneanu al Banatului) au avut de plătit. Au fost judecați de către Sinodul Bisericii Ortodoxe Române (B.O.R.), au fost la un pas de caterisire. B.O.R. a dat o regulă potrivit căreia preoții ortodocși nu pot concelebra cu nimeni altcineva, cu nici un preot al altui cult.
De curând un preot din Banatul Montan, Daniel Crecan, a fost caterisit, considerându-se că a încălcat această regulă. Liantul din 1999, Papa Ioan Paul al II-lea, s-a dus, a părăsit această lume, anul acesta fiind așteptată beatificarea sa. Ce a rămas după el, după acel strigăt spontan de „unitate”, care a încălzit inimile, atunci? Se pare că tot atât de mult cât a rămas și din apa Crișului, sfințită acum trei ani: niște stropi păstrați nealterați în doar câteva inimi.
Vizita Papei Ioan Paul al II-lea a fost un eveniment așteptat de către toată populația catolică din România, cu sufletul la gură, dar nu numai: oameni de diverse confesiuni au fost prezenți să-l vadă pe cel care a militat pentru apropierea dintre culte. Toți cei prezenți, indiferent de confesiune, au participat la acel strigăt care a rămas în istorie: ”Unitate, unitate!”.
Apele Crișului și o biserică timișoreană
În ianuarie 2008, episcopii orădeni Virgil Bercea și Sofronie Drincec au sfințit împreună Crișul, de Bobotează. Fiecare a ținut serviciul divin în biserica sa iar convoaiele s-au unit și cei doi episcopi au continuat solemnitățile zilei aceleia la Crișul Repede.
La câteva luni distanță, mitropolitul Nicolae Corneanu s-a împărtășit într-o biserică greco-catolică din Timișoara, de față fiind și episcopul greco-catolic Alexandru Mesian precum și nunțiul papal, arhiepiscopul Javier Lozano.
După ce gestul mitropolitului Corneanu a ajuns cunoscut și de către ortodocșii radicali, cum pozează a fi și mitropolitul Bartolomeu Anania, s-a cerut caterisirea celor doi ierarhi care făcuseră câțiva pași de normalitate. De amintit este și faptul că mitropolitul Banatului oferise, imediat după revoluție, bisericile greco-catolice care ţineau de el posesorilor lor de drept, pe când colegul său din Cluj e unul dintre cei mai indârjiți în lupta împotriva retrocedărilor.
Și la Oradea, și la Timișoara, posibilitatea caterisirii celor doi ierarhi ortodocși a fost amplu comentată. În Banat au avut loc manifestații de solidaritate cu mitropolitul Corneanu, una public, în Piața Operei, unde au participat preoți ortodocși, greco-catolici și romano-catolici în frunte cu episcopul romano-catolic Martin Roos, laolaltă cu vicarul său, Bocskei Laszlo, azi episcop romano-catolic de Oradea, precum și numeroși timișoreni.
A doua manifestație a fost organizată la Filarmonica Banatul și a avut ca participanți șefi de instituții culturale din Timișoara, profesori universitari, scriitori, muzicieni, toți rectorii universităților de stat din oraş, publiciști și alți factori de cultură din Banat.
Într-un interviu acordat în vara anului 2008, PSS Virgil Bercea și PSS Alexandru Mesian aduceau argumente în favoarea păstrării bunelor relații dintre ortodocși și catolici, contribuind la demersul timișorenilor de a își susține mitropolitul, înainte de formularea unei decizii în Sinodul BOR. PSS Virgil Bercea spunea: ”Se foloseste sintagma de biserici surori. Pe care, mai ales la țară, am trăit-o, înainte de 1948, când în satele greco-catolice și ortodoxe mixte, când lipsea preotul ortodox, toți mergeau la greco-catolici, când lipsea preotul greco-catolic, toți mergeau la ortodocsi, fără absolut nicio rezervă”.
Și PSS Alexandru Mesian și-a spus, atunci, părerea: ”Noi toți avem un singur Dumnezeu. Și ortodocșii recunosc cele șapte sacramente din biserica catolică, iar catolicii recunosc cele șapte sacramente din biserica ortodoxă. Cine vine și spune că e ”eretism” și ”schismatici” și vine iar cu slogane care erau înainte, de sute de ani, înseamnă că nu a făcut absolut niciun pas din punct de vedere al drumului spre unitate”.
