Considerată punctul principal al mandatului rectorului Cornel Antal, vizita celor de la ARACIS la Universitatea din Oradea s-a desfăşurat în limite normale. Cel puţin aşa susţin cadrele şi studenţii Universităţii, persoane care şi-au amputat semnificativ simţul critic pe parcursul amintitei vizite. Până şi studenţii orădeni au ales să stea cuminţi în bănci deşi colegii lor din alte centre univeristare au protestat în acea perioadă împotriva Legii Educaţiei. Cornel Antal s-a declarat mulţumit de vizită susţinând că 90% dintre sarcinile care le-au fost trasate de ARACIS la vizita intermediară din 2010 au fost respectate. Observaţiile consemnate de directorul de misiune, Lazăr Vlăsceanu care s-a ocupat de evaluarea Universităţii nu au fost însă tocmai măgulitoare.
„Universitatea din Oradea este suficient de dezvoltată cantitativ dar fragmentată, putându-se lua în considerare chiar o reorganizare a facultăţilor în funcţie de domeniile de studiu”
se precizează ca şi concluzie, ceea ce ar trebui să dea de gândit multor cadre didactice.
Pentru mine, personal, asta poate suna şi ca un avertisment că ar fi cazul ca investiţia cantitativă în studenţi să se transforme în una calitativă. Universitatea din Oradea s-a tot străduit să îşi atragă studenţi (acolo unde nu au putut fi atraşi prin diferite campanii de promovare au fost inventaţi din pix), are deja un număr suficient, aşa că, ce-ar fi dacă ar începe să investească şi în calitatea lor.
Şi nu mă refer aici doar la programe mai bune de studiu ci şi la pregătirea şi, acolo unde este nevoie, filtrarea cadrelor didactice. Dacă s-ar investi în profesionalizarea lor iar acolo unde este cazul ar fi făcute înlocuiri pe criterii profesionale, s-ar putea ajunge la un calificativ şi mai bun, nu doar pe foaia celor de la ARACIS ci şi în ochii părinţilor care dau ultimul ban din casă pentru a-şi vedea copilul cu studii. Investiţiile în calitate pot schimba mult din imaginea ştirbită de nepotism, diplome false sau studenţi inventaţi pe care încă o mai are Universitatea din Oradea.
Ce vor decide cei care se ocupă cu calitatea în învăţământul universitar cu privire la Universitatea din Oradea, rămâne de văzut. Sperăm să nu se repete, întru totul, episodul de la vizita din 2007, atunci când Universitatea din Oradea a primit calificativul „încredere limitată”, şi când conducerea Universităţii se declara la fel de încrezătoare.
1. o “reorganizare calitativa” e putin probabila, avand in vedere ca universitatea e nevoita sa atraga cat mai multi studenti pentru a se sustine financiar, apoi trebuie sa nu-si faca reclama proasta – blocand eventual absolvirea tuturor sfertodoctilor – ca asta i-ar orienta spre concurenta de la Spiru Haret, Marghita, Vadu Crisului, Salonta sau alte mari centre universitare de profil.
2. aproximativ 30% din cadrele didactice sunt subcalificate si nu ar avea ce cauta in mediul universitar. nepotism, lingai in posturi de asistentin sau doctoranzi ai unor profesori. Alti 30% ar trebui sa fie la nivelul de preparator universitar si nu la lector si conferentiar.
3. e totusi bine ca atrage studentii mai slabi, deoarece, dupa cum spuneam, alternativa pt acestia ar fi acele celebre “centre universitare”, si totusi uoradea e peste acel nivel.
Nivelul de pregatire al studentilor U. Oradea este proportional cu nivelul de pregatire al celor care predau acolo… din pacate.