Nu am nicio îndoială cu privire la incapacitatea celor mai mulţi dintre români de a înţelege modul în care arată lucrurile în profunzime în această ţară. Asta dacă pornesc de la situaţiile concrete, simple pe care le văd în jur. Ieri, spre exemplu, am auzit o discuţie în tramvai între două persoane. Subiectul era unul din categoria „general”, lucruri auzite de la un prieten sau de la prietenul unui prieten. Surprinzător era modul în care se purta acea discuţie. De parcă povestitorul ar fi fost acolo atunci când se întâmpla, de parcă ar fi luat parte la acel eveniment, de parcă s-ar fi petrecut sub ochii lui.
Îmi amintesc că în urmă cu câţiva ani ascultam siderat într-una din redacţiile în care am lucrat cum că Pământul este de fapt condus de ruşi, că ei l-au pus pe Băsescu preşedinte şi că, dacă Putin ar vrea, Obama ar trebui să îşi dea în câteva ore demisia. Nu are rost să vă mai explic cât de nelalocul ei este situaţia în care tu, ca jurnalist, trebuie să prezinţi altora realitatea deşi eşti rupt total de ea.
Alte două prietene povesteau într-o iarnă, la o cabană la munte, despre loje şi masoni de parcă aceştia le făceau în fiecare dimineaţă cafeaua. Nu ştiu care este situaţia în alte ţări dar cred că orice societate care vorbeşte despre speculaţii ca despre evidenţe are în mod cert probleme. Şi acestea nu se văd doar în viaţa indivizilor ci se reflectă negativ în toate aspectele ei.
Asta pentru că votul unui bărbos care comunică în fiecare noapte cu stăpânii Universului este echivalent cu cel al unui profesor universitar, doctor în 2-3 ştiinţe. Pornind de la aceste realităţi se poate uşor constata că cei care ne conduc astăzi nu se străduiesc să ne explice în mod real cum stau lucrurile şi să ne câştige ca persoane raţionale ci caută metode de a păcăli.
Dacă cei mai mulţi sunt înnebuniţi de clovni atunci politicienii îşi pun câte un nas roşu şi cămăşi în carouri şi se apucă de tumbe. Ce conteaza oamenii raţionali şi realişti? Ei sunt oricum mai puţini.
Reacţia celorlalţi, cei care au o anumită educaţie şi care vor o lume mai bună, este simplă. Paşaport, loc de muncă, avion, adio. Cei care rămân aici încercând să schimbe ceva fie vor ajunge să le povestească altora în tramvai despre speculaţii ca despre evidenţe fie vor muri ca nişte adevăraţi eroi. Fără glorie, fără flori la cap şi fără să li se recunoască vreun merit.