”Regula neagră”
A fost judecata care a urmat, la București, un pas spre unitate? Cei doi ierarhi au trecut printr-o ”prețăluire”a Sinodului BOR și au primit o mustrare pentru gesturile lor.
Dar tot atunci s-a dat o pravilă care a deschis o prăpastie mare între catolicii și ortodocșii din România: „În legătură cu comportamentul sacramental și liturgic al ierarhilor, preoților, diaconilor, monahilor, monahiilor și credincioșilor mireni ai Bisericii Ortodoxe Române în relație cu alte culte, pe temeiul Sfintelor Canoane și al învățăturii de credință ortodoxă, Sfântul Sinod a hotărât că nu este îngăduit niciunui ierarh, preot, diacon, monah, monahie sau credincios mirean din Biserica Ortodoxă Română să se împărtășească euharistic în altă Biserică creștină. De asemenea, nu este îngăduit niciunui cleric ortodox să concelebreze Sfintele Taine și Ierurgii cu slujitori ai altor culte. Cei ce nu se supun acestei hotărâri pierd comuniunea cu Biserica Ortodoxă și, în consecință, vor suporta sancțiuni canonice corespunzătoare stării pe care o ocupă în Biserică: depunerea din treaptă sau caterisirea, în cazul clericilor, și oprirea de la împărtășanie a credincioşilor mireni”
În mod cert, ideea de unitate primise o grea lovitură. Și nici măcar nu era vorba de unitate sub conducerea unui papă sau a unui patriarh ecumenic, nu era vorba de fililoque sau de cum trebuie să fie făcută ostia simbolul care e implicat în transsubstanțiere. Era vorba de trăirea în comuniune a momentelor în care, dacă tot se roagă la aceeași divinitate, oamenii vor să fie aproape de cei la fel cu ei în spirit.
În toamna trecută am purtat o discuție cu rev. Charles Brown, de la Congregația pentru Doctrina Credinței din Vatican, care cunoștea în detaliu ”cazul Corneanu și Drincec”. El a spus că, din punctul de vedere al Vaticanului, un preot ortodox poate merge într-o biserică catolică și poate primi sacramentul aici. ”Dar dacă ei nu fac asta, noi le spunem oamenilor noștri ”vă rugăm nu faceți nici voi asta”, pentru a nu incomoda” – o poziție decentă, în spirit ecumenic.
Noua regulă a BOR a făcut să se ajungă la aberații. Preoți de culte diferite trebuie să participle la aceeași manifestație slujind la câteva minute distanță, deși este vorba de același eveniment, ca să nu facă rău colegilor ortodocși.
La Silvașu, lângă Hațeg, în primăvara lui 2010, nu au fost trase clopotele de la fosta biserică greco-catolică, azi încă ortodoxă, la înmormântarea unui greco-catolic, pentru că tânărul episcop ortodox al locului, Georgiu Gurie, om cu studii făcute în lumea catolică, în Italia, a considerat că ar fi un act liturgic care contravene ”negrei pravile” și deci i-a indicat preotului ortodox din Silvaşu să nu permită acest lucru. Clopotele care au rămas mute fuseseră achiziționate de familia celui dispărut. IPSS Nicolae Corneanu, aflând de acest incident, s-a declarat mâhnit si a spus că va vorbi cu episcopul locului și-l va mustra. Și totuși, poziția sa era una dificilă, ca fiind cel ”iertat” pentru o ”vină” pe aceeași linie.
Și tot dificilă a fost poziția popularului mitropolit al Banatului și când i-a ajuns pe masă, anul trecut, dosarul preotului ortodox Daniel Crecan, din Banatul Montan, care fusese caterisit de către episcopul ortodox de Caransebeș, Lucian Mic, pentru că avusese în altar, în timpul unei slujbe, un preot catolic. Preot cu care nu ținuse slujba împreună, dar… argumentele sale nu au contat.
Într-o discuție cu mitropolitul Nicolae Corneanu, înainte de Sinodul mitropolitan care a decis soarta preotului în cauză, acesta admitea că euharistia nu este ceva la care ”participanții în trafic” au un rol prin simpla prezență, că este vorba despre gest, despre invocare de asemenea. Dar… în sinod erau cinci episcopi care votau, nu doar unul, iar părintele Daniel Crecan a rămas caterisit.
