Încă de la început ţin să vă spun că nici eu şi nici Oradea Press nu avem nicio afacere sau contract cu Ţiriac sau cu băncile lui. Ce voi scrie aici are mai mult legătură cu cei care îl critică pe fostul tenismen decât cu tenismenul în sine. Nu sunt un vânător (recunosc că mai merg din când în când la pescuit) şi nici nu consider că e o mare artă să omori un animal. Dar de la asta şi până la a-i considera pe vânători iubitori de sânge, fani ai torturii sau sadici fără pereche, e cale lungă.
Ce face Ţiriac la Balc mi se pare mult mai în regulă decât ce fac alte mii de oameni înainte de Crăciun, când bagă cuţitul în beregata porcului pentru că… aşa le cere tradiţia. Între a ucide un animal cu o singură împuşcătură şi a-l lăsa să se zbată, să ţipe şi să horcăie în sânge câteva minute, eu prefer varianta mustăciosului.
Să nu îmi spuneţi că toţi cei care îl consideră pe Ţiriac drept iubitor de sânge sunt vegetarieni! Nu vă voi crede în ruptul capului! Şi nici că sunt la fel de naivi ca măicuţele alea care, lucrând într-o fabrică de prezervative, credeau că fac căciuliţe pentru şoricei.
Oamenii aceştia, cei mai mulţi dintre ei, sunt făţarnici. Sunt oameni care uită că ce bagă pe sub mustaţă, carnea pe care o mănâncă, provine de la un animal, şi încă de la un animal care poate şi-ar fi dorit o moarte în genul celeia pe care o au animalele împuşcate de Ţiriac&co…
Aşadar, prieteni forumişti, porcului nu îi creşte brusc încă un picior pe care îl dăruieşte măcelăriei pentru a se face jambonul pe care voi îl mâncaţi. Porcul este ucis cu bestialitate, pentru ca voi să aveţi ce pune pe masă, lângă piure.
Prin urmare, faptul că este împuşcat de câţiva oameni cu bani, sacrificat pe laviţă la ţară sau ucis în serie într-un abator, nu are nicio importanţă. Animalul este ucis pentru a fi mâncat, iar noi toţi, chiar şi cei mai critici, suntem cei care ne înfruptăm din carnea, sângele sau organele lui interne. Dacă nu mă credeţi pe cuvânt, daţi o fugă până la lada frigorifică. Asta dacă, la fel ca Ţiriac, aveţi una!
Nu sunt naiv. Poate altii sunt. Nici fatarnic si nici ipocrit ca altii. Nici vegetarian. Nu am omorit niciodata un animal. Daca ar trebui cu adevarat(situatii de genul ca as fi atacat de un animal sau pentru hrana in situatii deosebite) cred as face acest lucru. Dar totusi nu as merge la o vanatoare de genul asta. Nu simt nici o placere in a omora un animal. “Vanatorii” astia de ce merg la vanatoare? Nu este cazul de a lucra intr-un abator. Nici de foame nu este. Sunt dispusi sa plateasca ca sa poata omori niste animale. Pe unii ii inteleg. Pe altii nu. Nu ii consider pe vanatori nicicum. Totusi, de ce credeti ca omoara animale ca nu am inteles?
Bun, ok, ai dreptate. Dar tot mai ok ar fi lumea fara masacrul astuia. Poate din punctul de vedere al statisticii, nu, dar din punctul de vedere al fiecarui porc mistret impuscat acum, da…
Se vor găsi mulţi contestatari la părerile mele. Si ale dumneavoastra si ale oricui incearca sa spuna ceva in lumea asta. Asta nu înseamnă că trebuie să nu mai avem păreri ci să ni le argumentăm temeinic.
Eu cred ca Tiriac si cei care vânează nu au porniri criminale si nici nu leagă “actul de a apăsa pe tragaci” cu amimalul horcăind în sânge. Dacă ne judecăm actele după finalitatea lor şi mai suntem şi sentimentali pe deasupra vom avea multe surprize in viaţă. Oamenii ăştia merg la vânătoare, nu merg să facă o crimă. În general actele noastre pot fi judecate şi interpretate pe mai multe paliere şi în mai multe feluri. Dacă foloseşti un registru sentimental ceea ce face Ţiriac e o crimă. Dacă foloseşti un alt registru, e o simplă partidă de vânătoare, aşa cum au făcut strămoşii noştrii şi cum încă se mai face prin anumite zone ale lumii. Dacă foloseşti un alt registru (cum am auzit pe cineva explicând) este o metodă prin care îţi dovedeşti ţie însuţi că eşti puternic. Personal, eu cred că lui Ţiriac îi place vânătoarea şi atât. La fel cum îmi place mie pescuitul, unora scufundările sau călătoriile în Egipt. E dreptul lui să-şi configureze cum crede de cuviinţă viaţa. Fie că ne place sau nu, sau îi interpretăm actele ca şi crime sau hobby-uri.
De ce la noi e admis ceea ce nu mai e admis in alte parti?? Uciderea de dragul uciderii nu e dovada de barbatie ci de cu totul altceva…Cred sunt ceva complexe sau devieri psihice la mijloc? Nu ar putea trage in niste marionete miscatoare , ca doar nu vaneaza pentru mancare ,iar bietele animale nu au nicio sansa sa scape?
