Se pare că memoria joacă un rol tot mai important în arta contemporană. Ca şi alţi artişti contemporani, Holló Barna caută axiomele prezentului apelând la trecut, la sensurile şi substanţa acestuia. Rezultatul acestui demers s-a concretizat într-o expoziţie surprinzătoare, intitulată „Searching for a possibile axes”, expoziţie pe care o puteţi vizita la Galeria Konstant până pe 24 februarie.
Recurgerea unor artişti la elemente cheie, dovezi din trecut devine o modalitate actuală de abordare, acestea având rol de germeni în conceperea actului artistic. Obiecte precum: coşuri de nuiele, ţesături cu elemente simbolice, diferite materiale, fotografii, devin puncte de reper, cumulând în timp acea preţiozitate arhaică, prin care se autodefinesc ca embleme purtătoare de istorie a identităţii.
Demersul artistului Holló Barna, aflat la prima sa expoziţie personală la Galeria Konstant, nu este străin de acest discurs, a cărui lucrare poate fi considerată un omagiu adus istoriei recuperării identităţii individului. Pe lângă o abordare conceptuală bine structurată, artistul recurge la tehnici vechi de transpunere compatibilizându-le cu noi tehnici de imprimare precum serigrafia, conferind o continuitate la nivelul actualizării şi perpetuarii unui crez artistic.
„Chiar dacă vocabularul vizual Holló cuprinde diferite elemente care semnalează într-un fel sau altul originea artistului, acestea recontextualizate ne aduc în faţă indicii despre o anumită strategie de reorganizare şi actualizare.
Instalaţia expusă la Galeria Konstant, presupune acumularea unor trăiri, istorisiri a unor obiecte care i-au marcat existenţa.
Pornind de la altoiul dormand de viţă de vie păstrat într-o valiză de merinde militară până la vrejul care a crescut din acesta în faţa casei, pe care artistul a fost forţat de împrejurări să îl sacrifice. Scoase dintr-un context tacit obiectele lui Barna primesc o înşiruire cu totul nouă, o înscenare recontextualizată, regizată.
Asemeni unei sculpturi gotice gestuale, vrejul îşi însuşeşte „aproape şamanic” spaţiul galeriei. Pornind dinspre partea de răsărit, orientându-se înspre apus unde acesta este „epurat” într-o oglinda. Artistul goleşte obiectul de semnificaţia sa iniţială cu scopul de a reconstrui una nouă cu el. Aici puntem pendula pe ideea de venerare într-un fel a nişte relicve din trecut organizându-le, dându-le sens, intr-un spaţiu „steril” salvându-le astfel de o interpretare facilă”
descrie, în mod plastic, curatorul Constantin Costea, expoziţia lui Holló Barna.