În România ultimilor ani, în planul relațiilor dintre catolici și ortodocși se întâmplă mai mult decât neregulile despre care vorbesc de ani de zile rapoartele privind România ale Statelor Unite, în legătură cu nerespectarea drepturilor religioase ale greco-catolicilor precum și bisericile și alte proprietăți pe care aceștia nu le primesc.
Unitatea pe care o doreau toți în 1999 și care era creionată de gesturi precum cele de la Oradea și Timișoara, de acum trei ani, a fost subminată de restricția impusă de către BOR în schimbul ”păstrării capetelor” celor doi ierarhi judecați în vara lui 2008. România liberă vorbea despre caterisirea preotului Daniel Crecan sub acest titlu: ”Pedeapsă „medievală” în Episcopia din Caransebeş”. Iar o întoarcere din Evul Mediu va fi extrem de greu de realizat…
Poate papa cel bun…
Și totuși, Papa Ioan Paul al II-lea a rămas un simbol al unității pentru o lume întreagă. În anul acesta este așteptată beatificarea lui. Zilele trecute a apărut și în media din România declarația jurnalistului Andrea Tornielli, vaticanist de la Il Giornale. Acesta arăta că în dosarul de beatificare a fostului suveran pontif există o vindecare miraculoasă a unei călugărițe care suferea de Parkinson.
Multe dintre comentariile cititorilor români au vizat acest lucru, întrebând ironic cum de cineva care a putut vindeca pe altul, nu s-a putut vindeca pe sine.
Andrea Tornielli a oferit o declarație în exclusivitate pentru Oradea Press: ”Comisia medicală a Congregației pentru sfinți de la Vatican a aprobat presupusul miracol realizat de către Papa Ioan Paul al II-lea. Comisia teologică de asemenea a aprobat acest miracol și acum așteptăm decizia fianlă a cardinalilor ce se va da la o întâlnire care va avea loc în 15 ianuarie. Ultima decizie va fi a papei dar cred că într-o lună vom avea anunțul final. Ceremonia de beatificare ar putea avea loc într-una din trei date anume: 2 aprilie (papa a murit în această zi în 2005), 18 mai (ziua sa de naștere) sau 16 octombrie (alegerea sa din 1978) dar este posibil ca actualul papă să decidă că dorește o altă zi care să nu fie conectată cu istoria personală a predecesorului său. Obiecțiile despre Papa Wojtyla ca nevindecându-se pe sine sunt ridicole. Biserica catolică ”validează” fiecare beatificare și canonizare cu un miracol realizat de candidat dar după moartea sa, ca dovadă a prezenței sale în paradis, de unde mijlocește pentru cei rămași. Cazul ales de către mons. Slawomir Oder e special și edificator pentru că este imposibil să se vindece o boală ca aceasta, neuro-degenerativă. De aceea a fost declarat ca fiind fără explicații științifice de către comisia medicală”.
Și cine știe, poate Papa Ioan Paul al II-lea va mai făuri o minune, una a sufletului, pe linia unității. Pentru că altfel, ceea ce a pornit atunci la București, a trecut prin Oradea și Timișoara și a fost oprimat de către reguli drastice va rămâne doar un vis îndepărtat.
Ramona Băluțescu
Ramona, felicitari pentru articol. Sunt uimit ce radiografie exceptioanal ai realizat vizavi de ceea ce se petrece cu ecumenismul si starea religiilor in Romania. asa cum am scris in cartile si editorialele mele, Securitatea nu a murit! Aici avem o viziune convergenta! Te astept cu drag la Timisoara sa schimbam cateva idei, cand ai disponibilitate! Poate chiar o colaborare!
Cu drag,
MM
Multumesc mult! E exact ca la facultate, cind ne intilneam pe oriunde, in oras, numai la scoala nu. Desigur, din prea mare vina mea. 🙂 De-abia astept sa ne revedem, placerea va fi, as they say, a mea! Pentru ca… eu SINT in Timisoara. Public la Oradea Press pentru ca… e o poveste mai lunga, vorbim.
frumos si…….relevant