Ştim care sunt nemulţumirile orădenilor cu privire la OTL. Acum ce facem?

Săptămâna trecută am participat la o conferinţă de presă foarte interesantă la societatea care se ocupă cu transportul în comun în Oradea. Spun foarte interesantă pentru că am avut în sfârşit ocazia să discutăm despre lucruri concrete, despre lucruri care trec dincolo de părerea fiecăruia dintre noi. Specialiştii de la Catedra de Ştiinţe Sociale a Universităţii Creştine Partium au lucrat câteva săptămâni bune la un studiu cu privire la transportul în comun în Oradea şi la gradul de satisfacţie pe care îl aduce el orădenilor. În primul rând am fost foarte încântat de faptul că documentul a respectat întru totul rigorile unui studiu sociologic.

Apoi m-a impresionat obiectivitatea lectorului universitar Székedi Levente care a înţeles să îşi facă treaba dincolo de dictonul, atât de obişnuit în societatea în care trăim, cine plăteşte trebuie răsplătit cumva. Cifrele şi statisticile au fost destul de dure şi, în mod sigur, nu pe placul celor de la OTL care au comandat şi plătit acel studiu.

Cu toate acestea ele şi-au demonstrat utilitatea, aceea de a arăta în mod clar unde se află cu adevărat OTL-ul în ochii celor care beneficiază de pe urma serviciilor oferite de ei. Nu sunt dintre cei care consideră că preţul a fost prea mare pentru a afla nişte lucruri pe care le ştiam cu toţii.

Ba din contră, cred că doar având de partea noastră astfel de statistici putem decide „în clar” asupra a ceea ce va trebui să facem. Dacă a costat mult sau puţin asta depinde de studiile la care te raportezi. Ca şi în cazul parlamentarilor şi a instituţiilor locale sau de stat, nu mi se pare sănătoasă abordarea conform căreia „se cheltuie prea mulţi bani”. Foarte bine.

Dacă unui parlamentar i se cuvine o anumită sumă de bani şi are anumite drepturi, cred că este normal să i se dea şi să le folosească. În democraţie fiecare dintre noi poate ajunge în locul acelui parlamentar şi, ca atare, poate beneficia de aceleaşi avantaje. Nu sunt însă de acord ca acel om să nu facă nimic pentru drepturile care i se dau. Te plătesc ca pe un parlamentar pentru că nu este normal să câştigi cât o femeie de serviciu (nu am nimic cu persoanele care fac această muncă) dar vreau să văd rezultate de acei bani.

Exact aceasta este şi situaţia statisticii prezentate de domnul Székedi. S-au plătit nişte bani pe acest studiu. Avem nişte statistici. Acum, ce vom face cu ele? Aştept cu nerăbdare să văd că se vor lua măsuri, în primul rând împotriva factorilor care afectează gradul de satisfacţie al orădenilor care utilizează mijloacele de transport în comun, cum ar fi: gradul de confort, curăţenia, punctualitatea, orarul, traseele, sistemul de informare şi, nu în ultimul rând, varietatea tipurilor de abonament.

Nu discut despre comportamentul controlorilor pentru că a aborda un astfel de subiect mi se pare un act populist. Controlorii nu vor fi iubiţi niciodată pe mijloacele de transport în comun pentru că nu împart flori şi bomboane ci aplică amenzi. Sunt însă multe alte lucruri care s-ar putea schimba, unele foarte simplu, fără prea multe eforturi, iar altele cu puţină implicare, perseverenţă şi, evident, bani.

Ştiu că mulţi vor spune că nu este treaba mea şi că nu ăsta ar trebui să fie rolul meu. Le promit însă orădenilor că anul viitor, în luna ianuarie, voi scrie un alt editorial în care voi trage linie cu privire la investiţiile făcute de OTL în 2011. Asta pentru ca să vedem cu toţii dacă studiul plătit din banii noştrii, ai tuturor celor care plătesc taxe către municipalitate, a fost util în vre-un fel sau dacă cei care conduc OTL au făcut rispă din banul public.