Ne-am ferit încă de la început să polemizăm pe un subiect artificial, unul care a fost „prelucrat” doar pentru a obţine capital politic. Şi asta cu o iresponsabilitate crasă, demnă mai degrabă de băiatul acela în cămaşă cu mâneci legate la spate pe care unii români l-au făcut europarlamentar. Ne-am ferit să derapăm în subiecte naţionaliste fără nicio umbră de temei, în problema mult discutatei „segregări” (apropo, la o conferinţă de presă, domnul Bradu a împărţit jurnaliştilor o coală A4 cu mai multe definiţii ale cuvântului „segregare”. Toată lumea ştie ce înseamnă „segregare”, domnule Bradu. Nu toată lumea consideră, însă, că a fost un cuvânt potrivit acelui context). Şi timpul ne-a demonstrat că bine am făcut. Timpul şi ultima conferinţă de presă a PDL Bihor, demnă de cascadorii plânsului, pentru că nu poţi râde când asişti la o astfel de scenă.
Dar haideţi să vă povestesc despre ce este vorba. La ultima conferinţă de presă a PDL s-a prezentat, alături de Mircea Bradu şi Adelina Coste şi Dorin Dume, un consilier judeţean de care, este drept, orădenii, indiferent de afinităţile politice pe care le au, nu au prea auzit.
Domnul Dume nu este însă oareşcine’, este secretar general al Biroului Permanent Judeţean al PDL şi director adjunct al Administraţiei Bazinale de Apă Crişuri. Vorbeşte bine, adică nu face greşeli de exprimare precum unul dintre colegii lui (prefectul Ghilea care se exprimă coerent doar când firmele sale fac afaceri cu statul), are carismă, ştie să gesticuleze, se încruntă atunci când i-o cere datoria, şi ştie să-şi ridice ochii spre tavanul oricărei încăperi pentru a invoca divinitatea (evident, atunci când interesele de partid i-o cer).
La conferinţa de presă, de care vreau să vă povestesc, a declarat despre colegii lui din PNL, PSD şi UDMR care au votat pentru reorganizarea Teatrului de Stat, că nu ştiu nici măcar ce culoare au scaunele teatrului. Domnul inginer a fost întrebat apoi de un jurnalist dacă ne poate spune ce culoare au scaunele de la teatru. A început să se bâlbâie.
Văzând că este puţin „pierdut în spaţiu”, acelaşi jurnalist a vrut să îl ajute şi l-a întrebat ce culoare au scaunele de la Teatrul Arcadia. În sfârşit, pe faţa lui se putea citi satisfacţia, ca pe faţa unui şcolar care a descoperit rezultatul unei probleme dificile. „Albastre”, a răspuns, plin de sine, consilierul. Ei bine, după cum bine ştiţi, cei care nu vorbiţi ca să vă aflaţi în treabă, scaunele de la Teatrul Arcadia sunt vişinii.
A intervenit salvator Adelina Coste (doamna aceea despre care se spune că a încălcat legea, fiind şi consilier local şi şefa cancelariei prefectului Ghilea), care a mai oferit două mostre de sofism. A spus că PNL este ca plastelina şi că, neţinând cont de doctrina pe care ar trebui să o respecte, se aliază cu cine apucă. Ei bine, dacă ar trebui să vorbim de plastelină, am putea la fel de bine vorbi şi de aliaţii PDL, în care stă toată guvernarea Boc, şi anume UDMR. Evident, calitatea plastelinei e cea care face diferenţa pentru Adelina Coste.
Apoi ne-a vorbit (aproape cu lacrimi în ochi) despre cât de „prigonite” sunt instituţiile care primesc bani (pe criterii politice) din partea unui Consiliu Judeţean condus de PNL-UDMR. Asta în timp ce la toate televiziunile din România (inclusiv Institutul pentru politici Publice a emis un comunicat în acest sens) ni se arată cum împarte Boc banii în judeţe pe criterii politice.
Dorin Dume a tăcut mâlc până la finalul conferinţei de presă şi abia după ce „s-a sunat de ieşire” a îndrăznit să-i mulţumească, ironic evident, jurnalistului care îi pusese întrebarea şi să explice că era doar o figură de stil.
Acest episod este, pentru mine cel puţin, o definiţie clară a problemei legată de reorganizarea Teatrului de Stat. Pentru pedelişti este doar un subiect pe care îl pot exploata politic. Fără să le pese de tensiunile interetnice pe care le-ar putea crea un astfel de subiect, prost şi tendenţios interpretat. Asta pentru că, la început, au fost de acord cu măsurile de eficientizare propuse de ceilalţi consilieri în ceea ce priveşte teatrele. Apoi, când au văzut că se poate face „tam-tam” şi pot ieşi în evidenţă cu acest subiect, s-au apucat să îl exploateze politic.
Ca cetăţean, eu regret că în Oradea nu există un partid serios care să facă o opoziţie substanţială, constructivă, actualei coaliţii PNL-UDMR. Democrat-liberalii par a avea o preferinţă aparte pentru subiectele ieftine, superficiale, subiecte care, alături de deciziile politice nepopulare luate de Guvernul Boc, îi vor face să piardă mulţi ani de acum încolo funcţii în judeţul Bihor.