” Vanatorii “nu risca nimic, nu au nevoie de carne ,…Jalnic.! Jalnic este si articolul caruia nu-i gasesc niciun rost(eu nu-l gasesc , dar poate o fi…)Si care e” mesajul” acestui articol? Cu ce ar trebui sa “ramana” cititorul????
Domnule Ichim Vasilica
Ok. Tocmai argumente caut si nu am gasit.
“nu leagă “actul de a apăsa pe tragaci” cu amimalul horcăind în sânge”? De ce nu leaga? Doar este consecinta directa a faptei lor. Mi se pare normal sa judec faptele si dupa efectele pe care le produc. Nici sa nu tinem seama de sentimente cand simtim ca nu este bine ce facem. Cei care cred asa le doresc ca toata viata sa intalneasca numai astfel de oameni la care conteaza doar partea materiala.
“aşa cum au făcut strămoşii noştrii”? Nu cred. Motivele nu sunt aceleasi. Stramosii nostri au vanat pentru a asigura hrana proprie/a familiei/a tribului nu pentru ca le “place vânătoarea şi atât” sau pentru placerea de a omori ceva. La fel si animalele. Este drept ca putem discuta de evolutie/involutie.
“metodă prin care îţi dovedeşti ţie însuţi că eşti puternic”? Imi pare rau dar nu pot sa scriu aici ce cred despre caracterul unui om care crede asta. Iar la problemele psihice banuiesc ca exista si altfel de tratament.
Perfect de acord, fiecare isi organizeaza cum doreste viata. Asta nu inseamna ca trebuie sa ne placa si nici ca nu poate sa ne fie scarba de un anumit gen de oameni.
Domnule Mihai
Este libertatea dumneavoastră să vă placă sau să vă displacă ceva. Nimeni nu contrazice acest lucru.
Aţi interpretat eronat ce am susţinut eu. Am spus că eu nu cred că Ţiriac, atunci când se gândeşte la vânătoare, visează porci plini de sânge pe zăpadă ci că probabil, omul visează ţinte alergând în cătarea unei puşti de vânătoare. Dacă dumneavoastră vreţi să priviţi toată secvenţa din perspectiva primei imagini (aceea a unui porc mistreţ roşu de sânge pe zăpadă) Ţiriac va fi un criminal. Dacă încercaţi să vedeţi totul cum vede un tânăr de 17 ani care joacă Counter Strike atunci o să aveţi o altă părere. Aici nu iau nici partea mistreţului şi nici a mustăciosului. Dacă judecaţi lucrurile după faptele lor înseamnă că ar trebui să staţi vara doar prin biserici, la câte muşte înghiţim cu toţii sau câte râme, larve sau alţi viermi călcăm în picioare. Sau, după dumneavoastră, prezenţa sau lipsa prezenţei intenţionalităţii dintr-un act justifică o crimă. Acelaşi lucru, legat de intenţionalitate, este valabil şi cu privire la “strămoşii noştri”. Şi îl putem extinde şi la cina pe care aţi luat-o astăzi sau o veţi lua mâine. Sau consideraţi că dorinţa dumneavoastră de vă hrăni (atunci când ai putea să foloseşti pentru asta şi rădăcini de copac, spre ex.) justifică uciderea într-un laborator a unui animal? Dumneavoastră atunci când vă serviţi bucata de şniţel nu vă gândiţi la minutele în care a horcăit în sânge animalul din care a fost făcut şniţelul? Dacă v-aţi privi hrana în acest mod, aţi avea toată dreptatea în legătură cu Ţiriac. Dar treceţi peste aceste aspecte ca şi cum nu ar exista pentru că aveţi în minte întipărită o adevărată filosofie de viaţă cu privire la hrană, la supravieţuire, etc. Mi se pare puţin anormal să fii atât de sensibil doar pe anumite aspecte. Acelea care nu au în spate o filosofie a mistificării, un adevărat sistem tradiţionalist al omisiunii. Nu intru in discutie cu privire la “probleme psihice”. Este parerea dumneavostra si atat. Este pacat că ne grabim sa tragem concluzii fără să judecăm mai profund unele lucruri şi punem repede etichete pe orice nu ne convine. Cum am scris şi în editorial, nu sunt vânător şi nici nu m-aş duce la o partidă de vânătoare dar viaţa m-a invăţat să încerc mai degrabă sa il inteleg pe celalat decat sa il judec.
La urma urmei, şi pe acest portal, ne-am exprimat nişte opinii. Ni le-a argumentat cum am crezut noi de cuviinţă. Am tras nişte concluzii şi dacă am învăţat ceva din acest schimb de idei, este foarte bine. Dacă nu, este iar bine. Eu nu oblig pe nimeni să îmi împărtăşească punctele de vedere şi, la rândul meu, nu pot fi obligat de nimeni să îmi schimb punctele de vedere. Important este, până la urmă, că am discutat.
Acum am inteles si este clar. Exemplele au fost edificatoare. Si tot restul. Multumesc foarte mult.